ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar a constatat următoarele:

I. Prima instanță

Prin sentința nr. 71 din

23 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta

Asociația C.E.T. în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

în sensul că s-a dispus anularea lit. G, pct. 9 din Capitolul II „Prelucrarea și

certificarea semințelor” din cuprinsul Anexei nr. 7 „Cerințe suplimentare sau mai

stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea semințelor de cereale

în România” din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

nr. 1262/2005 pentru aprobarea regulilor și normelor tehnice privind producerea

în vederea comercializării, controlul, certificarea calității și comercializarea

semințelor de cereale, așa cum acest text a fost modificat prin Ordinul nr. 185

din 23 martie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

ca nelegale, precum și a lit. G, pct. 9 din Capitolul II „Prelucrarea și certificarea

semințelor” din cuprinsul Anexei nr. 7 „Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru

producerea, certificarea și comercializarea semințelor de oleaginoase și textile

în România” din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

nr. 1264/2005, cu modificările și completările ulterioare, text modificat prin Ordinul

nr. 186 din 23 martie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării

Rurale, ca nelegale.

de fond

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut că reclamanta Asociația C.E.T. este o asociație

neguvernamentală având ca scop promovarea principiilor dezvoltării rurale durabile,

activitățile acesteia concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare

a impactului organismelor modificate genetic asupra sănătății, mediului și drepturilor

micilor fermieri și a consumatorilor, precum și o serie de proiecte de conservare

și de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe păstrarea în câmp

a soiurilor tradiționale.

Din această perspectivă,

reclamanta acționează în interesul tuturor fermierilor și producătorilor din domeniul

agriculturii, care doresc să se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele

tipuri de agricultură, ca și în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea,

de a alege, în cunoștință de cauză, alimente provenind din cele trei tipuri de agricultură

coexistente: ecologică, convențională și cuprinzând organisme modificate genetic.

Instanța de fond a reținut

că reclamanta, având drept temei legal prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

a solicitat instanței anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate,

respectiv lit. G, pct. 9 din Capitolul II al Anexei nr. 7 al Ordinului Ministrului

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1262/2005 și lit. G, pct. 9 din

Capitolul II al Anexei nr. 7 din Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor și

Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005, ca fiind neconforme cu dispozițiile legale cuprinse

în acte normative cu putere superioară.

În concret, în cauza de

față instanța a reținut că se are în vedere modul de reglementare a pragului minim

peste care prezența într-un lot de semințe a unor semințe modificate genetic trebuie

în mod obligatoriu semnalată pe etichetă.

Evoluția actelor normative

cu incidență în această materie, din punct de vedere juridic s-a succedat în timp

după cum urmează:

La data de 12 martie 2001,

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 18/2001/CE

privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de

abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.

După aderarea României

la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de către Guvern O.U.G.

nr. 43/2007 prin care a fost transpusă în dreptul intern al României Directiva

nr. 18/2001/CE. Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament

prin Legea nr. 247/2009.

La data de 23 martie 2009,

Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a adoptat Ordinele nr. 185

și 186, prin care a modificat Ordinele nr. 1262/2005 și respectiv nr. 1264/2005,

Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale stabilind în privința semințelor

de cereale, respectiv în privința semințelor de oleaginoase și textile, nivelul

pragurilor sub care prezența unor semințe modificate genetic nu este obligatoriu

a fi semnalată pe etichetă, semințele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic

(non-O.M.G.).

Potrivit art. 40

alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor

modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009 sunt stabilite

două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată

în textul legal.

Prima condiție, cea de

la lit. a) prevede că pentru certificarea uni lot de semințe ca fiind non-O.M.G.,

deși contaminat cu un anumit procent de O.M.G., organismul modificat genetic detectat

trebuie să fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de semințe de

organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător

alin. (1) al textului respectiv, lotul de semințe contaminat cu O.M.G.-uri neautorizate,

indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non-O.M.G.

Pornind de la cele statuate

în art. 40 din O.U.G. nr. 43/2007, instanța a constatat că prevederile atacate din

cele două ordine ale Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt

neconforme cu textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiția ca organismele

modificate genetic detectate într-un lot de semințe să fie autorizate.

