ÎCCJ, decizie (scj.ro #81884)

Acțiune pentru plata sumelor datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Cuprins pe materii. Drept de autor. Acțiune pentru plata sumelor datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Index alfabetic . Drept de autor. - remunerație compensatorie Legea nr . 8/1996: art . 132 2 Înainte de modificarea prin Legea nr . 285/2004, Legea nr.8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remunerație compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere între părți.

Întrucât părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat procedura medierii prevăzută de art . 132 2 din Legea nr . 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie.

Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menționată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial alI României, Partea I Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 578 din 2 februarie 2010. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III -a civilă, reclamanta Copyro - Societate Colectivă a Drepturilor de Autor a chemat în judecată pe pârâta SC GMN Distribuție SRL pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 817.972,11 lei reprezentând procentul de 5% aferent importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că pârâta este o societate ce are ca obiect de activitate importul și comercializarea de echipamente electronice.

În perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 pârâta a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog prevăzute de art . 109 din Legea nr . 8/1996, având obligația de plată către reclamantă a procentului legal de 5% din valoarea operațiunilor de import. Reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art . 109 și art . 139 pct . 4 din Legea nr . 8/1996; art . 3 alin. (3) și art . 5 din Ordonanța Guvernului nr . 9/2000. Prin sentința civilă nr . 1504 din 21 octombrie 2008 Tribunalul București, Secția a III -a civilă a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 814.942,61 lei cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată aferentă perioadei 1 iunie 2004 - 13 iunie 2005 și la plata sumei de 282.999,20 lei cu titlu de dobândă aferentă aceleiași perioade.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 s-au stabilit tipurile de aparate pentru care fabricanții și importatorii datorează remunerația compensatorie respectiv copiatoare, scannere , aparate multifuncționale și imprimante, în procente diferite de la 0,5% la 1%, conform hotărârii menționate. Până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri, pârâta datorează remunerația pentru copia privată pentru toate aceste tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%, calculat la valoarea importurilor acestor aparate efectuate în perioada pentru care s-a solicitat remunerația. Au fost respinse susținerile pârâtei în sensul că legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care există obligația de plată pentru perioada de dinaintea intrării în vigoare a hotărârii arbitrale.

Prin decizia civilă nr . nr . 110/A din 28 mai 2009, Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de către pârâtă și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 44.670,99 lei cu titlu de remunerație compensatorie și 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.

În considerentele deciziei s-a arătat că prima instanță a reținut, cu neobservarea modificărilor legislative intervenite în privința Legii nr . 8/1996, dar și a limitelor aplicării art . 4 din Legea nr . 285/2004, că reclamanta ar fi îndreptățită să obțină de la societatea pârâtă remunerația compensatorie pentru copia privată aferentă imprimantelor pe care aceasta le-a importat în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005. Intimata reclamantă a susținut că pentru aceeași perioadă a încasat de la alți importatori/fabricanți remunerația compensatorie pentru copia privată aferentă aparatelor de același tip - imprimante, însă probatoriul administrat nu relevă o atare situație.

Nici hotărârile judecătorești depuse, nici celelalte acte administrate nu relevă încasarea sau stabilirea dreptului de a încasa remunerația compensatorie pentru copia privată pentru imprimante în intervalul de timp anterior adoptării hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005. Aparatele multifuncționale sunt caracterizate printr-o pluralitate de funcții - printre care fotocopierea și scanarea - și pot funcționa în mod de sine stătător, spre deosebire de imprimante. Prima categorie de aparate îndeplinește condițiile art . 107 alin. (1) și alin (2) raportat la art . 34 alin. (2) din Legea nr . 8/1996 modificată prin Legea nr . 285/2004, așa încât în mod corect instanța de fond a stabilit obligația pârâtei de a plăti remunerația compensatorie aferentă acestei categorii.

