ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3583/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 685 din 1 februarie
2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Uniunea
Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de
Autor (UCMR - ADA) în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de
Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 și a dispus
suspendarea executării Deciziei de impunere privind obligații fiscale
suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-S1 385 din 30
decembrie 2011 și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-S1 312 din 30
decembrie 2011, până la pronunțarea instanței de fond.
Împotriva acestei
sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, a formulat recurs
pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București, în reprezentarea
Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București.
Așa cum rezultă din
practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția
tardivității recursului raportat la prevederile art. 14 alin. (4) din Legea nr.
554/2004, modificată.
În temeiul art. 137
alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs potrivit art. 316 coroborat cu
art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra
excepției tardivității recursului, excepție de procedură peremptorie și
absolută, care face de prisos analizarea în fond a cauzei în raport cu motivele
de recurs.
Ca regulă, potrivit
dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la
comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.”
În cauza dedusă
judecății, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie suspendarea
executării unor acte administrative în condițiile art. 14 din Legea nr.
554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art. 14
alin. (4) din Legea nr. 554/2004: „Hotărârea prin care se pronunță suspendarea
este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare”.
Or, din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că sentința recurată a
fost comunicată autorității pârâte la data de 14 martie 2012, iar recursul a
fost declarat la data de 30 martie 2012, depășindu-se, așadar, termenul legal
de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
În cauză nu s-a făcut
nici dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1)
teza a II-a C. proc. civ.
În consecință, având
în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 137 C. proc. civ. cu referire
la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția
tardivității recursului și va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat
în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice București, în reprezentarea
Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București, împotriva Sentinței
civile nr. 685 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 19 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM