ÎCCJ, decizie (scj.ro #84073)

Întreruperea cursului justiției. Conflict negativ de competență Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Felurile competenței Indice alfabetic: Drept procesual penal - întreruperea cursului justiției - conflict negativ de competență C. proc . pen ., art. 29 pct. 5 lit. b), art. 43 Dacă o judecătorie își declină competența în favoarea unui tribunal din circumscripția aceleiași curți de apel, iar tribunalul își declină competența de judecată a cauzei în favoarea judecătoriei, există un conflict negativ de competență care se soluționează de curtea de apel, ca instanță ierarhic superioară comună, potrivit art. 43 C. proc . pen ., și nu un caz de întrerupere a cursului justiției prevăzut în art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc . pen ., chiar dacă tribunalul și-a declinat competența în favoarea judecătoriei ca urmare a unei decizii pronunțate de curtea de apel, ca instanță de control judiciar, pentru a se conforma acestei decizii.

I.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 1412 din 27 august 2008 Prin sentința nr. 160 din 18 iunie 2008, Curtea de Apel București, Secția a ll-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declinat, în baza art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc . pen ., competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că este întrerupt cursul justiției. Curtea de apel a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu din 24 aprilie 2005, a fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P.D. și D.O. pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen . Potrivit art. 25 C. proc . pen ., dosarul a fost trimis spre soluționare la Judecătoria Giurgiu.

După efectuarea cercetării judecătorești, la termenul din 17 ianuarie 2006, Judecătoria Giurgiu a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților din infracțiunea prevăzută în art. 198 alin. (1) C. pen . în infracțiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) din același cod, acordând termen de judecată pentru ca apărătorii părților să formuleze concluzii. Prin încheierea din 7 februarie 2006 s-a admis cererea procurorului de extindere a procesului penal, în baza art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc . pen ., și de punere în mișcare a acțiunii penale față de cei doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen . și de extindere a procesului penal, în baza art. 337 alin. (1) C. proc . pen ., și de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpații C.G., M.M.

și C.V. pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Prin sentința penală nr. 652 din 6 martie 2006, Judecătoria Giurgiu a declinat competența în favoarea Tribunalului Giurgiu, care i-a condamnat pe cei cinci inculpați pentru infracțiunea de viol prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen . Prin decizia penală nr. 398/A din 14 decembrie 2007, Curtea de Apel București a reținut că Tribunalul Giurgiu trebuia să constate nulitatea absolută a hotărârii de declinare a competenței și a încheierilor de ședință, fiind date cu încălcarea normelor imperative ( art. 27 pct. 1 lit. a C. proc . pen .) față de care judecătoria nu are competența de a dispune extinderea procesului penal cu privire la alte persoane pentru infracțiunea prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen ., pentru care nici procurorul de ședință nu avea competența de a cere extinderea procesului și de a pune în mișcare acțiunea penală.

În consecință, constând că nu a fost legal învestit cu judecarea celor cinci inculpați, tribunalul trebuia să-și decline competența la Judecătoria Giurgiu, să constate conflictul negativ de competență și să sesizeze instanța ierarhic superioară. În rejudecare, prin sentința penală nr. 107 din 25 februarie 2008, Tribunalul Giurgiu a declinat competența în favoarea Judecătoriei Giurgiu și, constând existența conflictului negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel București, ca instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării acestuia. Curtea de apel a apreciat că, deși este învestită cu soluționarea unui conflict de competență, nu poate oferi nicio dezlegare în cauză, deoarece această problemă a fost deja soluționată prin decizia nr. 398/A din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel București.

S-a reținut că, indiferent de modul de soluționare a conflictului de competență, s-ar crea un cerc vicios din care nu se poate ieși, deoarece instanța sesizată cu rezolvarea acestuia, fiind egală în grad cu cea care a pronunțat decizia nr. 398/A din 14 decembrie 2007, nu poate infirma soluția acesteia din urmă, motiv pentru care indicat este ca acest conflict să fie soluționat de o instanță superioară. Astfel, curtea de apel a considerat că se perpetuează conflictul negativ de competență, întrucât tribunalul este ținut să respecte indicațiile din decizia de trimitere spre rejudecare, iar judecătoria, atâta timp cât nu este constatată nulitatea încheierii de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane pentru infracțiunea prevăzută în art. 197 alin. (3) C. pen ., este obligată să decline competența la tribunal.

De asemenea, s-a apreciat că, pe lângă soluționarea strictă a conflictului negativ de competență, trebuie dezlegată și problema de fond referitoare la posibilitatea instanței de a admite o cerere de extindere a procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane, în situația în care faptele constituie infracțiuni care nu sunt de competența sa. Curtea de apel a considerat că nu se poate pronunța nici asupra acestei probleme, întrucât ea a fost dezlegată de către o instanță egală în grad și a cărei soluție nu o poate cenzura, iar de rezolvarea acestui aspect depinde și soluționarea conflictului de competență. Așa fiind, s-a reținut că este întrerupt cursul justiției și că se impune declinarea competenței la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele dosarului, constată că nu a fost întrerupt cursul justiției. În speță există, în condițiile art. 43 alin. (1) teza a II-a C. proc . pen ., un conflict de competență între Judecătoria Giurgiu și Tribunalul Giurgiu, instanțe care și-au declinat competența una în favoarea celeilalte. De asemenea, se constată că Tribunalul Giurgiu, instanță care și-a declinat cea din urmă competența, a procedat conform art. 43 alin. (3) C. proc . pen ., la sesizarea Curții de Apel București, instanță ierarhic superioară comună, în vederea soluționării conflictului. Atâta timp cât a fost sesizată instanța competentă potrivit legii să soluționeze acest incident procedural, nu există nicio împiedicare pentru desfășurarea normală a procesului penal și, ca atare, cursul justiției nu este întrerupt.

Întrucât nu există situația prevăzută în art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc . pen ., Înalta Curte de Casație și Justiție nu este competentă să se pronunțe în cauză. Soluționarea conflictului de competență revine, conform art. 43 alin. (1) C. proc . pen ., Curții de Apel București, ca instanță ierarhic superioară comună. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 43 alin. (9) C. proc . pen ., instanța căreia i s-a trimis cauza prin hotărârea de stabilire a competenței nu se mai poate declara necompetentă, afară de cazul în care, în urma noii situații de fapt ce rezultă din completarea cercetării judecătorești, se constată că fapta constituie o infracțiune dată prin lege în competența altei instanțe.

În raport cu dispozițiile legale imperative menționate este lipsit de relevanță, pentru determinarea instanței competente să soluționeze conflictul, faptul că, pronunțând hotărârea de declinare a competenței, Tribunalul Giurgiu s-a conformat deciziei penale nr. 398/A din 14 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de control judiciar. Tot astfel, existența acestei hotărâri, care de altfel și-a produs deja efectele în rejudecare, nu are drept consecință întreruperea cursului justiției. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că în cauză nu este întrerupt cursul justiției și a trimis cauza la Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență cu care a fost învestită.