ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2365/2011

Asupra recursurilor penale de față:

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 467 din 21 decembrie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților:

- P.E.C.  pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. Pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.;

- M.L.-R. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.;

- C.L. (fostă C.), pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M.P. - fiul lui Ș. și E., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. și ped. de art. 248

1

din C. pen. rap. la art. 246 din C. pen.; art. 31 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 248

1

din C. pen., rap. la art. 246 din C. pen. și fals intelectual în formă continuată prev. și ped. de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpaților:

- P.A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- Z.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- G.D. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- R.F.  pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

- L.C.-S.  pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. și ped. de art. 246 din C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) din C. pen.

În baza art. 346 alin. (1) și (3) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea - civilă SC B.I. SRL prin reprezentant legal B.C.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că referitor la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., săvârșită de inculpații P.E.-C., M.L.-R. și C.L. se reține în actul de inculpare că aceștia erau angajați la Primăria M.C. - D.C.C., în funcția de inspectori specialitate.

Începând cu anul 2002, inculpatul M.L.-R. a deținut funcția de șef de serviciu, inculpații având ca principală atribuție efectuarea de controale pe linie comercială, disciplina în construcții și gospodărire, în zona de competență repartizată lor.

La data de 14 mai 2002, inculpații P.E.-C., C.L. și M.L.R. s-au deplasat la punctul de lucru al SC B I. SRL din Constanța, str. N.M., pentru a efectua un control.

La data menționată, gestionara acelui punct de lucru era martora B.M., ajutată de vânzătoarea P.A.-I.

Inculpații i-au spus gestionarei B.M. că au foarte multe nereguli, însă o vor lăsa în pace dacă face o "sponsorizare" de 60 milioane lei.

Întrucât, martora B.M. nu putea lua o asemenea decizie, fiind doar o simplă angajată, l-a sunat pe administratorul SC B.I. SRL, B.C.N., pentru a-i aduce la cunoștință acest lucru, însă la telefon a răspuns contabila societății B.A.

Gestionara B.M. i-a expus situația, prin telefon, contabilei B.A., spunându-i că au venit inspectorii de la primărie care au solicitat date despre activitatea firmei ce nu intra în competență lor și au cerut suma de 60 milioane lei drept "sponsorizare".

Martora B.A. i-a spus, la rândul ei, administratorului societății B.I. SRL, B.C.N., despre discuția avută cu gestionara B.M., și împreună s-au deplasat la punctul de lucru din strada N.M.

După ce au ajuns acolo, au prezentat actele societății inspectorilor, iar aceștia din urmă și-au reiterat cererea față de administratorul B.C.N. cerându-i suma de 60 milioane de lei, însă administratorul a refuzat să le dea suma solicitată.

Urmare refuzului administratorului, inspectorii primăriei l-au amenințat spunându-i că va avea probleme.

În perioada imediat următoare, inculpații P.E.-C. și C.L. (fostă C.) au efectuat mai multe controale la SC B.I. care s-au soldat cu amendarea societății în cuantumul maxim prevăzut de lege.

După un singur act de control, inculpații P.E.-C. și C.L. au întocmit mai multe procese-verbale contravenționale, de exemplu procesele-verbale de contravenție nr. x, y și z, întocmite la data de 18 iulie 2002.

Prin procesele-verbale de contravenție, întocmite toate la aceeași dată 05 august 2002, s-au stabilit amenzi pentru societatea B.I. SRL în cuantum de 100 milioane lei în fiecare proces-verbal.

Aceste procese-verbale de contravenție nu au fost întocmite pe loc de către inspectori, ci la birou, având la rubrica martor înscris numele de M.A. (fratele învinuitului M.L.), iar rubrica contravenient era completată cu: "nu este de față".

Toate aceste procese-verbale de contravenție au fost atacate la instanțele de judecată și au fost anulate, cu excepția unui singur proces-verbal de contravenție, cu privire la care s-a diminuat cuantumul amenzii de la 100 milioane lei la 10 milioane lei.

Din expozitivele sentințelor civile, rezultă că aceste procese-verbale de contravenție au fost întocmite în mod nelegal.

Astfel, în Sentința civilă nr. 5281 din 26 martie 2003 a Judecătoriei Constanța se arată că procesul-verbal de contravenție încheiat la data de 05 august 2002, este lovit de nulitate, deoarece nu indică locul în care a fost încheiat, a fost întocmit la o dată ulterioară efectuării controlului și cu încălcarea competenței lor materiale.

De asemenea, instanța a constatat că agentul constatator nu a încercat să ia legătura cu reprezentanții societății contraveniente, încălcând obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni. Instanța de judecată mai arată că martorul M.A. nu poate fi considerat un martor obiectiv întrucât acesta a declarat că însoțește inspectorii P.M. Constanța când aceștia se deplasează pe teren și, deci, se află în relații de colaborare cu aceștia, iar pe de altă parte, este frate cu M.L.-R. - șef serviciu în cadrul P. Constanța (mai mult decât atât, era șeful direct al agenților constatatori, inculpații P.E.-C. și C.L.).

Procesul-verbal de contravenție din 05 august 2002 a fost anulat prin Sentința civilă nr. 5282 din 26 martie 2003 pronunțată de Judecătoria Constanța, având aceeași motivare.

Prin Decizia civilă nr. 814 din 12 iunie 2003, Tribunalul Constanța constată nulitatea procesului-verbal din 05 august 2002.

Prin sentința civilă din 12 mai 2003 pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. 17718/2002, s-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție din 18 iulie 2002.

Prin Sentința civilă nr. 1480 din 31 ianuarie 2003 se reduce cuantumul amenzii aplicate prin procesul-verbal din 05 august 2002 de la 100 milioane lei la 10 milioane lei.

Sentința civilă nr. 20856 din 16 decembrie 2002 anulează procesul-verbal din 18 iulie 2002.

Abuzurile inspectorilor din cadrul P. Constanța au culminat pe data de 16 mai 2005, când în mod abuziv, au montat elemente stradale (stâlpișori metalici) în fața sediului depozitului SC B.I. SRL, din strada S., împiedicând desfășurarea activității acestuia.

