ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2011 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea înscrisului intitulat Somația nr. x din 18.07.2011 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a Titlului executoriu nr. x din 18.07.2011 emis de același pârât.

Prin încheierea din data de 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, constatând lipsa nejustificată a părților, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. a dispus suspendarea judecării cauzei.

Împotriva încheierii din 7 noiembrie 2011 a declarat recurs reclamanta A., iar prin decizia civilă nr. 1698 din data de 29 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de A. ca nefondat.

La data de 19.10.2017, cauza a fost repusă pe rol din rațiuni administrative în vederea discutării excepției de perimare.

Prin sentința civilă nr. 733 din 21 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării cererii privind pe A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, invocată din oficiu.

A constatat perimată cererea de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că verificând actele dosarului, în raport de dispozițiile art. 252 din C. proc. civ., rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 07.11.2011, când cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților și că, de la această dată, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 10 ianuarie 2018, invocând în drept motivele de recurs prevăzute de art. 304 punctele 3, 5, 7 și 9 din C. proc. civ., fără a proceda la dezvoltarea lor în mod distinct.

La data de 11 aprilie 2018 reclamanta a înțeles să depună la Curtea de Apel București dezvoltarea motivelor de recurs invocate în declarația de recurs, acestea fiind înregistrate la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 25.04.2018.

Analizând calea de atac exercitată, din punct de vedere procedural, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c din C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".

În materia perimării, dispozițiile art. 253 alin. (2) din C. proc. civ., prevăd că "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de pronunțare".

Aplicând dispozițiile procedurale citate mai sus la situația rezultată din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că motivarea cererii de recurs a fost efectuată cu depășirea termenului prevăzut de art. 253 alin. (2) din C. proc. civ., chiar dacă declarația de recurs a fost depusă în termen, ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac exercitate, neregulă sancționată cu nulitatea recursului, potrivit art. 306 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în cauză nu există motive de recurs de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță.

Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 306 alin. (1) și ale art. 302

1

alin. (1) lit. c C. proc. civ., în raport cu faptul că motivele de nelegalitate pe care se întemeia cererea de recurs nu au fost depuse la instanță în termenul legal, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 733 din 21 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2018.