Astfel, în forma prezentă

a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non-O.M.G. și pot fi introduse

pe piață loturi de semințe în care au fost detectate organisme modificate genetic

sub pragul stabilit, chiar dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are

o foarte mare implicație practică deoarece consecința acestei reglementări este

că, dată fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de semințe conținând semințe

modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea introducerii deliberate

în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislației

în materia organismelor modificate genetic, a căror introducere în mediu trebuie

să fie autorizată în mod individual, înregistrată și strict supravegheată.

Instanța de fond a reținut

că prevederile atacate din cele două ordine ale Ministrului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale sunt neconforme și cu art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE

a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit parag. 2

al art. 21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piață, etichetarea și ambalarea

O.M.G.-urilor nu este lăsată la latitudinea statelor membre, ci urmează a fi stabilită

la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menționată. Deși, până în prezent,

nu au fost încă stabilite la nivelul U.E. pragurile pentru diferitele tipuri de

semințe, nu se justifică încălcarea prevederilor directivei printr-un act normativ

național, așa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două ordine atacate.

De altfel, această încălcare

a normelor comunitare a fost constatată și de către Directoratul general pentru

sănătate și consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul raportului

final întocmit în urma misiunii de control desfășurată în România din 02-06 martie

2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană și furaje, constând

în produse din organisme modificate genetic.

Din chiar concluziile

raportului final rezultă că întreaga legislație avută în vedere pentru scopul misiunii

a fost transpusă, iar existența legislației naționale care stabilește praguri de

etichetare pentru prezența accidentală a O.M.G. în semințele non-O.M.G. contravine

prevederilor din art. 21.2 din Directiva nr. 18/2001/CE.

Prima instanță, comparând

textul art. 21.2 din Directivă cu textul art. 40 alin. (2) din O.U.G. nr.

43/2007, a concluzionat că modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul

comunitar se precizează imperativ că stabilirea pragurilor este de competența exclusivă

a Uniunii Europene, urmând a fi respectată procedura comunitară indicată, în timp

ce textul național rămâne ambiguu cât privește competența de a stabili pragurile,

lăsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor

naționale, ceea ce contravine Directivei C.E.

Instanța a concluzionat

că în esență se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului

național, ce funcționează cu valoare de principiu.

Nu în ultimul rând prevederile

art. 45 din O.U.G. nr. 43/2007 aprobată prin Legea nr. 247/2009, precum și art.

87 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006

obligă pârâtul să ia toate măsurile pentru a menține coexistența culturilor convenționale,

modificate genetic și ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele și păstrarea purității

adecvate a semințelor certificate, în caz contrar însăși existența oricărui alt

tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pus în pericol.

Pentru toate considerentele

arătate, instanța a admis acțiunea reclamantei, cum s-a arătat anterior.

II. Instanța de recurs

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale care a criticat-o

pentru nelegalitate și pentru netemeinicie arătând că în mod greșit prima instanță

a anulat pct. 9 lit. G din Capitolul II al Ordinului Ministerul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale nr. 1262/2005, modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al aceleiași

instituții , precum și lit. G pct. 9 din Capitolul II al Anexei nr. 7 al Ordinului

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005, modificat

prin Ordinul nr. 186/2009 emis de aceeași instituție.

Recurentul a susținut

că din cuprinsul Capitolului II din Anexa nr. 7 a Ordinului nr. 1262/2005 rezultă

că dispozițiile contestate de intimata-reclamantă se referă la prelucrarea și certificarea

semințelor, privind numai semințele destinate însămânțării, nepunându-se problema

introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate,

fiind vorba de impurificările accidentale ale semințelor cu organisme modificate

genetic autorizate care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare și

condiționare ale acestora.

S-a învederat că prin

raportare la această situație, sunt aplicabile disp. art. 40 alin. (3) și nu ale

alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2007, cum greșit a reținut în instanță.