După aproximativ o lună de zile, aceiași doi inspectori au revenit în control însoțiți de inspectorul M.L.

Aceștia (inspectorii) au început să-i spună că are o mulțime de nereguli, apoi i-au cerut să facă o "sponsorizare" de 60 de milioane lei (fără a specifica în ce scop sau pentru cine anume cereau acea sumă) și o vor lăsa în pace.

Martora declară că, întrucât nu era în măsură să ia o asemenea decizie, l-a contactat telefonic pe administratorul firmei, dar la telefon a răspuns contabila firmei, martora B.A., căreia i-a spus despre vizita inspectorilor primăriei și despre faptul că au solicitat date despre activitatea firmei, care nu intrau în competența lor, și suma de 60 de milioane lei drept "sponsorizare".

Martora mai declară că nu după mult timp, de la acea convorbire telefonică, au sosit la punctul de lucru administratorul firmei, B.C., și contabila B.A. și au arătat actele societății inspectorilor.

B.M. afirmă că inspectorii au solicitat, în mod direct, din nou, 60 de milioane de lei lui B.C., iar acesta a răspuns răspicat că așa o sumă înseamnă un sfert din salariile angajaților săi. După refuzul acestuia, inspectorii i-au amenințat că vor avea probleme.

Martora B.M. arată că amenințările inspectorilor s-au materializat atunci când, în luna august 2002, societatea a fost amendată de 4 ori cu câte 100 milioane lei la fiecare amendă, de către aceiași inspectori care ceruseră șpaga, respectiv învinuiții P.E. și C.L.

După aproximativ două săptămâni, în luna mai 2003, au venit din nou la societatea sa aceiași doi inspectori, inculpații P.E. și C.L. (fostă C.) și i-au cerut 20 de milioane de lei, însă de această dată martorul a refuzat să le dea această sumă.

Urmare refuzului său, începând cu luna următoare (iunie) au început controalele din partea inspectorilor de la primărie, care au continuat până la data de 26 august 2003, când i-a fost oprită activitatea SC D.C. SRL de către P. Constanța, cu ajutorul unor forțe de ordine impresionate.

Se reține în Rechizitoriu că din denunțul administratorului B.C.N.; declarațiile celor trei martori oculari B.M., P.A.-I. și B.A., care au fost de față și au auzit când învinuiții au cerut suma de 60 de milioane lei administratorului B.C.N.; celor doi martori Z.C. și V.C., cărora învinuiții le-au solicitat astfel de "sponsorizări"; celor trei martori B.D., B.I.B. și B.C. care confirmă și susțin declarațiile martorilor oculari; declarațiile martorilor M.C., G.V. și T.R.; repercusiunile refuzului dării de mită, respectiv punerea în practică a amenințărilor inspectorilor concretizate în procesele-verbale de contravenție întocmite câte trei într-o singură zi, cu amenzi maxime care, ulterior, au fost anulate de instanțele de judecată, ca fiind întocmite cu depășirea competențelor lor legale, rezultă că a fost dovedită vinovăția inculpaților P.E., C.L. și M.L.-R., în săvârșirea infracțiunii de luare de mită (în forma pretinderii), prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 254 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma participației improprii și fals intelectual, prev. de art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., săvârșite de inculpatul M.P. se reține în actul de inculpare că SC B.I. SRL a fost înființată de către administratorul B.C.N. în anul 1992, cu sediul în Constanța, str. S., având ca obiect principal de activitate comerțul cu ridicata al materialului de construcții.

La data de 22 februarie 2002, P.M. Constanța - D.S.P. - Comisia de Circulație a eliberat societății B.I. SRL avizul pentru obiectivul "autorizație de funcționare depozit materiale de construcții", situat la adresa din strada S.

Prin adresa din 06 mai 2002, directorul D.S.P., inculpatul P.M., comunică SC B.I. SRL că, prin nerespectarea condiției impuse în conținutul avizului primit, respectiv de neocupare a domeniului public (prin nerespectarea condiției impuse de a parca și executa operarea autovehiculelor numai în incinta proprie) a atras nulitatea Avizului Comisiei de Circulație, eliberat în ședința din 22 februarie 2002, pentru Depozitul de Materiale de Construcții din strada S.

La data de 08 mai 2002, inculpatul M.P., în calitate de director al D.S.P. (în cadrul căruia funcționa B.T.R.), prin adresa, comunică D.A.D.P.P. - S.A.A.E. că, întrucât SC B.I. SRL nu a respectat condiția neocupării domeniului public menționată în conținutul avizului eliberat de C.C., pierde dreptul de a întrebuința acest aviz și urmează să-i comunice nulitatea avizului acordat.

De asemenea, în finalul adresei, inculpatul M.P. solicită să nu se elibereze SC B.I. SRL Autorizația de Funcționare pentru Depozitul de Materiale de Construcții situat în strada S.

Tot inculpatul M.P., printr-o altă adresă, dar cu același număr din aceiași dată 08 mai 2002, comunică D.A.D.P.P. - S.A.A.E. că în conformitate cu hotărârea C.C., luată în ședința din 26 iunie 2002, a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL, pentru obiectivul "Autorizație de Funcționare Depozit Materiale Construcții", situat la adresa strada S.

Urmare celor două adrese, cu același număr și aceiași dată, din 08 mai 2002, trimise de inculpatul M.P., D.A.D.P.P. - S.A.A.E. a refuzat eliberarea Autorizației de funcționare SC B.I. SRL pentru Depozitul Materiale de Construcții din strada S.

Mai mult decât atât, la data de 16 mai 2002 și 17 mai 2002, din ordinul inculpatului M.P., s-au montat elemente stradale (stâlpi mici din metal) pe marginea dinspre șosea a trotuarului, în dreptul depozitului de materiale de construcții, pe porțiunea aferentă numerelor s ale străzii S., iar ulterior și indicatoare de circulație cu semnul "Oprirea interzisă" e ambele sensuri de circulație în zona menționată.

