ÎCCJ, decizie (scj.ro #84440)

Întreruperea cursului justiției. Cazuri

Cuprins

pe materii:

Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Competența după

materie și după calitatea persoanei

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

- întreruperea cursului justiției

C. proc. pen.,

art. 29 pct. 5 lit. b)

Dacă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză nu există un

conflict negativ de competență, a restituit dosarul spre soluționare instanței

civile de apel, iar aceasta a trimis cauza unei instanțe militare fără a

respecta prevederile legale privind modul de sesizare al unei instanțe

judecătorești, există un caz de întrerupere a cursului justiției, care se

soluționează, potrivit art. art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., de către

Înalta Curte de Casație și Justiție.

I.C.C.J., secția penală,

decizia nr. 5330 din 21 septembrie 2005

Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul Militar București, din 21

octombrie 2003, inculpatul O.E., sergent angajat pe bază de contract, a fost

trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 240 C. pen.

Tribunalul Militar București, prin sentința penală nr. 240 din 18 noiembrie

2003, în baza art. 25 și art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, cu motivarea că fapta a

fost săvârșită în circumscripția acestei instanțe, iar tribunalul militar a

fost sesizat după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003.

Prin sentința penală nr. 706 din 8 aprilie 2004, Judecătoria Buftea, în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C.

proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută în art. 240 C.

pen. și, în temeiul art. 18

1

din același cod, a aplicat acestuia

sancțiunea de 10 milioane de lei amendă administrativă.

Tribunalul București, secția I penală, prin decizia nr. 995 din 10 septembrie

2004, a admis apelurile procurorului și inculpatului, a desființat sentința

atacată, a constatat necompetența după calitatea persoanei a Judecătoriei

Buftea și existența unui conflict negativ de competență între tribunalul

militar și judecătorie, motiv pentru care a trimis dosarul Înaltei Curte de

Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 864 din 7 februarie

2005, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Tribunalului București, secția

I penală, reținând că nu există un conflict de competență în sensul art. 43 C.

proc. pen., întrucât Judecătoria Buftea a soluționat cauza în fond.

Tribunalul București, secția I penală, prin încheierea din 1 aprilie 2005,

invocând decizia nr. 995 din 10 septembrie 2004 a acestei instanțe, a scos

cauza de pe rol și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar

București.

Prin sentința penală nr. 76 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Militar București

a constatat întrerupt cursul justiției în cauza privind pe inculpatul O.E. și,

în baza prevederilor art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc. pen., a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cazului de întrerupere

a cursului justiției. În motivarea soluției, Tribunalul Militar București a

arătat că, potrivit competenței sale funcționale, nu poate judeca în apel și nu

se poate pronunța nici asupra fondului cauzei, întrucât nu a fost sesizat în

vreunul dintre modurile prevăzute de lege.

Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procesuale și a prevederilor

legale în materie se constată existența unui caz de întrerupere a cursului

justiției.

Tribunalul București, secția I penală, a admis apelurile procurorului și

inculpatului și a desființat hotărârea care soluționa fondul cauzei, după care,

constatând existența unui conflict negativ de competență, a trimis dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare; după ce cauza i-a fost

restituită spre soluționare, această instanță a trimis cauza unei instanțe

militare, și anume Tribunalul Militar București, fără a respecta prevederile

legale privind modurile de sesizare ale unei instanțe judecătorești. În speță,

nu există un conflict negativ de competență, întrucât declinările de competență

nu sunt reciproce.

Prin urmare, cursul justiției a fost întrerupt, pentru că, în mod succesiv,

nici una dintre instanțe nu s-a considerat competentă sau corect investită cu

soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, întrucât Tribunalul București,

soluționând apelurile declarate și casând hotărârea primei instanțe, nu a

dispus asupra cursului ulterior al justiției într-una din modalitățile

prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen.

În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 26

C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, tribunalul

militar judecă în primă instanță, între altele, infracțiunile săvârșite în

legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de

colonel inclusiv.

Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de un sergent angajat pe bază de

contract la o unitate de jandarmi, care, potrivit atribuțiilor de serviciu,

asigură menținerea ordinii și liniștii publice pe raza localității, prin

patrulare și posturi fixe, legitimează și stabilește identitatea persoanelor și

constată contravenții conform Legii nr. 61/1991. Fapta comisă de inculpat, de a

opri și legitima un conducător autor aflat în trafic, în timp ce se afla în

concediu legal de odihnă, are legătură directă cu atribuțiile sale de serviciu,

ceea ce atrage competența materială și după calitatea persoanei a tribunalului

militar de a judeca în primă instanță cauza.

Prin urmare, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține

Tribunalului Militar București.

În consecință, s-a constatat că în cauza privind pe inculpatul O.E. cursul

justiției a fost întrerupt și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționare

la Tribunalul Militar București.