ÎCCJ, decizie (scj.ro #84826)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84826) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Act administrativ cu caracter

normativ emis cu încălcarea competențelor de reglementare ale organismelor

europene. Nelegalitate

.

Directiva nr.18/2001/CE,

art. 21 paragraful (2), art. 30

O.U.G. nr. nr. 43/2007,

art. 40 alin. (1)

Cuprins pe materii: Drept

administrativ

Indice alfabetic:           act

administrativ cu caracter normativ

Competență

de reglementare

Organism european

OMG

În

lumina dispozițiilor art. 21 paragraful (2) din Directiva nr.18/2001/CE privind

diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, stabilirea

pragurilor pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu

este lăsată la latitudinea statelor membre, aceasta urmând a fi instituită la

nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată în art. 30 din același

act normativ european coroborat cu art. 5, 7 și 8 din Decizia Consiliului

nr.1999/468/CE.

Stabilirea

în plan național, prin acte administrative cu caracter normativ a pragurilor

prezenței OMG în semințe de cereale și de plante oleaginoase și textile,

anterior stabilirii acestor praguri conform procedurii de determinare a

acestora de către organismele UE competente este nelegală, statul român, ca

membru al Uniunii Europene, fiind obligat să aștepte derularea procedurii

legale a Comisiei iar nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.

Prevederile

cuprinse în conținutul literei G, punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7

din ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

nr.1262/2005  pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea

în vederea comercializării, controlul, certificarea calității  și

comercializarea semințelor de cereale și cele cuprinse în conținutul literei G,

punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7 din ordinul ministrului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005, astfel cum au fost aceste

prevederi modificate și completate prin ordinele  nr.185 și 186 din 23 martie

2009 ale ministrului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, sunt, prin

urmare, nelegale.

Decizia nr. 776 din 9

februarie 2011

Prin

sentința nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj  a fost admisă

acțiunea formulată de reclamanta CE în contradictoriu cu Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sensul că s-a dispus anularea literei G,

punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor"

din cuprinsul anexei nr.7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru

producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în România "

din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

nr.1262/2005  pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea

în vederea comercializării, controlul, certificarea calității  și

comercializarea semințelor de cereale, așa cum acest text a fost modificat prin

Ordinul nr.185 din 23 martie 2009 al M.A.P.D.R. ca nelegale,  precum și a

literei G, punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea

semințelor" din cuprinsul anexei nr.7 " Cerințe suplimentare sau mai

stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de

oleaginoase și textile în România" din Ordinul Ministrului Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 cu modificările și completările

ulterioare, text modificat prin Ordinul nr.186/23.03.2009 a Ministerului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nelegale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a

reținut că reclamanta CE este o asociație neguvernamentală având ca scop

promovarea principiilor  dezvoltării rurale durabile, activitățile acesteia

concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare a

impactului organismelor modificate genetic asupra sănătății, mediului și

drepturilor micilor fermieri și a consumatorilor, precum și o serie de proiecte

de conservare și de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe

păstrarea în câmp a soiurilor tradiționale.

Din această perspectivă, reclamanta acționează în interesul

tuturor fermierilor și producătorilor din domeniul agriculturii, care doresc să

se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele tipuri de

agricultură, ca și în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a

alege, în cunoștință de cauză, alimente provenind din cele trei tipuri de

agricultură coexistente: ecologică, convențională și cuprinzând organisme

modificate genetic.

Instanța de fond a reținut că reclamanta, având drept temei

legal prevederile art.4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanței anularea

unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv  litera G pct.9

din capitolul II a anexei nr.7 a Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 și litera G pct.9 din capitolul II al anexei

nr.7 din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1264/2005,

ca fiind neconforme cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative cu putere

superioară.

În concret, în cauza de față instanța a reținut că se are în

vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezența într-un lot

de semințe a unor semințe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu

semnalată pe etichetă.

Evoluția actelor normative cu incidență în această materie, din

punct de vedere juridic s-a succedat în timp după cum urmează:

La data de 12 martie 2001 Parlamentul European și Consiliul

Uniunii Europene au adoptat Directiva nr.18/2001/CE privind diseminarea

deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a

Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.