Prin această măsură, SC B.I. SRL a fost împiedicată să-și desfășoare activitatea de aprovizionare și distribuție materiale de construcții, dat fiind faptul că operațiunile de încărcare-descărcare impuneau pătrunderea autovehiculelor în parcarea și curtea societății, ori accesul din stradă fiind blocat cu elementele stradale (stâlpi mici din metal), a fost blocată și singura cale de acces la acest depozit.

Prin amplasarea stâlpilor metalici, s-a împiedicat accesul din stradă în curtea imobilului și parcarea societății B.I. SRL și, deci, a activității sale comerciale.

La data de 20 mai 2002, B.I. SRL a notificat, prin executorul judecătoresc, P.M. Constanța să ridice bornele stradale montate la intrarea imobilelor din strada S.

Amplasarea stâlpilor metalici, cât și a semnelor de circulație s-a făcut în lipsa unei dispoziții a primarului care să conțină o astfel de măsură și fără a se aduce la cunoștință societății B.I., așa cum rezultă din coroborarea art. 68, art. 71 și art. 91 din Legea nr. 215/2001 a Administrației Publice Locale.

Întrucât această măsură a fost luată în absența unui act emis de către autoritatea competentă, respectiv dispoziție a primarului, și în lipsa unei documentații care să o justifice, societății B.I. SRL i s-a îngrădit, în mod abuziv, dreptul de a-și desfășura activitatea.

În lipsa unui asemenea act, deci fără a avea suport legal, măsura dispusă și luată de inculpatul M.P. este abuzivă, prin aceasta cauzând grave prejudicii materiale societății B.I. SRL.

Împotriva acestei măsuri de plantare a elementelor stradale în dreptul sediului societății B.I., administratorul B.C.N. a formulat plângeri la instanțele de judecată din municipiul Constanța.

Tribunalul Constanța, secția comercială, în Sentința civilă nr. 6744/COM pronunțată la data de 11 octombrie 2002 în Dosarul nr. 5183/COM/2002 a dispus obligarea pârâtei (P. Constanța) la ridicarea stâlpilor metalici amplasați în Constanța, str. S. și de a se abține de la orice faptă de natură a împiedica accesul la depozitul situat la adresa sus-menționată. În expozitivul acestei sentințe, instanța concluzionează că măsura a cărei înlăturare s-a solicitat, putea fi luată în temeiul art. 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001 (așa cum s-a apărat și pârâta), atribuție ce intră în competența primarului: "Asigură întreținerea și reabilitarea drumurilor publice, proprietate a comunei sau orașului, instalarea semnelor de circulație, desfășurarea normală a traficului rutier și pietonal, în condițiile legii".

Potrivit art. 71 din Legea nr. 215/2001: "în exercitarea atribuțiilor sale primarul emite dispoziții cu caracter normativ sau individual. Acestea devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz".

Din interpretarea acestui text de lege și dispozițiile art. 91 din Legea nr. 215/2001 rezultă că, în baza dispoziției primarului, primăria este "structura funcțională" care trebuie să pună în executare măsurile dispuse prin această dispoziție.

Întrucât, în speță nu există o asemenea dispoziție a primarului, măsura a fost luată în contra dispozițiilor legale.

În același sens, sunt Sentința civilă nr. 4544/COM din 08 iulie 2002 a Tribunalului Constanța, secția comercială și Sentința civilă nr. 16582 pronunțată la data de 19 septembrie 2002 în Dosarul civil nr. 15219/2002 de către Judecătoria Constanța.

La solicitarea D.N.A. către P.M. Constanța de a trimite actul administrativ prin care s-a dispus, în luna mai 2002, instalarea unor elemente de protecție (stâlpișori blocaj acces) pe trotuarul din dreptul depozitului SC B.I. SRL, P.M. Constanța nu a trimis nimic în acest sens, ceea ce denotă că nu a existat niciun act prin care să se dispună această măsură și cu atât mai puțin o dispoziție a primarului și, deci, luarea efectivă a acestei măsuri de către inculpatul M.P., pur și simplu cu de la sine putere, a fost nelegală.

Se apreciază în concluzie în rechizitoriu că, ordinul dat, pentru luarea efectivă a măsurii de instalare de stâlpișori limitare acces, la data de 16 mai 2002, în dreptul depozitului de materiale de construcții de pe strada S., fără a exista o dispoziție emisă de autoritatea competentă și fără a i se aduce la cunoștință societății despre măsura dispusă, reprezintă un abuz în exercitarea atribuțiilor de serviciu al inculpatului M.P.

Adresa din 08 mai 2002 trimisă de inculpatul M.P. către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. conține date nereale, deoarece susține că în ședința din 26 iunie 2002 a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL.

Se apreciază că inculpatul M.P. nu putea ști la data de 08 mai 2002 ce va decide Comisia de Circulație în ședința din 26 iunie 2002, deci la peste o lună și jumătate de la data întocmirii adresei.

De asemenea, adresa din 27 mai 2002 trimisă de inculpatul M.P. către SC B.I. SRL cuprinde date nereale, deoarece afirmă că: "Direcția Corp Control din cadrul Primăriei Municipiului Constanța a solicitat prin adresă instalarea unor elemente de protecție (stâlpișori blocaj acces) pe trotuarul din dreptul depozitului de pe strada S., ori la solicitarea parchetului". Direcția Corp Control răspunde că nu a existat o asemenea solicitare din partea lor.

Tot în această adresă, inculpatul M.P. mai comunică faptul că toate aspectele arătate în adresă, vor fi analizate în cadrul ședinței Comisiei de Circulație din luna iunie, care va dispune dacă este necesară anularea avizului eliberat la data de 22 februarie 2002, pentru obiectivul "autorizație de funcționare depozit materiale de construcții la dresa din strada S."