O altă critică vizează

împrejurarea că în mod eronat s-a reținut în sentința atacată că cele două ordine

ale Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu

art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE, încălcare constatată și în raportul final

întocmit de directorul general pentru sănătate și consumatori în cadrul Comisiei

Europene, în urma misiunii de control desfășurate în România în perioada 02-06 martie

2009, din moment ce pragurile de impurificare admise prin Ordinele nr. 185 și

nr. 186 emise de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în 2009

au fost modificate tocmai ca urmare a solicitării formulate de experții misiunii

de evaluare menționată anterior, ținându-se cont de recomandarea nr. 2 de la

pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii.

A precizat recurentul

că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Ofice a

Planului de acțiune transmis de autoritățile competente din România, prin care reprezentanții

Comisiei U.E. s-au declarat satisfăcuți de acțiunea realizată de Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale prin elaborarea celor două ordine, care nu contravin

și nu denaturează sensul și scopul dispozițiilor legale în aplicarea cărora au fost

emise, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în

sensul respingerii acțiunii intimatei-reclamante ca nefondate.

În temeiul art. 308

pct. 2 C. proc. civ., intimata Asociația C.E.T. a depus la dosar întâmpinare prin

care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:

a) Dispoziții legale aplicabile

Directiva C.E. nr. 18

din 12 martie 2001

Art. 21 alin. (1) Statele

membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în toate stadiile introducerii

pe piață, etichetarea și ambalarea O.M.G.-urilor introduse pe piață ca produse în

sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerințele relevante specificate

în autorizația scrisă menționată în art. 15 alin. (3), 17 alin. (5), 18 alin. (2)

și 19 alin. (3).

(2) Pentru produsele în

cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere

tehnic ale O.M.G.-urilor trebuie să se stabilească un prag minim sub care produsele

respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispozițiile alin. (1).

Nivelurile acestui prag

se stabilesc în funcție de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în art. 30

alin. (2).

Art. 30 alin. (2) Dacă

se face trimitere la prezentul alin. se aplică art. 5 și 7 din decizia 1999/468/CE,

ținându-se cont de dispozițiile art. 8.

Decizia C.E. nr. 468/1999

art. 5 Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanții

statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.

Fără a aduce atingere

art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme

cu avizul comitetului.

În cazul în care măsurile

preconizate nu sunt conforme cu avizul Comitetului sau în lipsa acestuia Comisia

prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează

a fi adoptate și informează Parlamentul European.

În cazul în care consideră

că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate

cu procedura prevăzută în art. 351 din Tratat depășește competențele de executare

prevăzute în actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziției

sale.

Consiliul poate, atunci

când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziție, să hotărască cu majoritate

calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare

act de bază, dar care nu depășește în nici un caz 3 luni de la data trimiterii de

către Consiliu.

În cazul în care în acest

termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia

o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate

să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza

tratatului.

În cazul în care, la expirarea

acestui termen, Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare propuse și nici nu și-a

exprimat opoziția față de propunerea măsurilor de aplicare, acestea sunt adoptate

de către Comisie.

Art. 7 Fiecare Comitet

adoptă propriul regulament de procedură la propunerea președintelui său pe baza

unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților

Europene.

În măsura în care este

necesar, Comitetele existente își adaptează regulamentul de procedură la regulamentul

de procedură standard.

Art. 8 În cazul în care

Parlamentul European indică, printr-o rezoluție motivată, că proiectul de măsuri

de aplicare, a căror adoptare este preconizată și care au fost prezentate unui comite

în temeiul unui act de bază adoptat conform art. 251 din Tratat, ar depăși competențele

de executare prevăzute de actul de bază, Comisia reexaminează proiectul de măsuri.

Ținând seama de rezoluție

și cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta Comitetului

un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere

Parlamentului European și Consiliului pe baza Tratatului.

O.U.G. nr. 43/2007 privind

introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu

modificări prin Legea nr. 247/2009.

Art. 40

Secțiunea

a 9-a

Etichetarea

Art.