După aderarea României la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007  s-a adoptat de către Guvern O.U.G. nr.43/2007 prin

care a fost transpusă în dreptul intern al României Directiva nr.18/2001/CE.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament prin Legea

nr.247/2009.

La data de 23 martie 2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale a adoptat Ordinele nr.185 și 186

,

prin care  a

modificat Ordinele nr.1262/2005 și respectiv 1264/2005, Ministerul Agriculturii

Pădurilor și Dezvoltării Rurale stabilind în privința semințelor de cereale, respectiv

în privința semințelor de oleaginoase și textile, nivelul pragurilor sub care

prezența unor semințe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalată pe

etichetă, semințele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non -

OMG).

Potrivit art.40 alin.2 din OUG nr.43/2007 privind introducerea

deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 247/2009 sunt stabilite două condiții ce trebuie îndeplinite

cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată în textul legal.

Prima condiție, cea de la litera „a” prevede că, pentru

certificarea uni lot de semințe ca fiind non OMG, deși contaminat cu un anumit

procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie să fie autorizat.

Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de semințe de organisme modificate

genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător alin.1 al textului

respectiv, lotul de semințe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de

procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non OMG.

Pornind de la cele statuate în art.40 din OUG nr.43/2007,

instanța a constatat că prevederile atacate din cele două Ordine ale

Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu

textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiția ca organismele modificate

genetic detectate într-un lot de semințe să fie autorizate.

Astfel, în forma prezentă a textelor normative atacate, pot fi

certificate ca fiind non OMG și pot fi introduse pe piață loturi de semințe în

care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar

dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicație

practică deoarece consecința acestei reglementări este că, dată fiind

posibilitatea de certificare a unor loturi de semințe conținând semințe

modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea  introducerii

deliberate în mediu  a unor organisme modificate genetic neautorizate,

ceea

ce contravine legislației în materia organismelor modificate genetic, a căror

introducere în mediu trebuie să fie autorizată în mod individual, înregistrată

și strict supravegheată.

Instanța de fond a reținut că prevederile atacate din cele două

Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme

și cu art.21 din Directiva 18/2001/EC a Parlamentului European și a Consiliului

din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art.21, stabilirea pragurilor

pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este

lăsată la latitudinea Statelor membre, ci urmează a fi stabilită la nivel

comunitar, în conformitate cu procedura menționată

.

Deși, până în

prezent, nu au fost încă stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele

tipuri de semințe, nu se justifică încălcarea prevederilor Directivei printr-un

act normativ național, așa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două Ordine

atacate.

De altfel, această încălcare a normelor comunitare a fost

constatată și de către Directoratul general pentru sănătate și consumatori din

cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul Raportului final întocmit în

urma misiunii de control desfășurată în România din 2-6 martie 2009, pentru

evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană și furaje, constând în

produse din organisme modificate genetic (OMG).

Din chiar concluziile Raportului final rezultă că întreaga

legislație avută în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusă, iar

existența legislației naționale care stabilește praguri de etichetare pentru

prezența accidentală a OMG în semințele non OMG contravine prevederilor din

art.21.2 din Directiva 18/2001/EC.

Prima instanță, comparând textul art.21.2 din Directivă cu

textul art.40 alin.2 din OUG 43/2007, a concluzionat că modul  de  transpunere

este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizează imperativ că

stabilirea pragurilor este de competența exclusivă a Uniunii Europene, urmând a

fi respectată procedura comunitară indicată, în timp ce textul național rămâne

ambiguu cât privește competența de a stabili pragurile, lăsând posibilitatea de

a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor naționale, ceea ce

contravine  Directivei CE.

Instanța a concluzionat că în esență se impune a se stabili

prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului național, ce funcționează cu valoare

de principiu.

Nu în ultimul rând prevederile art.45 din OUG nr.43/2007

aprobată prin Legea nr.247/2009, precum și art.87 din OUG 195/2005 privind

protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 obligă pârâtul să ia toate

măsurile pentru a menține coexistența culturilor convenționale, modificate

genetic și ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele și păstrarea purității

adecvate a semințelor certificate, în caz contrar însăși existența oricărui alt

tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pus în

pericol.