Din cuprinsul și succesiunea adreselor trimise de inculpatul M.P. direcțiilor de specialitate din cadrul P.M. Constanța și SC B.I. SRL, se concluzionează că acestea sunt întocmite fără a avea la bază documente care să ateste cele cuprinse în conținutul acestora și fără a avea coerență, de exemplu:

- la data de 08 mai 2002, inculpatul M.P. trimite adresa la D.A.D.P.P. - S.A.A.E., în care arată că prin nerespectarea condiției impuse în momentul avizării, respectiv condiția neocupării domeniului public, SC B.I. SRL pierde dreptul de a întrebuința acest aviz, urmând să i se comunice nulitatea avizului, deși învinuitul comunicase deja la data de 06 mai 2002 prin adresă;

- la aceeași dată și cu același număr, inculpatul M.P. mai trimite o adresă (din 08 mai 2002), tot către D.A.D.P.P. - S.A.A.E., prin care comunică că a fost anulat avizul eliberat SC B.I. SRL;

- prin adresa din 06 mai 2002, inculpatul M.P. comunică SC B.I. SRL că: "ați atras nulitatea Avizului Comisiei de Circulație eliberat în ședința din 22 februarie 2002", iar prin adresa din 27 mai 2002 comunică societății că în cadrul ședinței Comisiei de Circulație din luna iunie se va dispune dacă este necesară anularea avizului.

Din cele mai sus-expuse, se apreciază că inculpatul M.P. a inserat date nereale în adresele întocmite, deoarece Comisia de Circulație nu-și revocase avizul pe care-l eliberase societății B.I., iar prin acele adrese cu conținut nereal, învinuitul a determinat conducerea D.A.D.P.P. - S.A.A.E. să nu elibereze autorizații de funcționare acestei societăți pentru depozitul materiale de construcții.

Din ordinea de zi pentru ședința Comisiei de Circulație din luna iunie (miercuri, 26 iunie 2002) rezultă că s-a luat în discuție și s-a aprobat anularea avizului eliberat SC B.I. SRL și s-a avizat instalarea de elemente de protecție (stâlpișori limitare acces) pe strada S. Aceste hotărâri ale Comisiei de Circulație au fost luate la peste 1 lună de zile de la data amplasării efective a elementelor de protecție la adresa sus-menționată, 16 mai 2002.

Referitor la anularea avizului Comisiei de Circulație, instanțele de judecată din municipiul Constanța au conchis că actele de autoritate ale administrației publice locale nu pot fi anulate decât de instanța judecătorească, iar nu de organul care le-a adoptat sau emis și numai pentru motive de ilegalitate (nu și de oportunitate) și produce efecte retroactiv din momentul adoptării actului, întrucât cauzele anulării sunt anterioare sau concomitente emiterii acestuia.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., săvârșită de inculpații P.A., Z.I., G.D., R.F. și L.C.S. se reține că la data de 30 aprilie 2002, inculpații P.A., Z.I., G.D., R.F. și L.C.S., în calitate de director adjunct, șef serviciu și, respectiv, inspectori la D.C.C. din cadrul P.M. Constanța, au întocmit și semnat adresa către D.A.D.P.P. din cadrul P.M. Constanța, în care arată că în urma controlului din data de 26 aprilie 2002, efectuat la depozitul de materiale de construcții, situat în strada S., s-a constatat că, din cauza mașinilor de tonaj care așteptau să descarce nisipul adus în vederea aprovizionării depozitului, o mare parte din mașinile care tranzitau zona erau obligate să circule pe linia de tramvai, iar pietonii obligați să circule pe carosabil.

În finalul adresei, inculpații consideră că este inoportună eliberarea Autorizației de Funcționare pentru Depozitul Materiale de Construcții.

Această adresă a fost întocmită de inculpații sus-menționați, fără a efectua un control efectiv la sediul SC B.I. SRL, în urma căruia să se constate cele menționate în adresă, iar cele constatate să fie consemnate într-un raport/proces-verbal de constatare.

Chiar D.C.C. din cadrul P.M. Constanța, în adresa sa, răspunde că: "în ceea ce privește adresa din 30 aprilie 2005 .. nu există o documentație scrisă ce a stat la baza întocmirii adresei, aceasta fiind redactată ca urmare a sesizării cetățenilor și a constatărilor personale ale inspectorilor de zonă, situația fiind de notorietate.".

D.C.C. încearcă să-și protejeze angajații, spunând că adresa din 30 aprilie 2002 a fost redactată ca urmare a sesizărilor cetățenilor și constatărilor inspectorilor, fără însă a depune documente care să ateste aceste afirmații.

Deși s-au solicitat, nu au fost depuse la dosar sesizările cetățenilor ori procesele-verbale de constatare a neregulilor relevate în adresa din 30 aprilie 2002.

Nu există, nu s-a întocmit niciodată un raport/proces-verbal de constatare din care să rezulte că, în vederea aprovizionării depozitului SC B.I. SRL, cât și a comercializării materialelor de construcții, toate mașinile se urcă pe trotuar în fața depozitului, iar pietonii sunt obligați să circule pe carosabil și nici nu s-au aplicat amenzi pentru această contravenție (așa cum a fost calificată această faptă în adresa din 30 aprilie 2002).

Tot D.C.C., în răspunsul său, afirmă că situația din zonă era de notorietate, ori propunerea de către o direcție de specialitate a primăriei de a nu se elibera o autorizație de funcționare unui agent economic, deci o propunere prin care se aduce atingere intereselor legale ale unei persoane, nu se poate face pe un fapt de notorietate, ci numai în baza unor acte legal întocmite de organele competente.

Notorietatea însăși, se apreciază în rechizitoriu, trebuia să rezulte din numărul mare de procese-verbale de constatare și contravenție întocmite de inspectorii D.C.C., funcționari publici cu atribuții de control, și numai după ce era înștiințat agentul economic cu privire la repetabilitatea neregulilor constatate se putea trece, gradual, la luarea măsurilor legale, până la propunerea celei mai aspre măsuri, aceea de a nu i se elibera autorizația de funcționare.

