ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 823/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra

cererii de revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

7922 din 3 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, a admis excepția prescripției extinctive invocată

de pârâta A.V.A.S., a respins acțiunea pentru perioada 08 ianuarie 2007 - 27

iulie 2007 ca fiind prescrisă și a respins în rest acțiunea formulată de

reclamantul H.C.

Recursul declarat de

reclamantul H.C. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefundat, de

Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 5825 din 3 octombrie

2011.

Împotriva acestei

decizii H.C. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

În argumentarea

acestui motiv, după prezentarea situației de fapt, revizuentul a susținut, în

esență, că cererea de revizuire este admisibilă întrucât există hotărâri

contradictorii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă,

între A.V.A.S. și salariați ai acestei instituții, având ca obiect drepturi

bănești, în speță, acordarea sporului de dificultate în cuantum de 50 % în baza

O.U.G. nr. 184/2002, H.G. nr. 498/2003 și H.G. nr. 250/2007 și toți reclamanții

au calitatea de persoane desemnate și îndreptățite la acordarea sporului prevăzut

în mod expres de dispozițiile legale cu privire la analiza și soluționarea

notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Astfel, deși instanța

a soluționat 7 dosare având ca obiect pretenții bănești-spor de dificultate de

50 %, formulate în contradictoriu cu A.V.A.S. de salariați ai acestei

instituții, în temeiul actelor normative menționate, 4 au fost soluționate

favorabil, în sensul admiterii recursurilor salariaților și 3 soluționate

defavorabil în sensul respingerii recursurilor salariaților.

În opinia

revizuentului cele trei condiții legale privind identitatea de părți, obiect și

cauză sunt îndeplinite.

Totodată, revizuentul

susține că a îndeplinit aceleași succesiuni de activități ca și I.G. care în

dosarul nr. 23595/3/2010 având ca calitatea de reclamantă în contradictoriu cu

A.V.A.S. București deși acțiunea a fost respinsă, recursul declarat împotriva

sentinței a fost admis de Curtea de Apel București prin decizia civilă nr. 6280

din 14 octombrie 2011.

Astfel că, în opinia

revizuentului, cererea sa a fost respinsă fără un temei legal și în mod

discriminatoriu, deoarece pentru cinci dintre colegii săi instanțele care s-au

pronunțat în cauză au obligat A.V.A.S. la plata acestui spor de dificultate de

50 %.

În concluzie,

prezentând în detaliu motivele pentru care consideră că este îndreptățit la

plata sporului de dificultate de 50 %, revizuentul a solicitat admiterea

cererii de revizuire, anularea deciziei civile a cărei revizuire s-a solicitat,

admiterea recursului și modificarea deciziei în sensul admiterii acțiunii.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata A.V.A.S. a solicitat respingerea cererii de revizuire,

în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

Cererea de revizuire

este nefondată și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor expune:

Revizuirea fiind o

cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de

strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în

cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit art. 322 alin.

(1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile enumerate la pct. 1-9.

În speță, cererea a

fost întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., care vizează situația când

există hotărâri potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade

diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

Pentru

a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesar ca hotărârile să conțină

elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat și anume identitatea

de părți, de obiect și de cauză și de asemenea, a fi pronunțate în dosare

diferite.

Prin

această reglementare s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în

care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se

existența autorității de lucru judecat, se ajunge la hotărâri potrivnice ale

căror dispoziții nu se pot concilia.

În

speță

,

se constată neîndeplinirea cerinței identității de părți situație în care în

ipoteza neîndeplinirii cumulative a celor trei condiții, motivul invocat nu

poate conduce la incidența contrarietății între hotărârile indicate.

Susținerea revizuentului

referitoare la faptul că reclamanții din dosarele menționate sunt salariații

aceleiași instituții nu are relevanță în cauză întrucât pentru a fi îndeplinită

condiția de admisibilitate a autorității de lucru judecat este imperios necesar

ca părțile să fie identice în dosarele în care se invocă puterea de lucru

judecat, ceea ce nu este cazul în speță.

Totodată, se reține că pentru a se

putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a

impus condiția ca soluția dată în această instanță să fi evocat fondul, ceea ce

implică fie stabilirea altei stări de fapt decât cea care fusese reținută în

fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la

împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să

se dea o dezlegare a raportului juridic dedus judecății, alta decât cea care

fusese aleasă până la acel moment.

Cererea de revizuire formulată

împotriva deciziei pronunțată de Curtea de Apel București prin care recursul a

fost respins, ca nefondat, nu poate fi revizuită, întrucât, respingând

recursul, instanța nu a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra fondului, ci a

examinat criticile invocate de recurent prin prisma motivelor de nelegalitate,

controlul privind numai aplicarea corectă a legii.

În consecință, Înalta

Curte apreciază cererea de revizuire formulată de revizuentul H.C., ca

nefondată, urmând a o respinge, nefiind întrunite cerințele art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul H.C. împotriva deciziei nr. 5825 din 3

octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.