ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 685 din 1 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR - ADA) în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-S1 385 din 30 decembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-S1 312 din 30 decembrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată. În temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele de recurs.
Ca regulă, potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” În cauza dedusă judecății, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea executării unor acte administrative în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”. Or, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată autorității pârâte la data de 14 martie 2012, iar recursul a fost declarat la data de 30 martie 2012, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, împotriva Sentinței civile nr. 685 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.