Ori, în speță, contrar tuturor atribuțiilor și sarcinilor de serviciu, inculpații au întocmit adresa din 30 aprilie 2002, fără a efectuat un control efectiv la depozitul SC B.I. SRL din strada S., fără a avea constatări anterioare în acest sens, fără a sancționa vreodată societatea B.I. SRL pentru aceste nereguli și fără a înștiința această societate cu privire la aceste nereguli și la măsura propusă.

În adresa sa de răspuns, D.C.C. anexează și două procese-verbale de constatare încheiate la 23 aprilie 2002 și 09 octombrie 2001, în susținerea aspectelor relevate în adresa din 30 aprilie 2002, însă din conținutul acestora rezultă contrariul, și anume că depozitul este prevăzut cu loc de parcare, la strada S. până la trotuar, unde clienții unității parchează mașinile.

Se apreciază că nu rezultă că încărcarea-descărcarea materialelor de construcții se face cu ocuparea domeniului public, ci dimpotrivă clienții parchează mașinile în locul de parcare al SC B.I. SRL, situat în incinta societății.

Se concluzionează în Rechizitoriu că nu există nici un act din care să rezulte că inculpații L.C.S., R.F. și G.D. au efectuat un control la depozitul SC B.I. SRL la data de 26 aprilie 2002 și cu atât mai puțin că au constatat, la data menționată, neregulile inserate în adresa din 30 aprilie 2002.

Acest aspect, coroborat cu contradicțiile existente în declarațiile acestor inculpați, se afirmă că antamează concluzia conform căreia respectiva adresă a fost întocmită în birou, fără un control efectiv la sediul depozitului SC B.I. SRL din strada S.

Adresa din 30 aprilie 2002 a stat la baza mențiunilor inserate în mai multe adrese trimise de către inculpatul M.P. direcțiilor de specialitate din cadrul P.M. Constanța, referitoare la nerespectarea condițiilor impuse în Avizul Comisiei de Circulație pentru obiectivul autorizație de funcționare depozit materiale de construcții și anume aceea de a nu ocupa domeniul public.

Astfel, această adresă a fost luată în considerare de către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. și nu au eliberat autorizație de funcționare pentru Depozitul de Materiale de Construcții din strada S.

De asemenea, de această adresă (din 30 aprilie 2002) s-a ținut seama și la întocmirea următoarelor adrese:

- din 15 mai 2002 întocmită de D.A.D.P.P. - S.A.A.E. către SC B.I. SRL (așa cum rezultă și din adresa P.M. Constanța).

- din 08 mai 2002 întocmită de D.S.P. - B.T.R. către D.A.D.P.P. - S.A.A.E. (așa cum rezultă și din adresa P.M. Constanța);

- din 06 mai 2002 a D.S.P. către SC B.I. SRL;

- din 27 mai 2002 a D.S.P. - B.T.R. către SC B.I. SRL.

În urma analizării coroborate a probelor administrate în faza de urmărire penală, cât și a celor administrate în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, reține instanța de fond că faptele reținute în sarcina inculpaților nu există fapt pentru care a dispus achitarea acestora.

Cu privire la infracțiunea de luare de mită reținută în sarcina inculpaților P.E.C., (M.) L.R. și C.L., apreciază tribunalul că martorii audiați în cauză sunt, fie persoane implicate direct cum este cazul martorului B.C.N., care are atât calitatea de martor, cât și reprezentant al părții civile SC B.I. SRL, cât și persoane care au interes în soluționarea cauzei, într-un anumit fel, fiecare aflându-se din această perspectivă în diferite relații cu reprezentantul părții civile și, implicit subordonați lui, astfel încât nu pot fi caracterizate ca fiind obiective.

În ce privește contradicțiile dintre declarații din perspectiva cărora tribunalul apreciază ca fiind aplicabil principiul in dubio pro reo, prima dintre ele vizează un aspect important, și anume persoana care l-a contactat telefonic pe administratorul SC B.I. SRL, iar în acest sens este de remarcat faptul că B.C.N. susține cu ocazia cercetării judecătorești ca a fost sunat și chemat la sediul punctului de lucru al societății de către angajata B.M., care i-a comunicat atât despre sponsorizare, cât și despre necesitatea de a pune la dispoziție anumite acte ale societății în vederea efectuării unui control pe când martora B.M. susține cu ocazia cercetării judecătorești, că, nu l-a sunat pe B.C.N., ci pe B.A., contabila șefă și fina lui B., căreia i-a comunicat că unul dintre inspectorii de la primărie i-a cerut șefei de depozit P.A. o sponsorizare.

Din aceeași perspectivă a contradicțiilor, martora B.A., susține că a fost sunată de B.M., care i-a comunicat însă altceva decât susține aceasta, în sensul că B.M. arată ca i-a comunicat despre o sponsorizare fără a preciza suma și scopul pentru care urma a fi făcută aceasta, iar B.A. susține că i s-a comunicat cu această ocazie, că i s-a solicitat suma de 60.000.000 Rol pentru a obține autorizația de funcționare.

De asemenea și martora P. susține că l-a contactat telefonic direct pe martorul B., deși acesta nu susține această variantă, iar chiar în rechizitoriu se susține că persoana care l-a sunat pe B. a fost martora B.M., deși așa cum a reținut instanța, în cadrul cercetării judecătorești aceasta a susținut că a sunat-o pe B.A.

O altă contradicție se referă la persoana care a pretins suma de 60.000.000 lei cu titlu de sponsorizare, astfel pe de o parte, B.C.N. a susținut că suma a fost solicitată inițial de către C.L. susținută de P.E., în timp ce M.L. nu a solicitat nimic în acest sens în nici un moment, iar pe de altă parte, B.A. a susținut că în prezența ei și a lui B., M.L. i-a solicitat lui B. o sponsorizare de 60.000.000 lei vechi.