40

-

(1) Notificatorul și toți

operatorii implicați în activitățile reglementate de prezenta ordonanță de urgență

trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate stadiile introducerii

pe piață, etichetarea și ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe

piață, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerințelor relevante

specificate în autorizația prevăzută la art. 34, 37 și în art. 38 și sunt în conformitate

cu legislația națională și comunitară.

(2)

Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele de organisme modificate

genetic, prezente accidental sau a căror prezență este inevitabilă din punct de

vedere tehnic, se stabilește un prag minim sub care aceste produse nu se etichetează,

conform prevederilor alin. (1), astfel:

a)

organismul modificat genetic în cauză trebuie să fie autorizat;

b)

pragul se stabilește în funcție de produs, conform procedurii comunitare și conform

legislației naționale.

(3)

Pentru produsele care urmează să se folosească direct pentru prelucrare, alin. (1)

nu se aplică pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depășesc

0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme sunt întâmplătoare sau inevitabile din

punct de vedere tehnic și în conformitate cu legislația națională în vigoare și

că s-au luat toate măsurile pentru a evita prezența acestui organism modificat genetic.

Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare.

Art. 45

Secțiunea

a 3-a

Prezența

accidentală a unui organism modificat genetic

Art.

45

-

Autoritățile publice centrale

pentru siguranța alimentelor, agricultură, protecția consumatorilor și fiecare operator

din domeniu iau măsuri, potrivit competențelor lor, pentru a evita prezența accidentală

a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislației

comunitare și naționale în vigoare, precum și pe baza legislației și ghidurilor

privind coexistența culturilor convenționale, modificate genetic și ecologice.

Ordin Ministrul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1262/2005 pentru aprobarea

Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul,

certificarea calității și comercializarea semințelor de cereale.

În Anexa

nr. 7 „Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea

semințelor de cereale în România”, la Capitolul II „Prelucrarea și certificarea

semințelor” lit. G, pct. 9 va avea următorul cuprins:

semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-O.M.G. se admite

până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-O.M.G.

aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5%

semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-O.M.G. aparținând speciilor autopolenizate

(autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu O.M.G. mai mare

de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică.”

Ordin Ministerul Agriculturii,

Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului

Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nr. 1264/2005 pentru aprobarea

Regulilor și Normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul,

certificarea calității și comercializarea semințelor de plante oleaginoase și textile.

În Anexa

nr. 7 „Cerințe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea și comercializarea

semințelor de oleaginoase și textile în România”, la Capitolul II „Prelucrarea și

certificarea semințelor” lit. G, pct. 9 va avea următorul cuprins:

„9.

Prezența semințelor modificate genetic în partide/loturi de semințe non-O.M.G. se

admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-O.M.G.

aparținând speciilor cu polenizare liberă (alogame) și hibrizilor, respectiv 0,5%

semințe modificate genetic, în cazul soiurilor non-O.M.G. aparținând speciilor autopolenizate

(autogame); semințele care prezintă un procent de impurificare cu semințe O.M.G.

mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică.”

O.U.G. nr. 195/2005 aprobată

prin Legea nr. 265/2006

Art. 87: Autoritatea publică

centrală în domeniul agriculturii pădurilor și dezvoltării rurale are următoarele

atribuții și răspunderi:

(...) g) aplică principiul

coexistenței culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi

agricole.

b) Analiza motivelor de

recurs

Prima instanță a anulat

dispozițiile din Ordinele nr. 185 și 186/2009 emise de Ministrul Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale pentru modificarea Ordinelor nr. 1262 și 1264/2005 ale aceleiași

instituții, apreciind că acestea contravin prevederilor art. 21 din Directiva

nr. 18/2001/CE din 12 martie 2001, în sensul că se creează posibilitatea utilizării

unor semințe de cereale sau plante textile și olegianoase care pot fi afectate de

organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altă parte s-a stabilit un

prag limită a prezenței organismelor modificate genetic în aceste semințe, până

la care nu este necesară etichetarea, însă această dispoziție este de asemenea contrară

prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeași directivă, întrucât nu a fost stabilit,

la nivelul U.E. un asemenea prag, care nu poate fi atestat unilateral de statul

român, directiva menționată anterior fiind transpusă în legislația internă prin

O.U.G. nr. 43/2007.