De altfel, pârâta-apelantă însăși și-a construit apărările față de pretențiile reclamantei-intimate pe argumentul că imprimantele nu făceau parte din sfera aparatelor pentru care datora remunerație compensatorie pentru copia privată în perioada iunie 2004-iunie 2005, fără a aduce argumente pertinente în privința cererii de respingere a pretențiilor formulate în legătură cu aparatele multifuncționale. Reclamanta a declarat recurs, motivat în drept pe dispozițiile art . 304 pct . 9 C. proc . civ ., prin care a formulat următoarele critici: Instanța de apel a considerat în mod greșit faptul că imprimanta nu permite reproducerea, în sensul că nu face parte din sistemul tehnologic, în sens fizic, de externalizare a operelor scrise.

Disponibilitatea realizării de copii private prin intermediul imprimantei aparține publicului, neputând fi îngrădită printr-o normă sau dispoziție a instanței de judecată. Soluția instanței cu referire la perioada aplicabilă nu ține seama de faptul că legislația în vigoare era vechea metodologie stabilită de dispozițiile Legii nr . 8/1996 nemodificată art . 109 deoarece noua metodologie stabilită de art . 107 din Legea nr . 285/2004 se afla în stadiul de negocieri între părțile expres stabilite de lege. Legea nr . 8/1996 în forma inițială nu a fost abrogată prin Legea nr . 285/2004 ci doar modificată și completată, astfel că referirile Legii nr . 285/2004 se referă la dispozițiile Legii nr . 8/1996 în formă inițială.

Principiile neretroactivității legii civile și al aplicării imediate a legii civile noi cunosc și excepții, una dintre acestea constând în ultraactivitatea legii civile vechi. Instanța nu a ținut seama de faptul că hotărârea arbitrală pronunțată la data de 23 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial nr . 501 din 14 iunie 2005 îndeplinește o funcție de interpretare menită să acopere intervalul cuprins între 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 în ceea ce privește aparatele supuse plății remunerației compensatorii pentru copia privată. Instanța nu putea să intervină pe perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 prin aplicarea imediată a dispozițiilor art . 107 alin. (1) din Legea nr . 285/2004 datorită negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil prin negocierile stabilite de lege care să reflecte voința comună a părților.

Instanța nu a ținut seama și de plățile efectuate de celelalte firme importatoare. Recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente: Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005, în temeiul art . 109 și art . 139 pct . 4 din Legea nr . 8/1996.. Conform art . 34 alin. (2) din Legea nr . 8/1996, în forma anterioară modificării prin Legea nr . 285/2004, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit; reproducerea acestora, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație stabilită conform prevederilor acestei legi.

În forma actuală, introdusă prin Legea nr . 285/2004 - și care era în vigoare la data sesizării instanței -, alin. (2) al art . 34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor acestei legi. La data înregistrării acțiunii, art . 109 era abrogat prin Legea nr . 285/2004.

Aceeași lege modificase și art . 107 din Legea nr . 8/1996, alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanții și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din domeniul respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.

Așadar, înainte de modificarea prin Legea nr . 285/2004, Legea nr.8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remunerație compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere între părți. Tocmai pentru că părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat procedura medierii prevăzută de art . 132 2 din Legea nr . 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie.

Fiind dată în procedura medierii, hotărârea arbitrală menționată nu are natura unui act de interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în Monitorul Oficial alI României, Partea I. Întrucât Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr . 501 din 14 iunie 2005, remunerația compensatorie pentru toate cele patru categorii de aparate indicate în hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005. De vreme ce legea specială nu prevedea, înainte de 14 iunie 2005, faptul că s-ar datora remunerație de copie privată pentru imprimantă, obligarea pârâtei în acest sens ar fi consecința aplicării retroactive a hotărârii arbitrale arătate, cu încălcarea prevederilor art . 15 din Constituție.

Împrejurarea că instanța de apel nu ar fi ținut cont de plăți făcute de alte societăți importatoare pentru perioada de referință a litigiului - așa cum se susține în recurs - vizează modul de apreciere a probelor, inadmisibil a fi suspus controlului judiciar în recurs, conform art . 304 C. proc . civ ., chiar dacă s-ar fi făcut asemenea dovezi. Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerințele art . 304 pct . 9 C. proc . civ . În temeiul art . 312 alin. (1) C. proc . civ . recursul a fost respins, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.