În același sens trebuie precizată și contradicția care se referă la persoana care a perceput momentul pretinderii sponsorizării când s-a prezentat administratorul societății SC B.I., astfel în timp ce acesta din urmă nu precizează decât cine era în sediul punctului de lucru, fără a arăta cine a auzit discuția purtată cu inspectorii primăriei, martora B.M. a arătat nu știe ce anume s-a discutat, însă l-a auzit pe B. care a precizat că suma despre care se vorba era jumătate din plata salariilor, martora P.A. susține că a auzit discuția prin care inspectorii Primăriei au solicitat sponsorizare, în timp ce martora B.A. susține că, celelalte vânzătoare la punctul de lucru nu aveau posibilitatea să perceapă discuția datorită distanței la care se aflau acestea față de grup.

De asemenea contradictorialitate există și în declarațiile martorilor raportat la justificarea mobilului săvârșirii presupusei infracțiuni de luare de mită, se referă la stadiul finalizării procesului-verbal de constatare, astfel în timp ce B. susține că până la momentul sosirii lui nu s-au făcut mențiuni de către inspectori, martora B.A. susține contrariul, și anume că în momentul în care a ajuns la sediul punctului de lucru împreună cu B., procesul-verbal începuse să se finalizeze.

O altă contradicție esențială, se referă la faptul că în timp ce B., dar și o parte din martori, susțin că suma de 60.000.000 Rol solicitată cu titlu de sponsorizare viza exonerarea părții civile de efectuarea unor noi controale, martora B.A. a susținut că suma trebuia dată pentru obținerea autorizației de funcționare, fapt comunicat de martora B.M., deși aceasta nu confirma acest aspect, mai mult a susținut că nu știa care era scopul acestei solicitări de sponsorizare.

Dincolo de aceste contradicții relevantă în cauză este și declarația martorului H.L. care deși precizează că este prietena fiilor lui B.C., menționează că a participat la discuția dintre acesta și inspectorii Primăriei și în acest context B.C. a fost cel care a intervenit pe lângă martor pentru a-l contacta pe M.L.R. pe care martora îl cunoștea pentru ca B.C. să nu fie amendat.

Trebuie reținut că martora afirmă tranșant că nici un moment nici unul dintre inculpați nu a solicitat sub vreo formă sau altă mită. Dincolo de contradicțiile sesizate de instanță în raport de aceste probe și în virtutea dispozițiilor art. 63 C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au valoare dinainte stabilită, instanța, reține peste contradictorialitatea și neconcludența unora din probe, care nu pot fi coroborate în vederea sesizării vinovăției inculpaților P.E.C., M.L.R. și C.L. și alte aspecte utile soluționării cauzei.

Astfel B.C. în calitate de reprezentant al părții civile, SC B.I. SRL, a formulat un denunț penal, după o perioadă de 4 ani de zile, în condițiile în care faptele reclamate autorității s-au petrecut în anul 2002 - după cum se opinează în actul de sesizare.

Mai mult procesele-verbale de contravenție încheiate ulterior de către inspectorii Primăriei, invocate în rechizitoriu ca repercusiuni ale inspectorilor Primăriei pentru neplata sponsorizării și a atitudinii abuzive a acestora, au fost anulate sub aspectul formei și nu pe fond, așa cum de altfel s-a sesizat în rechizitoriu.

Astfel, dincolo de contradicții nu se probează cu certitudine faptul că vreunul dintre inculpații P.E.C., M.L.R. și C.L. au solicitat mită sau au pretins astfel de sume sub vreo formă sau altă voalată.

În aceste condiții tribunalul apreciază că se impune achitarea inculpaților P.E.C., M.L.R. și C.L. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită, motivat de împrejurarea că din probele administrate nu rezultă că ar fi probe certe care să dovedească dincolo de orice îndoială faptul că aceștia ar fi solicitat suma de 60.000.000 Rol cu titlu de sponsorizare, astfel că se impune achitarea acestora în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., în sensul că fapta nu există.

Cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu în formă calificată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma participației improprii și fals intelectual, prev. de art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen., art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 246 rap. la art. 248

1

C. pen. și art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reținute în sarcina inculpatului M.P. tribunalul a reținut că fiind audiat, inculpatul a recunoscut că a dispus montarea la limita trotuarului a unor stâlpișori de protecție pentru a împiedica autoturismele să parcheze pe trotuar, dar că avizele eliberate de Comisia de Circulație aveau doar un caracter tehnic, opțional pentru executivul și legislativul Consiliul Local Municipal. În Dispoziția din 27 iulie 2000 privind reconstituirea Comisiei de Circulație a Municipiului Constanța se dispune că aceasta are atribuții de avizare pe linia de circulație. Inculpatul a declarat că a dispus măsura pentru a asigura traficul pietonal în zonă.

Martorul M.D.-P. a declarat că în perioada 2001 - 2004 a lucrat la S.T.R. în funcția de referent și din ordinul șefului său, N.N., a montat elemente de protecție stradală (stâlpișori metalici) pe trotuarul din fața SC B.I. SRL și că nu a avut un plan de montare a indicatoarelor și elementelor de protecție stradală avizat de Comisia de Circulație, așa cum era normal, însă a lăsat un interval de 1,4 m între stâlpișori, iar decizia de micșorare a spațiului de acces a luat-o reprezentantul Corpului de Control, Z.. Martorul M.D.-P. mai afirmă că societatea B.I. SRL avea o curte mare în care încăpea lejer un tir.

Martorul N.N. a declarat că, în cursul anului 2002 a deținut funcția șef S.T.R. și nu-și aduce aminte dacă a primit avizul Comisiei de Circulație, prin care se aviza amplasarea de stâlpișori metalici în strada S., în dreptul depozitului SC B.I. SRL, dar își aduce aminte că a primit ceva scris de la directorul M.P. în acest sens, altfel nu ar fi trecut la executarea amplasării elementelor stradale.

Martorul N.N. afirmă că singura abilitată să avizeze amplasarea elementelor de protecție stradală și a indicatoarelor era Comisia de Circulație.

Sesizarea Comisie de Circulație cu privire la amplasarea unor elemente de protecție stradală se făcea de către direcțiile din cadrul Primăriei Municipiului Constanța, dar și de către persoane fizice și juridice iar în virtutea atribuțiilor sale, D.C.C. era cea care sesiza cel mai des Comisia de Circulație.