Pentru

toate considerentele arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei, cum s-a

arătat anterior.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale  care a critica-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie arătând că

în mod greșit prima instanță  a anulat  punctul 9 lit. G din cap. 2 al

Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.

1262/2005, modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al aceleiași instituții , precum

și  lit. G pct. 9 din cap. 2 al Anexei 7  al Ordinului Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009

emis de aceeași instituție.

Recurentul a

susținut  că din cuprinsul capitolului 2 din anexa 7 a Ordinului 1262/2005 rezultă că dispozițiile contestate de intimata – reclamantă se referă la

prelucrarea și certificarea semințelor, privind numai semințele destinate

însămânțării, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a

organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificările

accidentale ale semințelor  cu organisme modificate genetic autorizate care ar

putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare și condiționare ale

acestora.

S-a învederat că

prin raportare la această situație, sunt aplicabile disp. art. 40 alin. 3 și nu

ale alin. 1  din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007, cum greșit a

reținut în instanță.

O altă critică

vizează  împrejurarea că în mod eronat  s-a reținut în sentința atacată  că

cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

sunt neconforme cu art. 21 din Directiva 18/2001/CE, încălcare constatată  și

în raportul final  întocmit de directorul general pentru sănătate și consumatori

în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfășurate în România

în perioada 2-6 martie 2009 , din moment ce pragurile de impurificare  admise

prin Ordinele nr. 185 și nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale în 2009 au fost modificate  tocmai ca urmare  a solicitării

formulate de experții misiunii de evaluare menționată anterior, ținându-se

cont  de recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii .

A precizat

recurentul că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie  evaluarea  Food Veterinary Ofice a Planului de acțiune transmis de  autoritățile

competente din  România,  prin care reprezentanții Comisiei  UE s-au declarat

satisfăcuți de acțiunea realizată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale  prin elaborarea celor două Ordine , care nu contravin și nu

denaturează sensul și scopul dispozițiilor legale în aplicarea cărora au fost

emise, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în

sensul respingerii acțiunii intimatei – reclamante ca nefondate .

Analizând sentința

atacată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările

dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea a constată

următoarele:

Dispoziții legale

aplicabile:

Directiva CE nr. 18

din 12 martie 2001

Art. 21

(1)

Statele membre iau toate măsurile necesare  pentru a se asigura că în

toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea  OMG – urilor

introduse pe piață ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt

conforme cu cerințele relevante specificate în autorizația scrisă menționată în

art.  15(3), 17(5), 18(2) și 19(3).

(2) Pentru

produsele în cazul cărora nu se pot  exclude  urmele accidentale sau

inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG – urilor trebuie să se

stabilească un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate

în conformitate cu dispozițiile  alin. 1 .

Nivelurile acestui

prag se stabilesc în funcție de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în

art. 30 (2).

Art. 30

(2)

Dacă se

face trimitere la prezentul alineat se aplică art. 5 și 7  din decizia

1999/468/CE, ținându-se cont de dispozițiile art. 8.

Decizia CE nr. 468

/1999

Art. 5

Comisia  este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanții

statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

Fără a aduce

atingere art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea

sunt conforme cu avizul comitetului.

În cazul în care

măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în lipsa

acestuia Comisia  prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire

la măsurile care urmează a fi adoptate și informează Parlamentul European .

În cazul în care

consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază

adoptat în conformitate cu procedura prevăzută în art. 351 din tratat

depășește competențele de executare  prevăzute în actul de bază, Parlamentul

European informează Consiliul asupra poziției sale.

Consiliul poate,

atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de  poziție, să hotărască

cu majoritate calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi

stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depășește în nici un caz 3 luni de

la data trimiterii de către Consiliu.

În cazul în care în

acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune

propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului  o

propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o

propunere legislativă pe baza tratatului.

În cazul în care,

la expirarea acestui termen , Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare

propuse și nici nu și-a exprimat opoziția  față de propunerea măsurilor de

aplicare , acestea sunt adoptate de către Comisie.

Art. 7:

Fiecare Comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea

președintelui său pe baza unui regulament de procedură standard care se publică

în Jurnalul oficial al Comunităților Europene.