Recurenta a susținut că

în mod greșit prima instanță a considerat aplicabil art. 40, alin. (1) din O.U.G.

nr. 43/2007 și nu alin. (3) al acestui text, cum este corect, fiind vorba de semințe

destinate numai operațiunii de însămânțare.

Susținerile recurentei

sunt nefondate, deoarece prima instanță a analizat corect conformitatea ordinelor

a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar respectiv art. 21 din

Directiva nr. 18/2001/CE, considerând că O.U.G. nr. 43/2007 nu a transpus corect

prevederile acestei directive, iar dispozițiile din ordinele a căror anulare s-a

solicitat contravin directivei menționate anterior.

De altfel, atât art. 40

alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2007, cât și art. 21 din Directiva C.E. nr. 18/2001

prevăd obligația de a se lua de către statele membre și de către operatorii implicați

toate măsurile necesare, pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe

piață, etichetarea și ambalarea O.M.G.-urilor intrate pe piață ca produse de sine

stătătoare sau în compoziția altor produse să fie conforme cu cerințele relevante

specificate în autorizația scrisă prevăzute de legislația specială.

Art. 21 alin. (2) din

Directiva C.E. nr. 18/2001 prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se pot

exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale O.M.G.-urilor,

poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate

în conformitate cu dispozițiile alin. (1), fiind considerate non-O.M.G., nivelurile

acestui prag stabilindu-se în funcție de produsul în cauză, potrivit procedurii

prevăzută la art. 30 alin. (2) din Directivă.

Prima instanță a constatat

în mod corect că art. 40 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2007 corespunzător textului

din directivă citat anterior prevede un prag minim al O.M.G. autorizate de 0,9%

în produsele ce urmează a se folosi direct pentru prelucrare fără a fi exclusă posibilitatea

stabilirii unor praguri mai joase a prezenței O.M.G.-urilor, conform procedurii

comunitare, fără a fi etichetate, însă prin cele două ordine în litigiu Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a stabilit pragurile de impurificare

a semințelor non-O.M.G. cu O.M.G., deși C.E. nu a stabilit asemenea praguri, astfel

încât statul român, ca membru U.E., era obligat să aștepte derularea procedurii

legale a Comisiei prevăzută de art. 30, art. 5,7 și 8 din Directiva C.E. nr. 468/1999

și nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.

Prin această modalitate

de legiferare, prin cele două ordine contestate, care lasă loc posibilității prezenței

O.M.G. neautorizate, contrar art. 40 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2007 și art. 21

alin. (1) din Directiva nr. 18/2001/CE, dar și prin stabilirea unor praguri a prezenței

O.M.G. în semințele de cereale și de plante olegianioase și textile, contrar procedurii

de determinare a acestora, de către organismele U.E. competente, potrivit art. 30

din Directiva C.E. nr. 468/1999 s-au încălcat dispozițiile legale emise de instituțiile

U.E., pe care statul român și-a luat obligația să le respecte și să le transpună

direct în dreptul național , prin semnarea Tratatului de aderare la U.E., în acest

sens fiind și prevederile art. 148 alin. (2) din Constituția României.

Susținerile recurentului

cum că pragurile stabilite prin cele două ordine criticate au fost agreate de oficialii

U.E. sunt nedovedite , la dosar existând însă înscrisuri care probează concluziile

negative ale misiunii de evaluare F.V.O. formată din experți U.E., din perioada

02-06 martie 2009, așa cum rezultă din copia raportului întocmit de aceștia.

De altfel cele două ordine

emise cu încălcarea legislației U.E. au fost deja abrogate de către recurentul-emitent:

Ordinul nr. 1262/2005, modificat prin Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor

și Dezvoltării Rurale nr. 185/2009, a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin Ordinul

nr. 149/2010, iar Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale

nr. 1264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009, a fost abrogat la aceeași dată,

prin Ordinul nr. 150/2010.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge

recursul pârâtului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței nr. 71 din

23 februarie 2010 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.