ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 7922 din 3 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis excepția prescripției extinctive invocată de pârâta A.V.A.S., a respins acțiunea pentru perioada 08 ianuarie 2007 - 27 iulie 2007 ca fiind prescrisă și a respins în rest acțiunea formulată de reclamantul H.C. Recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefundat, de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 5825 din 3 octombrie 2011. Împotriva acestei decizii H.C.

a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În argumentarea acestui motiv, după prezentarea situației de fapt, revizuentul a susținut, în esență, că cererea de revizuire este admisibilă întrucât există hotărâri contradictorii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, între A.V.A.S. și salariați ai acestei instituții, având ca obiect drepturi bănești, în speță, acordarea sporului de dificultate în cuantum de 50 % în baza O.U.G. nr. 184/2002, H.G. nr. 498/2003 și H.G. nr. 250/2007 și toți reclamanții au calitatea de persoane desemnate și îndreptățite la acordarea sporului prevăzut în mod expres de dispozițiile legale cu privire la analiza și soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Astfel, deși instanța a soluționat 7 dosare având ca obiect pretenții bănești-spor de dificultate de 50 %, formulate în contradictoriu cu A.V.A.S. de salariați ai acestei instituții, în temeiul actelor normative menționate, 4 au fost soluționate favorabil, în sensul admiterii recursurilor salariaților și 3 soluționate defavorabil în sensul respingerii recursurilor salariaților. În opinia revizuentului cele trei condiții legale privind identitatea de părți, obiect și cauză sunt îndeplinite. Totodată, revizuentul susține că a îndeplinit aceleași succesiuni de activități ca și I.G. care în dosarul nr. 23595/3/2010 având ca calitatea de reclamantă în contradictoriu cu A.V.A.S.

București deși acțiunea a fost respinsă, recursul declarat împotriva sentinței a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 6280 din 14 octombrie 2011. Astfel că, în opinia revizuentului, cererea sa a fost respinsă fără un temei legal și în mod discriminatoriu, deoarece pentru cinci dintre colegii săi instanțele care s-au pronunțat în cauză au obligat A.V.A.S. la plata acestui spor de dificultate de 50 %. În concluzie, prezentând în detaliu motivele pentru care consideră că este îndreptățit la plata sporului de dificultate de 50 %, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei civile a cărei revizuire s-a solicitat, admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată. Cererea de revizuire este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune: Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege. Potrivit art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la pct. 1-9.

În speță, cererea a fost întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., care vizează situația când există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Pentru a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat și anume identitatea de părți, de obiect și de cauză și de asemenea, a fi pronunțate în dosare diferite. Prin această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale căror dispoziții nu se pot concilia.

În speță , se constată neîndeplinirea cerinței identității de părți situație în care în ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate. Susținerea revizuentului referitoare la faptul că reclamanții din dosarele menționate sunt salariații aceleiași instituții nu are relevanță în cauză întrucât pentru a fi îndeplinită condiția de admisibilitate a autorității de lucru judecat este imperios necesar ca părțile să fie identice în dosarele în care se invocă puterea de lucru judecat, ceea ce nu este cazul în speță.

Totodată, se reține că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca soluția dată în această instanță să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea altei stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o dezlegare a raportului juridic dedus judecății, alta decât cea care fusese aleasă până la acel moment. Cererea de revizuire formulată împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București prin care recursul a fost respins, ca nefondat, nu poate fi revizuită, întrucât, respingând recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului, ci a examinat criticile invocate de recurent prin prisma motivelor de nelegalitate, controlul privind numai aplicarea corectă a legii.

În consecință, Înalta Curte apreciază cererea de revizuire formulată de revizuentul H.C., ca nefondată, urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul H.C. împotriva deciziei nr. 5825 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.