În măsura în care

este necesar, Comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la

regulamentul de procedură standard..

Art. 8

: În

cazul în care Parlamentul European indică , printr-o rezoluție motivată, că

proiectul de măsuri de aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au

fost  prezentate  unui comite în temeiul unui act de bază adoptat conf. art.

251 din tratat , ar depăși competențele de executare prevăzute de actul de bază

, Comisia reexaminează proiectul de măsuri.

Ținând

seama de rezoluție și cu respectarea termenelor  pentru procedura în curs,

Comisia poate prezenta Comitetului un nou proiect de măsuri,  poate continua

procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European și Consiliului

pe baza Tratatului.

Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 43/2007

privind introducerea

deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări

prin Legea nr. 247/2009.

Art. 40

Secțiunea a 9-a

Etichetarea

Art. 40

-

(1)

Notificatorul și toți operatorii implicați în activitățile reglementate de

prezenta ordonanță de urgență trebuie să ia măsurile necesare pentru a se

asigura că, în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea

organismelor modificate genetic introduse pe piață, ca atare sau componente ale

unor produse, corespund cerințelor relevante specificate în autorizația

prevăzută la art. 34, 37 și în art. 38 și sunt în conformitate cu legislația

națională și comunitară.

(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot

exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a căror

prezență este inevitabilă din punct de vedere tehnic, se stabilește un prag

minim sub care aceste produse nu se etichetează, conform prevederilor alin.

(1), astfel:

a) organismul modificat genetic în cauză trebuie

să fie autorizat;

b) pragul se stabilește în funcție de produs,

conform procedurii comunitare și conform legislației naționale.

(3) Pentru produsele care urmează să se folosească

direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplică pentru urmele de organisme modificate

genetic autorizate care nu depășesc 0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme

sunt întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic și în

conformitate cu legislația națională în vigoare și că s-au luat toate măsurile

pentru a evita prezența acestui organism modificat genetic. Praguri mai joase

se stabilesc conform procedurii comunitare.

Art. 45

Secțiunea a 3-a

Prezența accidentală a

unui organism modificat genetic

Art. 45

-

Autoritățile publice centrale pentru siguranța alimentelor,

agricultură, protecția consumatorilor și fiecare operator din domeniu iau

măsuri, potrivit competențelor lor, pentru a evita prezența accidentală a

organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor

legislației comunitare și naționale în vigoare, precum și pe baza legislației

și ghidurilor privind coexistența culturilor convenționale, modificate genetic

și ecologice.

Ordin

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie

2009 privind modificarea  Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale 1262/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice

privind producerea în vederea comercializării, controlul,  certificarea

calității și comercializarea semințelor de cereale.

„În anexa nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte

pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în

România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea

semințelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:

9.

Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se

admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor

non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor,

respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM

aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un

procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se

certifică."

Ordin

Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie

2009 privind modificarea  Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale 1264/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice

privind producerea în vederea comercializării, controlul,  certificarea

calității și comercializarea semințelor de plante  oleaginoase și textile.

În anexa nr. 7

"Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și

comercializarea semințelor de oleaginoase și textile în România", la

capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" litera G,

punctul 9 va avea următorul cuprins:

"9.

Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se

admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor

non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor,

respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM

aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un

procent de impurificare cu semințe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se

certifică."

Ordonanța

de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr. 265/2006

Art.

87:

Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii pădurilor

și dezvoltării rurale are următoarele atribuții  și răspunderi:

…g)

aplică principiul coexistenței culturilor de plante superioare modificate

genetic cu celelalte culturi agricole.

b).Analiza

motivelor de recurs

Prima

instanță a anulat dispozițiile din Ordinele 185 și 186/2009 emise de Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru modificarea Ordinelor 1262

și 1264/2005 ale aceleiași instituții , apreciind că  acestea contravin

prevederilor  art.  21 din Directiva nr. 18/2001 CE din 12 martie 2001,  în

sensul  că se creează posibilitatea  utilizării  unor semințe de cereale  sau

plante textile și olegianoase  care pot fi afectate de organisme modificate

genetic neautorizate, iar pe de altă parte  s-a stabilit  un prag limită  a

prezenței organismelor modificate genetic în aceste semințe , până la care nu

este necesară etichetarea , însă  această dispoziție este de asemenea contrară

prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeași directivă, întrucât nu a fost stabilit,

la nivelul UE un asemenea prag , care nu poate fi  atestat unilateral de Statul

român, Directiva menționată anterior fiind transpusă în legislația internă prin

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 .

