ÎCCJ, decizie (scj.ro #81884)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #81884) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Acțiune pentru plata sumelor datorate cu titlu
de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit
reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.
Cuprins
pe materii.
Drept de autor. Acțiune pentru plata sumelor
datorate cu titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce
permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.
Index
alfabetic
. Drept de autor.
-
remunerație compensatorie
Legea
nr
. 8/1996:
art
.
132
2
Înainte de
modificarea prin Legea
nr
. 285/2004, Legea nr.8/1996
nu stabilea care sunt aparatele pentru care se datorează remunerație
compensatorie și nici faptul că lista acestora se stabilește prin negociere
între părți.
Întrucât
părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat procedura
medierii prevăzută de
art
. 132
2
din Legea
nr
. 8/1996, finalizată cu Hotărârea arbitrală din 23 mai
2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care se datorează
remunerație compensatorie.
Fiind dată în procedura
medierii, hotărârea arbitrală menționată nu are natura unui act de
interpretare, care să producă efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai
de la data publicării în Monitorul Oficial
alI
României, Partea I
Î.C.C.J, Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 578 din 2 februarie 2010.
Prin cererea înregistrată pe
rolul Tribunalului București, Secția a
III
-a
civilă, reclamanta
Copyro
- Societate Colectivă a
Drepturilor de Autor a chemat în judecată pe pârâta SC GMN Distribuție SRL
pentru ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 817.972,11
lei reprezentând procentul de 5% aferent importurilor de aparate ce
permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog efectuate în
perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie
2005.
În motivarea cererii de
chemare în judecată s-a arătat că pârâta este o societate ce are ca obiect de
activitate importul și comercializarea de echipamente electronice. În perioada
1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 pârâta a importat aparate ce permit reproducerea
operelor scrise pe suport grafic sau analog prevăzute de
art
.
109 din Legea
nr
. 8/1996, având obligația de plată
către reclamantă a procentului legal de 5% din valoarea operațiunilor de
import.
Reclamanta și-a întemeiat în
drept acțiunea pe dispozițiile
art
. 109 și
art
. 139
pct
. 4 din Legea
nr
. 8/1996;
art
. 3 alin. (3) și
art
. 5 din Ordonanța Guvernului
nr
.
9/2000.
Prin sentința civilă
nr
. 1504 din 21 octombrie 2008 Tribunalul București, Secția
a
III
-a
civilă a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 814.942,61
lei cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată aferentă
perioadei 1 iunie 2004 - 13 iunie 2005 și la plata sumei de 282.999,20 lei cu
titlu de dobândă aferentă aceleiași perioade.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că prin hotărârea arbitrală din 23 mai 2005 s-au stabilit
tipurile de aparate pentru care fabricanții și importatorii datorează
remunerația compensatorie respectiv copiatoare,
scannere
,
aparate multifuncționale și imprimante, în procente diferite de la 0,5% la 1%,
conform hotărârii menționate.
Până la intrarea în vigoare a acestei
hotărâri, pârâta datorează remunerația pentru copia privată pentru toate aceste
tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%, calculat la valoarea
importurilor acestor aparate efectuate în perioada pentru care s-a solicitat
remunerația.
Au fost respinse susținerile pârâtei în sensul
că legiuitorul nu a stabilit lista aparatelor cu privire la care există
obligația de plată pentru perioada de dinaintea intrării în vigoare a hotărârii
arbitrale.
Prin decizia civilă
nr
.
nr
. 110/A din 28 mai 2009,
Curtea de Apel București, Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind
proprietatea intelectuală a admis apelul declarat de către pârâtă și a schimbat
în parte sentința în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 44.670,99 lei
cu titlu de remunerație compensatorie și 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.
În considerentele deciziei s-a arătat că
prima instanță a reținut, cu
neobservarea
modificărilor legislative intervenite în privința Legii
nr
.
8/1996, dar și a limitelor aplicării
art
. 4 din Legea
nr
. 285/2004, că reclamanta ar fi îndreptățită să
obțină de la societatea pârâtă remunerația compensatorie pentru copia privată
aferentă imprimantelor pe care aceasta le-a importat în perioada 1 iunie 2004 -
14 iunie 2005.
Intimata reclamantă a
susținut că pentru aceeași perioadă a încasat de la alți importatori/fabricanți
remunerația compensatorie pentru copia privată aferentă aparatelor de același tip
- imprimante, însă probatoriul administrat nu relevă o atare situație. Nici
hotărârile judecătorești depuse, nici celelalte acte administrate nu relevă
încasarea sau stabilirea dreptului de a încasa remunerația compensatorie pentru
copia privată pentru imprimante în intervalul de timp anterior adoptării
hotărârii arbitrale din data de 23 mai 2005.
