ÎCCJ, decizie (scj.ro #83159)

. Cesiune de creanță. Acțiune în constatarea inexistenței dreptului de creanță. Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Procedura în fața primei instanțe. Index alfabetic : cesiune de creanță - cedent - cesionar - contestație la executare - acțiune în constatare C. proc . civ ., art.111 Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Prin acțiunea în constatare se neagă dreptul de creanță al cesionarei, solicitându-se să se constate inexistența dreptului de creanță transferat printr-un contract a cărui legalitate nu a fost contestată. Raportul juridic dintre cedent și cesionar nu poate fi negat pe calea acțiunii în constatare, întrucât nu poate fi obținut efectul constrângerii, și anume provocarea cesionarului de a-și valorifica pretențiile, respectiv de a-și dovedi dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca.

Secția Comercială, Decizia nr.2253 din 2 octombrie 2009 SC F.S. SA Craiova a formulat cerere reconvențională disjunsă împotriva reclamantei SC M.C. SRL solicitând să se constate inexistența dreptului de creanță invocat de SC M.C. SRL în baza contractului de cesiune de creanță din 10 august 2004 încheiat cu Sindicatul Liber S.. S-a motivat că SC M.C. SRL nu a preluat în mod valabil nici o creanță, întrucât Sindicatul Liber, la data de 10 august 2004, când s-a încheiat contractul de cesiune, nu o avea în patrimoniu. Cererea reconvențională a fost disjunsă la data de 26 iunie 2007. SC M.C.

SRL și-a precizat cererea reconvențională solicitând ca, în situația în care se consideră că, prin constatarea nulității absolute a contractului de cesiune de creanță, a avut loc o desființare retroactivă a actului, să se constate inexistența dreptului de a utiliza în executarea silită actele întocmite în dosarul de executare din 2003. În cauză, reclamanta reconvențională a formulat și cerere de chemare în garanție a D.G.F.P. Dolj. Prin sentința nr.406 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reconvențională formulată de SC F.S. SA și cererea de chemare în garanție formulată împotriva reclamantului SC F.S. SA Craiova. Instanța a reținut că prin sentința nr.2243 din 16 februarie 2004, Tribunalul București a constatat nulitatea absolută a contractului de cesiune de creanță încheiat între Sindicatul Liber S. al SC F.S.

SA S. și SC C.M.I. 94 SRL, că la 10 august 2004 s-a încheiat contractul de cesiune de creanță între Sindicatul Liber al SC S. și SC M.C. SRL. A conchis instanța că, după constatarea nulității absolute, părțile au fost repuse în situația anterioară, astfel că, la data încheierii contractului, Sindicatul Liber al SC F.S. SA S. a putut transmite creanța sa către SC M.C. SRL. S-au invocat excepția autorității de lucru judecat și a lipsei de interes, instanța stabilind că nu sunt îndeplinite cerințele art.1201 C. civ ., iar în privința interesului s-a apreciat că, prin cererea sa, SC F. S. SA a invocat un drept de proprietate asupra bunurilor care au făcut obiectul executării și că interesul în promovarea cererii este justificat.

Sentința nr.406 din 18 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj Secția Comercială a fost menținută prin decizia nr.269 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel Craiova. Prin motivele de apel, SC F.S. SA Craiova a invocat nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțată în primă instanță, întrucât în dosarul prin care s-a constatat nulitatea contractului de cesiune a creanțelor nu s-a dispus repunerea în situația anterioară, astfel că, în lipsa unei cereri de repunere în situația anterioară, nu se putea transmite creanța prin contractul încheiat la data de 10 august 2004. De asemenea a criticat și aplicarea art.111 C. proc . civ . precum și respingerea cererii de chemare în garanție. S-arătat că, dacă ar cădea în pretenții față de SC M.C.

