ÎCCJ, decizie (scj.ro #83459)

Vicii ascunse. Răspundere.Termen de prescripție. Conform art.1352 C.civ., vânzătorul răspunde pentru viciile ascunse ale produselor livrate cumpărătorului, indiferent de buna sau reaua –credință a vânzătorului. Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția extinctivă începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, adică de la data descoperirii viciilor. (Secția comercială, decizia nr.2981 din 17 octombrie 2006) Prin sentința nr.562 din 11 mai 2005, Tribunalul Arad , Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis acțiunea promovată de reclamanta, SC A. V. SA Arad, în contradictoriu cu pârâta, SC M. SA Brașov, și a obligat pârâta la plata despăgubirilor. În fapt, instanța de fond a reținut, că în baza comenzii din 16.01.2004, reclamanta a cumpărat de la pârâtă saboți de frână care au fost montați pe vagoane cisternă și livrați beneficiarului extern KVG din Germania.

La 4 mai 2004, beneficiarul extern a reclamat deficiențele calitative care au determinat blocarea vagoanelor în Polonia și care ulterior au fost constatate prin raportul efectuat de specialiștii din Berlin – Facultatea III, concluzia acestui raport fiind, că în mișcare sabotul de frână uzează roata și nu invers roata să uzeze sabotul de frână. Raportul a fost transmis reclamantei la 26 mai 2004. Aceasta a comandat la o altă firmă, saboți de același tip, în vederea înlocuirii saboților defecți, saboți pe care i-a trimis în Polonia. Cu privire la excepția prescripției acțiunii, instanța de fond a apreciat că, în raport cu art.11 din Decretul nr.167/1958, întrucât saboții de frână au fost livrați în perioada 24 martie 2004 – 30 aprilie 2004, iar viciile acestora au fost constatate la 4 mai 2004, termenul de un an nu a fost împlinit la data introducerii acțiunii, acțiunea fiind promovată în termen.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr.202/A din 12 decembrie 2005, a admis apelul declarat de pârâta SC M. SA Brașov, a schimbat sentința atacată în sensul că a respins acțiunea ca prescrisă. În considerentele deciziei, s-a reținut că acțiunea are ca temei de drept, răspunderea pentru vicii ascunse, reglementate prin art.1352 C.civ., situație în care sunt incidente dispozițiile art.5 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă. Conform art.7 din Decretul 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

În cauză, această dată este considerată fie la 4 mai 2004, fie la 26 mai 2004, când beneficiarul extern a comunicat reclamantei raportul asupra deficiențelor saboților de frână . Cum acțiunea a fost înregistrată la tribunal la 14 ianuarie 2005, termenul de prescripție de 6 luni prevăzut în art.5 din Decretul nr.165/1958 s-a împlinit cel mai târziu la 26 noiembrie 2004. S-a apreciat că, în mod greșit instanța a făcut aplicarea art.11 din Decretul 167/1958, deoarece termenul de un an instituit de acest text este un termen limită de constatare a viciilor, iar de la data descoperirii lor, înăuntrul acestui termen, curge termenul de prescripției de 6 luni, prevăzut în art.5 din Decretul nr.167/1958.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs, pentru motivele prevăzute în art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ., în a căror dezvoltare a arătat că: - instanța, n mod greșit, a reținut perioada de constatare a viciilor între 28 mai 2005 – 7 iunie 2004, când potrivit probelor de la dosar, aceasta este cuprinsă între 30 mai 2004 – 20 iunie 2004, chiar dacă raportul a fost transmis de beneficiarul extern, la 26 mai 2004; prin minuta din 5 iulie 2004 semnată de pârâtă s-au finalizat verificările în laboratorul reclamantei iar pârâta, la 14 iulie 2004, cu adresa nr.112/1357a recunoscut existența viciilor, data de la care s-a născut dreptul la acțiune; - intimata a fost de rea credință, viciile fiind ascunse cu viclenie, întrucât, prin adresa nr.202/9 noiembrie 2003 emisă de intimată și minuta din 14 noiembrie 2003 încheiată de părți, s-au constatat aceleași defecte de calitate la un alt lot cu saboți de frână; - noua tranzacție nu ar fi fost încheiată dacă pârâta nu ar fi omis să o înștiințeze asupra problemelor de turnare, pe care le avea și dacă nu ar fi dat „Declarația de conformitate”, care atestă „îndeplinirea condițiilor de calitate a produsului corespunzător scopului pentru care a fost executat”, fapt ce dovedește reaua credință, situație în care termenul de prescripție incident este cel general de 3 ani iar nu cel de 6 luni.

Recursul este fondat . Reclamata a solicitat obligarea pârâtei la restituirea prețului plătit cu dobânda aferentă dar și la despăgubiri, constând în înlocuirea produsului cumpărat și prejudiciul ce i-a fost cauzat de calitatea lui necorespunzătoare, invocând contractul de vânzare – cumpărare, în care reclamanta a avut calitatea de cumpărător iar pârâta de vânzător, bunul vândut constând în saboți de frână pentru vagoane de cale ferată. Instanța de apel a reținut corect că acțiunea a fost motivată în drept pe dispozițiile art.1352 C.civ., privind răspunderea pentru vicii. Trebuia să observe însă că în motivarea în fapt nu s-a evocat, expresis verbis, o atare răspundere ci numai calitatea necorespunzătoare a bunului cumpărat, deși acesta a fost însoțit de certificatul de calitate emis de pârâtă și întinderea despăgubirilor pretinse include nu numai prețul plătit ci și prejudiciul cauzat de deficiențele de calitate ale bunului cumpărat.

Instanța trebuia să stabilească fără echivoc, dacă deficiențele de calitate reclamate se încadrează în categoria lipsurilor calitative corespunzătoare obligației de predare, caz în care termenul de prescripție este cel general de 3 ani sau dacă acestea reprezintă vicii ascunse, situație în care termenul de prescripție este fie cel de 6 luni, prevăzut în art.5 din Decretul nr.167/1958, dacă viciile nu au fost ascunse cu viclenie, fie cel general de 3 ani, dacă viciile au fost ascunse cu viclenie, adică vânzătorul a fost de rea credință, întrucât cunoștea viciul de care este afectat bunul vândut. În situația în care deficiențele calitative se calificau a fi vicii ascunse, acestea puteau fi pretinse în cadrul acțiunii în rezoluțiune, redhibitorii și calificând astfel acțiunea, în cazul admiterii (soluție pronunțată de instanța de fond) să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare – cumpărare și repunerea părților în situația anterioară.

Cum întinderea despăgubirilor este diferită, după cum viciile au fost sau nu ascunse cu viclenie, față de faptul că reclamanta a solicitat despăgubiri peste prețul plătit, fapt ce caracterizează reaua credință a vânzătorului în ascunderea viciilor, instanța trebuia să analizeze și să se pronunțe în raport cu ceea ce s-a cerut. Și într-un caz și în celălalt, indiferent de buna sau reaua credință a vânzătorului, cursul prescripției extinctive a început la data descoperirii viciilor care, în speță, în contextul corespondenței dintre părți ce configurează acest moment ca fiind cel al finalizării testelor în laboratorul reclamantei, cu participarea unui reprezentant al pârâtei, din 14 iulie 2004, când pârâta, prin adresa nr.112, a recunoscut existența deficiențelor de calitate, și a propus resortarea saboților de frână.

Referatul beneficiarului extern a declanșat numai procedura de constatare certă a existenței viciilor. În consecință, Înalta Curte a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecare.