ÎCCJ, decizie (scj.ro #84826)

Act administrativ cu caracter normativ emis cu încălcarea competențelor de reglementare ale organismelor europene. Nelegalitate . Directiva nr.18/2001/CE, art. 21 paragraful (2), art. 30 O.U.G. nr. nr. 43/2007, art. 40 alin. (1) Cuprins pe materii: Drept administrativ Indice alfabetic: act administrativ cu caracter normativ Competență de reglementare Organism european OMG În lumina dispozițiilor art. 21 paragraful (2) din Directiva nr.18/2001/CE privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea statelor membre, aceasta urmând a fi instituită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată în art. 30 din același act normativ european coroborat cu art. 5, 7 și 8 din Decizia Consiliului nr.1999/468/CE.

Stabilirea în plan național, prin acte administrative cu caracter normativ a pragurilor prezenței OMG în semințe de cereale și de plante oleaginoase și textile, anterior stabilirii acestor praguri conform procedurii de determinare a acestora de către organismele UE competente este nelegală, statul român, ca membru al Uniunii Europene, fiind obligat să aștepte derularea procedurii legale a Comisiei iar nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.

Prevederile cuprinse în conținutul literei G, punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7 din ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale și cele cuprinse în conținutul literei G, punctul 9 din Capitolul II al Anexei nr.7 din ordinul ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005, astfel cum au fost aceste prevederi modificate și completate prin ordinele nr.185 și 186 din 23 martie 2009 ale ministrului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, sunt, prin urmare, nelegale.

Decizia nr. 776 din 9 februarie 2011 Prin sentința nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta CE în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sensul că s-a dispus anularea literei G, punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" din cuprinsul anexei nr.7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în România " din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale, așa cum acest text a fost modificat prin Ordinul nr.185 din 23 martie 2009 al M.A.P.D.R.

ca nelegale, precum și a literei G, punctul 9 din Capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" din cuprinsul anexei nr.7 " Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile în România" din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 cu modificările și completările ulterioare, text modificat prin Ordinul nr.186/23.03.2009 a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, ca nelegale.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta CE este o asociație neguvernamentală având ca scop promovarea principiilor dezvoltării rurale durabile, activitățile acesteia concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare a impactului organismelor modificate genetic asupra sănătății, mediului și drepturilor micilor fermieri și a consumatorilor, precum și o serie de proiecte de conservare și de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe păstrarea în câmp a soiurilor tradiționale.

Din această perspectivă, reclamanta acționează în interesul tuturor fermierilor și producătorilor din domeniul agriculturii, care doresc să se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele tipuri de agricultură, ca și în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a alege, în cunoștință de cauză, alimente provenind din cele trei tipuri de agricultură coexistente: ecologică, convențională și cuprinzând organisme modificate genetic.

Instanța de fond a reținut că reclamanta, având drept temei legal prevederile art.4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanței anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv litera G pct.9 din capitolul II a anexei nr.7 a Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1262/2005 și litera G pct.9 din capitolul II al anexei nr.7 din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr.1264/2005, ca fiind neconforme cu dispozițiile legale cuprinse în acte normative cu putere superioară. În concret, în cauza de față instanța a reținut că se are în vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezența într-un lot de semințe a unor semințe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu semnalată pe etichetă.

Evoluția actelor normative cu incidență în această materie, din punct de vedere juridic s-a succedat în timp după cum urmează: La data de 12 martie 2001 Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr.18/2001/CE privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE. După aderarea României la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de către Guvern O.U.G. nr.43/2007 prin care a fost transpusă în dreptul intern al României Directiva nr.18/2001/CE. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament prin Legea nr.247/2009.

La data de 23 martie 2009 Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a adoptat Ordinele nr.185 și 186 , prin care a modificat Ordinele nr.1262/2005 și respectiv 1264/2005, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale stabilind în privința semințelor de cereale, respectiv în privința semințelor de oleaginoase și textile, nivelul pragurilor sub care prezența unor semințe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalată pe etichetă, semințele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non - OMG). Potrivit art.40 alin.2 din OUG nr.43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009 sunt stabilite două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată în textul legal.