Martorul P.I. a declarat că din anul 2003 este membru al C.C., iar această comisie este singurul organ abilitat de a emite sau de a anula un aviz de circulație către un solicitant (persoană fizică sau agent economic).

Martorul mai afirmă că până în prezent de când este membru al C.C. (anul 2003) nu s-au înregistrat situații de retragere sau anulare de avize de circulație așa cum a fost cazul SC B.I. SRL.

Martora D.A. a declarat că în perioada 1998 - 2003 a lucrat la S.A.A.E. din cadrul D.A.D.P.P. iar pentru eliberarea autorizațiilor de funcționare pentru anumiți agenți economici era necesară, în prealabil, eliberarea avizului de către C.C.

Martora mai declară că la solicitarea D.S.P. nu a dat curs cererii societății B.I. de a-i elibera o autorizație de funcționare.

Referitor la avizele de circulație, martora D.A. afirmă că acestea se emiteau numai de către C.C., iar anularea acestora se putea face numai de către organul emitent.

În perioada 1992 - 1996, martora D.A. a declarat că a lucrat în cadrul S.C.C. și se primeau sesizări atât din partea persoanelor fizice cât și din partea persoanelor juridice. În general, sesizările erau scrise și înregistrate într-un registru de către șeful de serviciu, iar sesizările telefonice erau trecute în același registru, solicitându-i-se celui care făcea sesizarea telefonică și datele personale în vederea comunicării răspunsului.

Martora B.A.R., contabila societății B.I. a declarat că pe data de 16 mai 2002 reprezentanți ai P. Constanța au montat stâlpi metalici de blocare acces pe trotuarul din fața depozitului de materiale de construcții din strada S., activitate ce a continuat și pe data de 17 mai 2002 și, respectiv, 27 mai 2002.

Martora declară că atât ea cât și administratorul societății, B.C., i-au cerut reprezentantului primăriei un document din care să rezulte dispoziția de montare a acestor stâlpi metalici, iar respectiva persoană le-a răspuns că nu are nicio hârtie, ci a primit dispoziție verbală.

Pe data de 17 mai 2002, martora afirmă că administratorul societății l-a plătit pe fotograful de la SC A.F.C. SRL să fotografieze, în mod profesional, amplasarea stâlpilor metalici, fotografii pe care apare data de 17 mai 2002 și care au fost depuse la dosar.

Tribunalul apreciază că se impune achitarea inculpatului M.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. Pen., în sensul că faptele nu exista, raportat la faptul că infracțiunea de abuz În serviciu calificat, în forma participației improprii prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., nu există motivat de împrejurarea că atât în conformitate cu atribuțiile din fișa postului, cât și în raport de prevederile Dispoziției de Primar referitoare constituirea și atribuțiile Comisiei de circulație, rezulta că inculpatul nu și-a încălcat nici atribuțiile de serviciu și nici prevederile dispoziției sus-menționate, acesta având dreptul, dar și obligația legală, că în raport de situația de fapt concretă să dispună instalarea stâlpișorilor metalici de protecție, fiind singurul abilitat în acest sens în calitate de director al D.S.P.

Susținerea încălcării dispozițiilor art. 71 din Legea nr. 215/2001, nu prezintă un criteriu suficient în aprecierea vinovăției inculpatului, întrucât atât conform prevederilor din fișa postului, cât și din prevederile dispoziției sus-menționate, rezultă că a operat practic un transfer al acestor atribuții către directorul D.S.P., iar faptul că ordinul de instalare al stâlpilor s-a dat verbal, nu este definitoriu în acest sens întrucât din probele administrate în cauză rezultă că a existat o documentație în temeiul căreia s-a dispus amplasarea efectivă a stâlpișorilor de protecție (referat, schiță, etc.).

Totodată, societății B.I. i s-a adus la cunoștință despre măsura luată așa cum rezultă din declarația martorului M.D.-P.

În ce privește infracțiunea de fals intelectual, în referire la adresele invocate în actul de inculpare, tribunalul apreciază că nu există inserate date nereale, în condițiile în care, în mod legal s-a comunicat SC B.I. SRL faptul că nerespectarea condițiilor de emitere a avizului de circulație, atrage nulitatea acestuia.

Mai mult, în ce privește cea de a doua adresă, așa cum a menționat inculpatul în declarația sa, în referire la neconcordanța dintre data de înregistrare a adresei și data de 26 iunie 2002 cuprinsă în conținutul adresei, se apreciază că data emiterii adresei nu este cea din antetul adresei, întrucât numărul de înregistrare din 08 mai 2002 reprezintă o adresa de răspuns la adresa din 08 mai 2002 D.A.D.P.P., cu același număr de înregistrare - aspect de altfel confirmat de ceilalți martori audiați în cauză.

Raportat la retragerea avizului de circulație și emiterea avizului de instalare al stâlpișorilor, înainte de a se lua o decizie în acest sens în plenul comisiei de circulație, trebuie remarcat, pe de o parte, că hotărârile sau avizele acestei Comisii aveau un caracter tehnic, pur consultativ pentru executivul primăriei, hotărârile sau avizele fiind emise tot prin intermediul D.S.P., respectiv tot de către inculpatul M.P.

Mai mult din depozițiile martorilor M.R.Ș., C.Ș., V.F.M., P.I., V.T. și C.R.B.C. și S.F. rezultă că la momentul luării efective a măsurilor de retragere a avizului și de instalare al stâlpișorilor metalici de protecție, membrii comisiei de circulație luaseră deja anterior în discuție cele două probleme, însă datorită faptului că nu există o procedură de lucru foarte strictă, aceste chestiuni nu fuseseră consemnate.

Abia după ce reprezentanții societății au formulat căile de atac administrative s-au ratificat și hotărârile anterioare, existând în acest sens procesele-verbale de ședință.