SRL, D.G.F.P. ar trebui să răspundă, bunurile fiind cumpărate cu bună credință în procedura de executare silită desfășurată de D.G.F.P. Dolj. Curtea de Apel Craiova a stabilit că SC F.S. SA Craiova nu se poate prevala de inexistența unei dispoziții de repunere în situația anterioară ca urmare a constatării nulității primului contract de cesiune de creanță încheiat de Sindicatul Liber S. și nici nu poate invoca separat de contestația la executare, care a fost promovată de SC F.S. SA Craiova, apărări care țin de executarea silită, întrucât acestea au fost analizate printr-o soluție rămasă definitivă. Prin sentința nr.2483/27 octombrie 2006, în cadrul executării s-a respins și cererea de intervenție formulată în interes propriu de SC F.S.

SA Craiova, apreciindu-se că aceasta are caracterul unei cereri principale, conform art. 401 alin.2 C. proc . civ ., și că nu este întemeiată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC F.S. SA Craiova care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 alin.9 C. proc . civ ..(…) O critică se referă la aplicarea greșită a art.111 C. proc . civ ., determinată de neobservarea interesului în constatarea inexistenței dreptului în condițiile în care bunurile sale au fost executate nelegal în dosarele de executare menționate. Potrivit recurentei s-au aplicat greșit și prevederile art.60 C. proc . civ ., întrucât era în drept să cheme în garanție D.G.F.P. Dolj care a dispus înstrăinarea bunurilor dobândite de SC F.S.

SA Craiova în procedura executării silite. Recursul este nefondat.(…) În conformitate cu motivul de nelegalitate invocat – art.304 alin. 9 C . proc . civ ., recurenta a pus în discuție aplicarea greșită a dispozițiilor art.111 C. proc . civ ., prin prisma interesului de a formula o astfel de cerere. Art.111 C. proc . civ . stabilește că „Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu va fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului”. Din conținutul reconvenționalei, care face obiectul cererii de primă instanță, rezultă că acțiunea în constatare neagă dreptul de creanță al intimatei, scopul acestei acțiuni negatorii fiind în realitate de a-l constrânge pe intimat să nu-și valorifice imediat acest drept.

Întrucât dreptul de creanță derivă din cesiunea realizată la data de 10 august 2004, s-a constatat că recurenta tinde la desființarea pe calea acțiunii în constatare a contractului de cesiune încheiat între Sindicatul Liber S. al SC F.S. SA S. și SC M.C. SRL, sau altfel spus, se urmărește lipsirea acestuia de conținut, din moment ce se cere să se constate inexistența dreptului de creanță transferat printr-un contract a cărei legalitate nu a fost contestată. Faptul că, anterior acestui contract, aceleași creanțe au fost transferate prin contractul de cesiune din 25 octombrie 2002, contract constatat nul prin sentința nr.2243/2004, nu justifică susținerea recurentei prin care apreciază că, în lipsa acțiunii de repunere în termen, creanțele nu puteau fi transferate printr-un nou contract de cesiune.

Raportul juridic dintre cedent și cesionar nu poate fi negat pe calea acțiunii în constatare, întrucât nu poate fi obținut efectul constrângerii, și anume provocarea intimatului de a-și valorifica pretențiile, respectiv de a-și dovedi dreptul, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca . În alte cuvinte, dreptul intimatului izvorăște dintr-un contract a cărui valabilitate nu a fost discutată printr-o acțiune în realizare. Recurenta și-a afirmat un drept de proprietate asupra unor mijloace fixe care au constituit obiect de executare silită conform dosarelor de executare prin care intimata SC M.C. SRL a trecut la executarea creanțelor. În aceste condiții, în care procedura de executare era declanșată, recurenta a avut la îndemână prevederile art.401 alin.2 C. proc . civ ., astfel că nu poate ataca pe cale separată, prin acțiune în constatare, executarea silită.

În cadrul contestației la executare formulată de debitor, reclamanta a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a fost dedusă judecății și cerința de a nu se utiliza actele de executare înfăptuite de primul creditor cesionar. Prin urmare, dreptul de a utiliza în executare acte întocmite în dosarul de executare din 2003 nu poate fi valorificat pe calea acestei acțiuni, interesul de a formula această cerere nefiind suficient pentru aplicarea art.111 C. proc . civ ..(…) Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.