Prima condiție, cea de la litera „a” prevede că, pentru certificarea uni lot de semințe ca fiind non OMG, deși contaminat cu un anumit procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie să fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de semințe de organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător alin.1 al textului respectiv, lotul de semințe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non OMG. Pornind de la cele statuate în art.40 din OUG nr.43/2007, instanța a constatat că prevederile atacate din cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiția ca organismele modificate genetic detectate într-un lot de semințe să fie autorizate.

Astfel, în forma prezentă a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non OMG și pot fi introduse pe piață loturi de semințe în care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicație practică deoarece consecința acestei reglementări este că, dată fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de semințe conținând semințe modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea introducerii deliberate în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislației în materia organismelor modificate genetic, a căror introducere în mediu trebuie să fie autorizată în mod individual, înregistrată și strict supravegheată.

Instanța de fond a reținut că prevederile atacate din cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme și cu art.21 din Directiva 18/2001/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art.21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea Statelor membre, ci urmează a fi stabilită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată . Deși, până în prezent, nu au fost încă stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele tipuri de semințe, nu se justifică încălcarea prevederilor Directivei printr-un act normativ național, așa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două Ordine atacate.

De altfel, această încălcare a normelor comunitare a fost constatată și de către Directoratul general pentru sănătate și consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul Raportului final întocmit în urma misiunii de control desfășurată în România din 2-6 martie 2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană și furaje, constând în produse din organisme modificate genetic (OMG). Din chiar concluziile Raportului final rezultă că întreaga legislație avută în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusă, iar existența legislației naționale care stabilește praguri de etichetare pentru prezența accidentală a OMG în semințele non OMG contravine prevederilor din art.21.2 din Directiva 18/2001/EC.

Prima instanță, comparând textul art.21.2 din Directivă cu textul art.40 alin.2 din OUG 43/2007, a concluzionat că modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizează imperativ că stabilirea pragurilor este de competența exclusivă a Uniunii Europene, urmând a fi respectată procedura comunitară indicată, în timp ce textul național rămâne ambiguu cât privește competența de a stabili pragurile, lăsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor naționale, ceea ce contravine Directivei CE. Instanța a concluzionat că în esență se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului național, ce funcționează cu valoare de principiu.

Nu în ultimul rând prevederile art.45 din OUG nr.43/2007 aprobată prin Legea nr.247/2009, precum și art.87 din OUG 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006 obligă pârâtul să ia toate măsurile pentru a menține coexistența culturilor convenționale, modificate genetic și ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele și păstrarea purității adecvate a semințelor certificate, în caz contrar însăși existența oricărui alt tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pus în pericol. Pentru toate considerentele arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei, cum s-a arătat anterior.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care a critica-o pentru nelegalitate și pentru netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanță a anulat punctul 9 lit. G din cap. 2 al Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1262/2005, modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al aceleiași instituții , precum și lit. G pct. 9 din cap. 2 al Anexei 7 al Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009 emis de aceeași instituție.

Recurentul a susținut că din cuprinsul capitolului 2 din anexa 7 a Ordinului 1262/2005 rezultă că dispozițiile contestate de intimata – reclamantă se referă la prelucrarea și certificarea semințelor, privind numai semințele destinate însămânțării, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificările accidentale ale semințelor cu organisme modificate genetic autorizate care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare și condiționare ale acestora. S-a învederat că prin raportare la această situație, sunt aplicabile disp. art. 40 alin. 3 și nu ale alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007, cum greșit a reținut în instanță.

O altă critică vizează împrejurarea că în mod eronat s-a reținut în sentința atacată că cele două Ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu art. 21 din Directiva 18/2001/CE, încălcare constatată și în raportul final întocmit de directorul general pentru sănătate și consumatori în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfășurate în România în perioada 2-6 martie 2009 , din moment ce pragurile de impurificare admise prin Ordinele nr. 185 și nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în 2009 au fost modificate tocmai ca urmare a solicitării formulate de experții misiunii de evaluare menționată anterior, ținându-se cont de recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii . A precizat recurentul că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Ofice a Planului de acțiune transmis de autoritățile competente din România, prin care reprezentanții Comisiei UE s-au declarat satisfăcuți de acțiunea realizată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin elaborarea celor două Ordine , care nu contravin și nu denaturează sensul și scopul dispozițiilor legale în aplicarea cărora au fost emise, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate,

