ÎCCJ, decizie (scj.ro #84440)

Întreruperea cursului justiției. Cazuri Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Competența după materie și după calitatea persoanei Indice alfabetic: Drept procesual penal - întreruperea cursului justiției C. proc. pen., art. 29 pct. 5 lit. b) Dacă Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că în cauză nu există un conflict negativ de competență, a restituit dosarul spre soluționare instanței civile de apel, iar aceasta a trimis cauza unei instanțe militare fără a respecta prevederile legale privind modul de sesizare al unei instanțe judecătorești, există un caz de întrerupere a cursului justiției, care se soluționează, potrivit art. art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc.

pen., de către Înalta Curte de Casație și Justiție. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 5330 din 21 septembrie 2005 Prin rechizitoriul procurorului de la Parchetul Militar București, din 21 octombrie 2003, inculpatul O.E., sergent angajat pe bază de contract, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 240 C. pen. Tribunalul Militar București, prin sentința penală nr. 240 din 18 noiembrie 2003, în baza art. 25 și art. 42 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, cu motivarea că fapta a fost săvârșită în circumscripția acestei instanțe, iar tribunalul militar a fost sesizat după intrarea în vigoare a Legii nr. 281/2003.

Prin sentința penală nr. 706 din 8 aprilie 2004, Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută în art. 240 C. pen. și, în temeiul art. 18 1 din același cod, a aplicat acestuia sancțiunea de 10 milioane de lei amendă administrativă. Tribunalul București, secția I penală, prin decizia nr. 995 din 10 septembrie 2004, a admis apelurile procurorului și inculpatului, a desființat sentința atacată, a constatat necompetența după calitatea persoanei a Judecătoriei Buftea și existența unui conflict negativ de competență între tribunalul militar și judecătorie, motiv pentru care a trimis dosarul Înaltei Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr. 864 din 7 februarie 2005, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul Tribunalului București, secția I penală, reținând că nu există un conflict de competență în sensul art. 43 C. proc. pen., întrucât Judecătoria Buftea a soluționat cauza în fond. Tribunalul București, secția I penală, prin încheierea din 1 aprilie 2005, invocând decizia nr. 995 din 10 septembrie 2004 a acestei instanțe, a scos cauza de pe rol și a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Militar București. Prin sentința penală nr. 76 din 26 septembrie 2005, Tribunalul Militar București a constatat întrerupt cursul justiției în cauza privind pe inculpatul O.E. și, în baza prevederilor art. 29 pct. 5 lit. b) C. proc.

pen., a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea cazului de întrerupere a cursului justiției. În motivarea soluției, Tribunalul Militar București a arătat că, potrivit competenței sale funcționale, nu poate judeca în apel și nu se poate pronunța nici asupra fondului cauzei, întrucât nu a fost sesizat în vreunul dintre modurile prevăzute de lege. Din examinarea actelor efectuate în toate stadiile procesuale și a prevederilor legale în materie se constată existența unui caz de întrerupere a cursului justiției.

Tribunalul București, secția I penală, a admis apelurile procurorului și inculpatului și a desființat hotărârea care soluționa fondul cauzei, după care, constatând existența unui conflict negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție spre soluționare; după ce cauza i-a fost restituită spre soluționare, această instanță a trimis cauza unei instanțe militare, și anume Tribunalul Militar București, fără a respecta prevederile legale privind modurile de sesizare ale unei instanțe judecătorești. În speță, nu există un conflict negativ de competență, întrucât declinările de competență nu sunt reciproce.

Prin urmare, cursul justiției a fost întrerupt, pentru că, în mod succesiv, nici una dintre instanțe nu s-a considerat competentă sau corect investită cu soluționarea cauzei, iar pe de altă parte, întrucât Tribunalul București, soluționând apelurile declarate și casând hotărârea primei instanțe, nu a dispus asupra cursului ulterior al justiției într-una din modalitățile prevăzute în art. 379 pct. 2 C. proc. pen. În ceea ce privește instanța competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 26 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, tribunalul militar judecă în primă instanță, între altele, infracțiunile săvârșite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv.

Infracțiunea dedusă judecății a fost comisă de un sergent angajat pe bază de contract la o unitate de jandarmi, care, potrivit atribuțiilor de serviciu, asigură menținerea ordinii și liniștii publice pe raza localității, prin patrulare și posturi fixe, legitimează și stabilește identitatea persoanelor și constată contravenții conform Legii nr. 61/1991. Fapta comisă de inculpat, de a opri și legitima un conducător autor aflat în trafic, în timp ce se afla în concediu legal de odihnă, are legătură directă cu atribuțiile sale de serviciu, ceea ce atrage competența materială și după calitatea persoanei a tribunalului militar de a judeca în primă instanță cauza. Prin urmare, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului Militar București.

În consecință, s-a constatat că în cauza privind pe inculpatul O.E. cursul justiției a fost întrerupt și s-a dispus trimiterea cauzei pentru soluționare la Tribunalul Militar București.