Recurenta

a susținut că  în mod greșit prima instanță a considerat aplicabil  art. 40,

alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 și nu alin. 3 al

acestui text, cum este corect, fiind vorba de semințe destinate numai

operațiunii de  însămânțare.

Susținerile

recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanță a analizat corect

conformitatea Ordinelor a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ

comunitar respectiv art. 21 din  Directiva nr. 18/2001/CE ,  considerând că

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43 /2007 nu a transpus corect

prevederile acestei Directive, iar dispozițiile  din Ordinele a căror anulare

s-a solicitat contravin  Directivei menționate anterior.

De

altfel atât art. 40 (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007  cât

și  art. 21  din Directiva CE 18/2001 prevăd obligația  de a se lua  de către

statele membre și de către operatorii implicați toate măsurile necesare ,

pentru a se asigura  ca în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și

ambalarea OMG – urilor  intrate pe piață ca produse de sine stătătoare sau  în

compoziția altor produse  să fie conforme cu cerințele relevante specificate în

autorizația scrisă  prevăzute de legislația specială.

Art. 21

(2) din Directiva CE 18/2001 prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se

pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale

OMG – urilor , poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu

sunt etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. 1, fiind considerate  non

- OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcție de produsul în cauză,

potrivit procedurii prevăzută la art. 30 alin. 2  din Directivă.

Prima

instanță a constatat în mod corect  că art. 40 (3) din OUG nr. 43/2007

corespunzător textului din Directivă citat anterior  prevede   un prag minim al

OMG autorizate de  0,9% în produsele ce urmează a se folosi direct  pentru

prelucrare fără a fi exclusă posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase a

prezenței OMG-urilor

,

conform procedurii comunitare, fără a fi

etichetate, însă prin cele două Ordine în litigiu Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit  pragurile de impurificare  a

semințelor non - ONG cu OMG , deși CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel

încât statul român, ca membru UE,  era obligat  să  aștepte derularea

procedurii  legale a Comisiei prevăzută de art. 30 , art. 5,7 și 8 din

Directiva  CE nr. 468/1999 și nu să  stabilească în mod unilateral asemenea

praguri.

Prin

această modalitate  de legiferare , prin cele două Ordine contestate , care

lasă loc posibilității  prezenței  OMG neautorizate , contrar  art. 40 (1) din

OUG nr. 43/2007  și art. 21 (1) din Directiva nr. 18/2001/CE, dar și prin

stabilirea unor praguri  a prezenței OMG  în semințele de cereale  și de plante

olegianioase  și textile, contrar procedurii  de  determinare a acestora, de

către organismele UE competente , potrivit  art. 30  din Directiva nr. CE nr.

468/1999 s-au încălcat dispozițiile legale  emise de instituțiile UE , pe care

statul român și-a luat obligația  să le respecte  și  să le transpună direct

în dreptul național , prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României.

Susținerile

recurentului cum că  pragurile stabilite prin cele două Ordine criticate au

fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite , la dosar existând  însă

înscrisuri care probează  concluziile negative  ale misiunii  de evaluare  FVO

formată din experți UE ,  din perioada 2-6 martie 2009 , așa cum rezultă  din

copia Raportului  întocmit de aceștia  (f.6,16 dosar fond), depus în traducere

legalizată  la filele 41 – 46 dosar fond.

De

altfel cele două Ordine  emise cu încălcarea legislației UE au fost deja

abrogate de către recurentul – emitent: Ordinul nr. 1262/2005  modificat prin

Ordinul MAPDR  nr. 185/2009  a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin Ordinul

149/2010, iar  Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale  nr.  1264/2005  modificat prin Ordinul nr. 186/2009 a fost abrogat la

aceeași dată, prin Ordinul nr. 150/2010 .

Constatând

că  sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de

modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă,  Curtea a respins

recursul pârâtului ca nefondat.