De altfel, dincolo de orice suspiciune, martorii nominalizați precizează că situația nerespectării dispozițiilor legale de către SC B.I. SRL era una de notorietate și că măsurile care s-au impus în final prin montarea elementelor metalice de protecție țin de respectarea legii și protejarea traficului pietonal și rutier în zonă deoarece s-au produs și au continuat să se producă accidente multiple în respectiva zonă adiacentă societății, generate de nerespectarea spațiilor de încărcare/descărcare sau de parcare/staționare din zonă astfel că nu se poate susține că amplasarea stâlpilor metalici ar fi împiedicat accesul din stradă în incinta imobilului și s-a afectat în acest sens activitatea comercială a SC B.I. SRL.

Cu atât mai mult, în susținerile unor martori din lucrări s-a arătat că se putea accede cu autoturismele în incinta societății, iar din înscrisuri, rezultă că activitatea comercială a societății nu a avut de suferit vreo consecință, bilanțurile contabile pe perioada 2000 - 2004 arătând un ușor trend ascendent, în perioada anilor 2000 - 2002 și o ușoară scădere în perioada 2003 - 2004.

Cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., reținută în sarcina inculpaților P.A., Z.I., G.D., R.F. și L.C.S. tribunalul a reținut că inculpatul L.C.S. a declarat că nu era coleg de zonă cu învinuita G.D. și nu a efectuat control la SC B.I. SRL împreună cu aceasta și nici nu-și amintește să fi făcut vreun control la societatea menționată ori altă societate în echipă de trei inspectori, formată din el, G.D. și R.F.

Inculpata G.D. a declarat că nu a fost efectiv în control, ci pur și simplu am trecut prin zonă și pe acea stradă și a observat anumite nereguli și că mergând pur simplu pe stradă, în zona SC B.I. SRL, a observat mașini mici parcate pe trotuar, în parcarea societății o basculantă descărca nisip și pe carosabil, în dreptul societății, erau parcate niște mașini.

Inculpatul R.F. a declarat că înainte cu o zi sau două de întocmirea adresei din 30 aprilie 2002, acesta împreună cu colegii săi D.G. și C.L., a fost pe teren și a constatat că în zona unde își desfășura activitatea SC B.I. sunt mașini parcate și aprovizionarea se făcea din carosabil, peste trotuar, în incinta unității.

Inculpatul L.C.S. declară că nu a efectuat vreodată control împreună cu G.D., iar aceasta din urmă afirmă că nu au făcut un control, ci doar au trecut prin zonă (pe strada S.) în timp ce învinuitul R.F. a declarat că au făcut control efectiv timp de 30 - 45 minute la depozitul de materiale de construcții, dar nu au întocmit proces-verbal de constatare.

Toate aceste neconcordanțe sunt înlăturate de inculpați prin declarațiile pe care le-au dat în faza de cercetare judecătorească și în care afirmă că au efectuat împreună controlul.

Inculpata P.A. a declarat că, zilnic, inspectorii din zonă l-au atenționat pe administratorul SC B.I. SRL cu privire la acest aspect privind neregulile constatate, dar nu s-a considerat necesară întocmirea unui proces-verbal de constatare ori de contravenție.

Inculpații afirmă că zilnic, în repetate rânduri, au constatat neregulile relevate în adresa din 30 aprilie 2002 și că astfel de nereguli au existat și la data de 26 aprilie 2002.

Inculpații au declarat că au primit numeroase sesizări din partea cetățenilor referitor la aspectele invocate în adresă, și ulterior acestea au fost transmise direcțiilor de specialitate (conform declarațiilor inculpatelor P.A. și Z.I. și a martorilor N.N. și D.A.).

Tribunalul a reținut că din probele administrate în apărare respectiv, declarațiile martorilor, rezultă că inculpații s-au prezentat la fața locului, însă nu în cadrul unui control clasic, ci într-o verificare a modului cum este folosit domeniul public în zona str. S., iar cele constatate de aceștia sunt reale, fapt dovedit și cu martorii audiați în apărare, care au susținut că din cauza faptului că parcarea societății era ocupată de materiale de construcții și tiruri care aprovizionau, circulația auto și pietonală în acea zonă și așa sensibilă, era împiedicată producându-se mai multe accidente în zonă, în care au fost implicate inclusiv tramvaie.

În acest context, a fost întocmită adresa din 30 aprilie 2002, aceasta cuprinzând constatările reale ale inspectorilor, lipsa întocmirii unui proces-verbal de constatare fiind nerelevantă în acest sens.

Mai mult, există la dosarul cauzei două procese-verbale de constatare, unul încheiat în octombrie 2001, iar unul încheiat la 23 aprilie 2002 de către L.C. și R.F., prin care aceștia au constatat faptul că la momentul constatării parcarea societății era ocupată de materiale de construcție (nisip, criblură, tablă, cărămidă, blocuri BCA), aspecte necontestate de societate, dimpotrivă procesele-verbale sunt însușite de aceasta.

În concluzie nu s-a probat în sarcina inculpaților P.A., Z.I., G.D., R.F. și L.C.S. că și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, și au întocmit adresa din 30 aprilie 2002 fără a exista documente care să ateste realitatea celor consemnate în cuprinsul respectivei adrese care să cauzeze o vătămare intereselor legale ale societății B.I. SRL - consecința fiind că aceste fapte nu există.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - și partea civilă SC B.I. SRL.

În apelul parchetului este criticată sentința instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei achitări a inculpaților pentru inexistența faptelor, cât timp probele administrate în cauză fac dovada vinovăției acestora.

Și partea civilă SC B.I. SRL a criticat sentința dată de tribunal, tot sub aspectul greșitei achitări a inculpaților.

Prin Decizia penală nr. 108/P din 2 noiembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondat apelul formulat de apelanta parte civilă SC B.I. SRL prin reprezentant legal B.C.

În baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - S.T. Constanța împotriva Sentinței penale nr. 467 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 1510/118/2007, a desființat în parte Sentința penală nr. 467 din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 1510/118/2007 și rejudecând a dispus:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul M.P. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248

1

C. pen. rap. la art. 246 C. pen.; art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen., rap. la art. 246 C. pen. și fals intelectual în formă continuată prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpații:

- T.(P.)A. - pentru săvârș