ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin hotărârea nr. 56 din 18 noiembrie 2010 a respins acțiunea în anulare formulată de pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 5

din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral Dolj în contradictoriu cu intimata-reclamantă

SC M.C. SPA.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut, în principal, că pârâta SC S.T.D. SRL a criticat

hotărârea arbitrală, arătând că Tribunalul Arbitral a soluționat greșit atât

excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei cât și

excepția prescripției.

Sub aspectul

încadrării motivelor invocate în acțiunea în anulare, în condițiile în care

aceste excepții sunt de fond, absolute și dirimante se încadrează în

dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. și anume că hotărârea arbitrală

încalcă ordinea publică bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii.

În speță prin cererea

dedusă în fața Tribunalului Arbitral s-a solicitat de către SC M.C. SPA

obligarea SC S.T.D. SRL la plata unor sume de bani reprezentând diferență

garanție de bună execuție conform facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 și

contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2001 încheiat între SC S.T.D. SRL

și SC M.C. ROMÂNIA SRL, penalități de întârziere și diferențe nefavorabile de

curs valutar.

Prin contractul de

cesiune nr. 10063 din 21 iunie 2007 SC M.C. ROMÂNIA în calitate de cedent a

cesionat SC M.C. SPA în calitate de cesionar creanțele pe care prima le avea

împotriva debitoarei SC S.T.D. SRL care fac obiectul facturilor nr. 2007019 din

20 iunie 2007 și 202255 din 11 decembrie 2006 reprezentând garanții de bună

execuție conform contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2002.

În consecință creanța

constând în diferența rămasă neplătită din factura nr. 2007019 din 20 iunie

2007 reprezentând garanție de bună execuție conform contractului de antrepriză

nr.10/30 august 2002 și care face obiectul cererii deduse judecății

Tribunalului Arbitral a fost cedată de SC M.C. ROMÂNIA către SC M.C. SPA,

astfel încât aceasta din urmă a devenit titularul dreptului de creanță

reprezentând garanție de bună execuție conform contractului de antrepriză nr. 10/2002.

Atâta timp cât nu s-a

constatat nulitatea contractului de cesiune, acesta beneficiază de prezumția de

validitate și produce efecte.

Cauzele de nulitate a

contractului de cesiune invocate de pârâta SC S.T.D. SRL, care nu vizează

neîndeplinirea unor condiții cerute de lege pentru valabila încheiere a

contractului de cesiune de creanță, ci cauze de nulitate reglementate în

materia altor contracte (lipsa prețului, obiectului – contractul de

vânzare-cumpărare; lipsa formei autentice-contractul de donație), în lipsa unei

cereri expres formulate în acest sens la fond nu pot face obiectul analizei

Curții în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește

prescripția dreptului la acțiune s-a apreciat că procesul verbal de recepție la

terminarea lucrărilor a fost semnat la 15 septembrie 2004, astfel încât acesta

este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru suma

reprezentând procentul de 5% din garanția de bună execuție, termenele pentru

celelalte sume reprezentând procentele de 2,5% începând să curgă de la 15 mai

2008 și respectiv 15 septembrie 2008.

Plățile efectuate

înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă la data

de 15 septembrie 2004, reprezintă o recunoaștere în sensul art. 16 alin. (1)

lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar întreruperea prescripției extinctive,

face ca de la data plăților efectuate să curgă un nou termen de prescripție de

3 ani.

Împotriva hotărârii

nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

a promovat recurs pârâta SC S.T.D. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate,

solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a soluției

primei instanțe cu consecința respingerii acțiunii în anulare, iar în subsidiar

casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în

discuția părților excepția pe care se bazează motivarea hotărârii.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă

principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 C. proc. civ., au fost

ignorate dispozițiile legale care reglementează condițiile de fond ale cesiunii

de creanță și s-a dat dovadă de superficialitate când s-a reținut că plata

efectuată de către debitoare a fost de natură să întrerupă cursul a trei

termene de prescripție distincte.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurenta-pârâtă SC S.T.D. SRL constată că acestea sunt nejustificate,

urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente.

Potrivit hotărârii

nr. 5 din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie a județului Dolj a fost respinsă excepția prescripției

dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei. De asemenea, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta

SC M.C. SPA și obligată pârâta SC S.T.D. SRL la plata sumelor de:

- 238.915,64 lei

reprezentând diferență factură neachitată;

- 193.039,28 lei

reprezentând penalități de întârziere;

- 8.148,95 lei

reprezentând diferență nefavorabilă de curs și

- 21.153,83 lei

cheltuieli de judecată.

Este de necontestat

că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și

numai pentru cazurile expres și limitativ reglementate imperativ de

dispozițiile art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ.

Amplu documentat și

bine argumentat prima instanță a constatat că excepția lipsei calității

procesuale active a fost corect soluționată de tribunalul arbitral, existând

identitate între persoana care a formulat cererea arbitrală și titularul

dreptului de creanță dedus judecății, contractul de cesiune de creanță încheiat

la data de 21 iunie 2007 între societatea contractantă SC M.C. ROMÂNIA SRL în

calitatea de cedentă și M.C. SPA în calitatea de cesionară producând depline

efecte juridice.

Și excepția

prescripției dreptului la acțiune a fost corect soluționată, prin raportare la

momentul întocmirii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din

data de 15 septembrie 2004 și plățile efectuate de către SC S.T. SRL conform

facturilor existente la dosarul cauzei.

În materia

prescripției extinctive, actul normativ de bază, Decretul nr. 167/1958 în art. 1

alin. (1) statornicește că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se

stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.

Termenul de

prescripție extinctivă este definit ca intervalul de timp, fixat de lege,

înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere

executarea silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii

lor.

Întreaga documentație

existentă la dosarul cauzei, confirmă apărarea constantă a reclamantei SC M.C. SPA

și anume că în raport de împrejurarea că la data de 23 mai 2008, prin plata

parțială a facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 corespunzătoare facturii nr. 2007019

din 20 iunie 2007 echivalează cu o recunoaștere a debitului, devenind astfel

aplicabile dispozițiile art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 și operând

întreruperea prescripției extinctive.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.T.D. SRL

împotriva hotărârii nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 56 de la 18 noiembrie 2010

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 26 mai 2011.