în sensul respingerii acțiunii intimatei – reclamante ca nefondate . Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea a constată următoarele: Dispoziții legale aplicabile: Directiva CE nr. 18 din 12 martie 2001 Art. 21 (1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea OMG – urilor introduse pe piață ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerințele relevante specificate în autorizația scrisă menționată în art. 15(3), 17(5), 18(2) și 19(3). (2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG – urilor trebuie să se stabilească un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. 1 . Nivelurile acestui prag se stabilesc în funcție de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în art. 30 (2). Art. 30 (2) Dacă se face trimitere la prezentul alineat se aplică art. 5 și 7 din decizia 1999/468/CE, ținându-se cont de dispozițiile art. 8. Decizia CE nr. 468 /1999 Art. 5 Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanții statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

Fără a aduce atingere art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în lipsa acestuia Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează a fi adoptate și informează Parlamentul European . În cazul în care consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută în art. 351 din tratat depășește competențele de executare prevăzute în actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziției sale. Consiliul poate, atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziție, să hotărască cu majoritate calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depășește în nici un caz 3 luni de la data trimiterii de către Consiliu.

În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza tratatului. În cazul în care, la expirarea acestui termen , Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare propuse și nici nu și-a exprimat opoziția față de propunerea măsurilor de aplicare , acestea sunt adoptate de către Comisie. Art. 7: Fiecare Comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea președintelui său pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul oficial al Comunităților Europene.

În măsura în care este necesar, Comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard.. Art. 8 : În cazul în care Parlamentul European indică , printr-o rezoluție motivată, că proiectul de măsuri de aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au fost prezentate unui comite în temeiul unui act de bază adoptat conf. art. 251 din tratat , ar depăși competențele de executare prevăzute de actul de bază , Comisia reexaminează proiectul de măsuri. Ținând seama de rezoluție și cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta Comitetului un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European și Consiliului pe baza Tratatului.

Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009. Art. 40 Secțiunea a 9-a Etichetarea Art. 40 - (1) Notificatorul și toți operatorii implicați în activitățile reglementate de prezenta ordonanță de urgență trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe piață, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerințelor relevante specificate în autorizația prevăzută la art. 34, 37 și în art. 38 și sunt în conformitate cu legislația națională și comunitară.

(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a căror prezență este inevitabilă din punct de vedere tehnic, se stabilește un prag minim sub care aceste produse nu se etichetează, conform prevederilor alin. (1), astfel: a) organismul modificat genetic în cauză trebuie să fie autorizat; b) pragul se stabilește în funcție de produs, conform procedurii comunitare și conform legislației naționale. (3) Pentru produsele care urmează să se folosească direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplică pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depășesc 0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme sunt întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic și în conformitate cu legislația națională în vigoare și că s-au luat toate măsurile pentru a evita prezența acestui organism modificat genetic.

Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare. Art. 45 Secțiunea a 3-a Prezența accidentală a unui organism modificat genetic Art. 45 - Autoritățile publice centrale pentru siguranța alimentelor, agricultură, protecția consumatorilor și fiecare operator din domeniu iau măsuri, potrivit competențelor lor, pentru a evita prezența accidentală a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislației comunitare și naționale în vigoare, precum și pe baza legislației și ghidurilor privind coexistența culturilor convenționale, modificate genetic și ecologice. Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1262/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale.

„În anexa nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins: 9. Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică." Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale 1264/2005 pentru aprobarea Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea semințelor de plante oleaginoase și textile.

