ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin hotărârea nr. 56 din 18 noiembrie 2010 a respins acțiunea în anulare formulată de pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 5 din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral Dolj în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC M.C. SPA. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut, în principal, că pârâta SC S.T.D. SRL a criticat hotărârea arbitrală, arătând că Tribunalul Arbitral a soluționat greșit atât excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei cât și excepția prescripției. Sub aspectul încadrării motivelor invocate în acțiunea în anulare, în condițiile în care aceste excepții sunt de fond, absolute și dirimante se încadrează în dispozițiile art. 364 lit. i) C. proc.

civ. și anume că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică bunele moravuri ori dispoziții imperative ale legii. În speță prin cererea dedusă în fața Tribunalului Arbitral s-a solicitat de către SC M.C. SPA obligarea SC S.T.D. SRL la plata unor sume de bani reprezentând diferență garanție de bună execuție conform facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 și contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2001 încheiat între SC S.T.D. SRL și SC M.C. ROMÂNIA SRL, penalități de întârziere și diferențe nefavorabile de curs valutar. Prin contractul de cesiune nr. 10063 din 21 iunie 2007 SC M.C. ROMÂNIA în calitate de cedent a cesionat SC M.C. SPA în calitate de cesionar creanțele pe care prima le avea împotriva debitoarei SC S.T.D.

SRL care fac obiectul facturilor nr. 2007019 din 20 iunie 2007 și 202255 din 11 decembrie 2006 reprezentând garanții de bună execuție conform contractului de antrepriză nr. 10 din 30 august 2002. În consecință creanța constând în diferența rămasă neplătită din factura nr. 2007019 din 20 iunie 2007 reprezentând garanție de bună execuție conform contractului de antrepriză nr.10/30 august 2002 și care face obiectul cererii deduse judecății Tribunalului Arbitral a fost cedată de SC M.C. ROMÂNIA către SC M.C. SPA, astfel încât aceasta din urmă a devenit titularul dreptului de creanță reprezentând garanție de bună execuție conform contractului de antrepriză nr. 10/2002. Atâta timp cât nu s-a constatat nulitatea contractului de cesiune, acesta beneficiază de prezumția de validitate și produce efecte.

Cauzele de nulitate a contractului de cesiune invocate de pârâta SC S.T.D. SRL, care nu vizează neîndeplinirea unor condiții cerute de lege pentru valabila încheiere a contractului de cesiune de creanță, ci cauze de nulitate reglementate în materia altor contracte (lipsa prețului, obiectului – contractul de vânzare-cumpărare; lipsa formei autentice-contractul de donație), în lipsa unei cereri expres formulate în acest sens la fond nu pot face obiectul analizei Curții în cadrul acțiunii în anulare.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune s-a apreciat că procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor a fost semnat la 15 septembrie 2004, astfel încât acesta este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru suma reprezentând procentul de 5% din garanția de bună execuție, termenele pentru celelalte sume reprezentând procentele de 2,5% începând să curgă de la 15 mai 2008 și respectiv 15 septembrie 2008. Plățile efectuate înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani, care a început să curgă la data de 15 septembrie 2004, reprezintă o recunoaștere în sensul art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar întreruperea prescripției extinctive, face ca de la data plăților efectuate să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani.

Împotriva hotărârii nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a promovat recurs pârâta SC S.T.D. SRL care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a soluției primei instanțe cu consecința respingerii acțiunii în anulare, iar în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a fi pusă în discuția părților excepția pe care se bazează motivarea hotărârii. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă principiul contradictorialității prevăzut de art. 129 C. proc. civ., au fost ignorate dispozițiile legale care reglementează condițiile de fond ale cesiunii de creanță și s-a dat dovadă de superficialitate când s-a reținut că plata efectuată de către debitoare a fost de natură să întrerupă cursul a trei termene de prescripție distincte.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă SC S.T.D. SRL constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente. Potrivit hotărârii nr. 5 din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a județului Dolj a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. De asemenea, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta SC M.C. SPA și obligată pârâta SC S.T.D. SRL la plata sumelor de: - 238.915,64 lei reprezentând diferență factură neachitată; - 193.039,28 lei reprezentând penalități de întârziere; - 8.148,95 lei reprezentând diferență nefavorabilă de curs și - 21.153,83 lei cheltuieli de judecată.

Este de necontestat că hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare și numai pentru cazurile expres și limitativ reglementate imperativ de dispozițiile art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ. Amplu documentat și bine argumentat prima instanță a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a fost corect soluționată de tribunalul arbitral, existând identitate între persoana care a formulat cererea arbitrală și titularul dreptului de creanță dedus judecății, contractul de cesiune de creanță încheiat la data de 21 iunie 2007 între societatea contractantă SC M.C. ROMÂNIA SRL în calitatea de cedentă și M.C. SPA în calitatea de cesionară producând depline efecte juridice.

Și excepția prescripției dreptului la acțiune a fost corect soluționată, prin raportare la momentul întocmirii procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor din data de 15 septembrie 2004 și plățile efectuate de către SC S.T. SRL conform facturilor existente la dosarul cauzei. În materia prescripției extinctive, actul normativ de bază, Decretul nr. 167/1958 în art. 1 alin. (1) statornicește că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Termenul de prescripție extinctivă este definit ca intervalul de timp, fixat de lege, înăuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acțiune ori dreptul de a cere executarea silită, sub sancțiunea pierderii acestor drepturi de către titularii lor.

Întreaga documentație existentă la dosarul cauzei, confirmă apărarea constantă a reclamantei SC M.C. SPA și anume că în raport de împrejurarea că la data de 23 mai 2008, prin plata parțială a facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 corespunzătoare facturii nr. 2007019 din 20 iunie 2007 echivalează cu o recunoaștere a debitului, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. 16 și art. 17 din Decretul nr. 167/1958 și operând întreruperea prescripției extinctive. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.T.D. SRL împotriva hotărârii nr. 56 din 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.T.D. SRL Craiova împotriva hotărârii nr. 56 de la 18 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 mai 2011.