ÎCCJ, decizie (scj.ro #82171)

Acțiune în constatare, fondată pe art . 111 C. proc . civ . în materie succesorală. Admisibilitate Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Acțiune. Temeiul de drept. Constatarea unui drept succesoral. Admisibilitate Index alfabetic : Drept procesual civil - acțiune în constatarea unui drept; admisibilitate C. proc . civ .: art . 111 Stabilirea/constatarea calității de moștenitor se poate face pe cale notarială sau judecătorească fără ca persoana respectivă să fie obligată să solicite și ieșirea din indiviziune, cu același prilej, în materie succesorală nefiind aplicabile dispozițiile finale ale art . 111 C. proc . civ . I.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 386 din 21 ianuarie 2005 Prin sentința civilă nr.304 din 18 februarie 2004, Judecătoria Roman a admis acțiunea reclamantei A.M.

împotriva pârâților D.P. și D.C., constatându-se că aceasta are calitatea de moștenitoare a defunctului ei frate I.P., decedat la 17 decembrie 1995. S-a reținut că solicitarea reclamantei este întemeiată în raport de probatoriile administrate care atestă calitatea ei de moștenitoare. Apelul declarat de pârâți - prin care au arătat că reclamanta este într-adevăr sora defunctului însă, în timpul vieții, acesta și-a înstrăinat o parte din bunuri iar pe ei i-a instituit legatari universali - a fost admis de Curtea de Apel Bacău, prin decizia civilă nr.551 din 21 aprilie 2004, a fost schimbată în totalitate sentința și, pe fond, s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, cu motivarea, întemeiată pe prevederile art.111 teza finală C. proc . civ ., că reclamanta avea la dispoziție o acțiune în realizarea dreptului.

Recursul declarat de reclamantă este întemeiat. Textul general al art.111 C. proc . civ ., privind acțiunea în constatare, are aplicații specifice și circumstanțiate în materia succesiunilor. Stabilirea (constatarea) calității de moștenitor se poate face pe cale notarială sau judiciară, fără ca persoana respectivă să fie obligată să solicite și ieșirea din indiviziune cu același prilej. Teza contrară, ar conduce la concluzia, de neacceptat, a negării stării de indiviziune înseși fiindcă imediat succesorii ar trebui să ceară și partajul. Or, dacă nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune (art.728 C.civ .), nu există nici un text legal care să oblige, de principiu, la sistarea indiviziunii de îndată ce calitatea de moștenitor a fost stabilită.

În consecință, teza finală a art.111 C. proc . civ . este străină pricinii, acțiunea în constatarea calității de moștenitor fiind admisibilă. Așa fiind, s-a admis recursul s-a casat decizia și s-a trimis cauza la aceeași curte de apel pentru rejudecarea apelului, ocazie cu care va analiza pe fond temeinicia acțiunii.