În anexa nr. 7 "Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile în România", la capitolul II "Prelucrarea și certificarea semințelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins: "9. Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5% semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparținând speciilor autopolenizate (autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu semințe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică." Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2005 aprobată prin Legea nr. 265/2006 Art. 87: Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii pădurilor și dezvoltării rurale are următoarele atribuții și răspunderi: …g) aplică principiul coexistenței culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi agricole.

b).Analiza motivelor de recurs Prima instanță a anulat dispozițiile din Ordinele 185 și 186/2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru modificarea Ordinelor 1262 și 1264/2005 ale aceleiași instituții , apreciind că acestea contravin prevederilor art. 21 din Directiva nr. 18/2001 CE din 12 martie 2001, în sensul că se creează posibilitatea utilizării unor semințe de cereale sau plante textile și olegianoase care pot fi afectate de organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altă parte s-a stabilit un prag limită a prezenței organismelor modificate genetic în aceste semințe , până la care nu este necesară etichetarea , însă această dispoziție este de asemenea contrară prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeași directivă, întrucât nu a fost stabilit, la nivelul UE un asemenea prag , care nu poate fi atestat unilateral de Statul român, Directiva menționată anterior fiind transpusă în legislația internă prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 . Recurenta a susținut că în mod greșit prima instanță a considerat aplicabil art. 40, alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 și nu alin. 3 al acestui text, cum este corect, fiind vorba de semințe destinate numai operațiunii de însămânțare.

Susținerile recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanță a analizat corect conformitatea Ordinelor a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar respectiv art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE , considerând că Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43 /2007 nu a transpus corect prevederile acestei Directive, iar dispozițiile din Ordinele a căror anulare s-a solicitat contravin Directivei menționate anterior. De altfel atât art. 40 (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 43/2007 cât și art. 21 din Directiva CE 18/2001 prevăd obligația de a se lua de către statele membre și de către operatorii implicați toate măsurile necesare , pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe piață, etichetarea și ambalarea OMG – urilor intrate pe piață ca produse de sine stătătoare sau în compoziția altor produse să fie conforme cu cerințele relevante specificate în autorizația scrisă prevăzute de legislația specială.

Art. 21 (2) din Directiva CE 18/2001 prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG – urilor , poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. 1, fiind considerate non - OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcție de produsul în cauză, potrivit procedurii prevăzută la art. 30 alin. 2 din Directivă.

Prima instanță a constatat în mod corect că art. 40 (3) din OUG nr. 43/2007 corespunzător textului din Directivă citat anterior prevede un prag minim al OMG autorizate de 0,9% în produsele ce urmează a se folosi direct pentru prelucrare fără a fi exclusă posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase a prezenței OMG-urilor , conform procedurii comunitare, fără a fi etichetate, însă prin cele două Ordine în litigiu Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit pragurile de impurificare a semințelor non - ONG cu OMG , deși CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel încât statul român, ca membru UE, era obligat să aștepte derularea procedurii legale a Comisiei prevăzută de art. 30 , art. 5,7 și 8 din Directiva CE nr. 468/1999 și nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.

Prin această modalitate de legiferare , prin cele două Ordine contestate , care lasă loc posibilității prezenței OMG neautorizate , contrar art. 40 (1) din OUG nr. 43/2007 și art. 21 (1) din Directiva nr. 18/2001/CE, dar și prin stabilirea unor praguri a prezenței OMG în semințele de cereale și de plante olegianioase și textile, contrar procedurii de determinare a acestora, de către organismele UE competente , potrivit art. 30 din Directiva nr. CE nr. 468/1999 s-au încălcat dispozițiile legale emise de instituțiile UE , pe care statul român și-a luat obligația să le respecte și să le transpună direct în dreptul național , prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind și prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României.

Susținerile recurentului cum că pragurile stabilite prin cele două Ordine criticate au fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite , la dosar existând însă înscrisuri care probează concluziile negative ale misiunii de evaluare FVO formată din experți UE , din perioada 2-6 martie 2009 , așa cum rezultă din copia Raportului întocmit de aceștia (f.6,16 dosar fond), depus în traducere legalizată la filele 41 – 46 dosar fond.

De altfel cele două Ordine emise cu încălcarea legislației UE au fost deja abrogate de către recurentul – emitent: Ordinul nr. 1262/2005 modificat prin Ordinul MAPDR nr. 185/2009 a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin Ordinul 149/2010, iar Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 modificat prin Ordinul nr. 186/2009 a fost abrogat la aceeași dată, prin Ordinul nr. 150/2010 . Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul pârâtului ca nefondat.