Aparatele multifuncționale sunt
caracterizate printr-o pluralitate de funcții - printre care
fotocopierea
și scanarea - și pot funcționa în mod de sine
stătător, spre deosebire de imprimante. Prima categorie de aparate îndeplinește
condițiile
art
. 107 alin. (1) și alin (2) raportat la
art
. 34 alin. (2) din Legea
nr
.
8/1996 modificată prin Legea
nr
. 285/2004, așa încât
în mod corect instanța de fond a stabilit obligația pârâtei de a plăti
remunerația compensatorie aferentă acestei categorii.
De altfel, pârâta-apelantă însăși și-a
construit apărările față de pretențiile reclamantei-intimate pe argumentul că
imprimantele nu făceau parte din sfera aparatelor pentru care datora
remunerație compensatorie pentru copia privată în perioada iunie 2004-iunie
2005, fără a aduce argumente pertinente în privința cererii de respingere a
pretențiilor formulate în legătură cu aparatele multifuncționale.
Reclamanta a declarat recurs, motivat în
drept pe dispozițiile
art
. 304
pct
.
9 C.
proc
.
civ
., prin care
a formulat următoarele critici:
Instanța de apel a considerat în mod
greșit faptul că imprimanta nu permite reproducerea, în sensul că nu face parte
din sistemul tehnologic, în sens fizic, de
externalizare
a operelor scrise. Disponibilitatea realizării de copii private prin
intermediul imprimantei aparține publicului,
neputând
fi îngrădită printr-o normă sau dispoziție a instanței de judecată.
Soluția instanței cu referire la perioada
aplicabilă nu ține seama de faptul că legislația în vigoare era vechea
metodologie stabilită de dispozițiile Legii
nr
.
8/1996
nemodificată
art
.
109 deoarece noua metodologie stabilită de
art
. 107
din Legea
nr
. 285/2004 se afla în stadiul de
negocieri între părțile expres stabilite de lege.
Legea
nr
.
8/1996 în forma inițială nu a fost abrogată prin Legea
nr
.
285/2004 ci doar modificată și completată, astfel că referirile Legii
nr
. 285/2004 se referă la dispozițiile Legii
nr
. 8/1996 în formă inițială.
Principiile
neretroactivității
legii civile și al aplicării imediate a legii civile noi cunosc și excepții,
una dintre acestea constând în
ultraactivitatea
legii
civile vechi.
Instanța nu a ținut seama de faptul că
hotărârea arbitrală pronunțată la data de 23 mai 2005, publicată în Monitorul
Oficial
nr
. 501 din 14 iunie 2005 îndeplinește o
funcție de interpretare menită să acopere intervalul cuprins între 1 iunie 2004
- 14 iunie 2005 în ceea ce privește aparatele supuse plății remunerației
compensatorii pentru copia privată.
Instanța nu putea să intervină pe
perioada 1 iunie 2004 - 14 iunie 2005 prin aplicarea imediată a dispozițiilor
art
. 107 alin. (1) din Legea
nr
.
285/2004 datorită negocierilor, domeniul abordat fiind rezolvabil prin
negocierile stabilite de lege care să reflecte voința comună a părților.
Instanța nu a ținut seama și de plățile
efectuate de celelalte firme importatoare.
Recursul
nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în
judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor datorate cu
titlu de remunerație compensatorie pentru importurile de aparate ce permit
reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada
1 iunie 2004 - 14 iunie 2005, în temeiul
art
. 109 și
art
. 139
pct
. 4 din Legea
nr
. 8/1996..
Conform
art
.
34 alin. (2) din Legea
nr
. 8/1996, în forma
anterioară modificării prin Legea
nr
. 285/2004,
pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări, sonor sau
audiovizual, cât și pentru aparatele ce permit;
reproducerea acestora, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o
remunerație stabilită conform prevederilor acestei legi. În forma actuală,
introdusă prin Legea
nr
. 285/2004 - și care era în
vigoare la data sesizării instanței -, alin. (2) al
art
.
34 dispune că, pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore
sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate
grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în
situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o
remunerație compensatorie stabilită
prin negociere,
conform prevederilor acestei
legi.
La data înregistrării
acțiunii,
art
. 109 era abrogat prin Legea
nr
. 285/2004. Aceeași lege modificase și
art
. 107 din Legea
nr
. 8/1996,
alin. (4) al textului prevăzând că lista suporturilor și a aparatelor pentru
care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum
și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre
părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant
al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte
o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al
principalelor structuri asociative mandatate de fabricanții și importatorii de
suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un
reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de suporturi și
aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din domeniul
respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul
Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte.
Așadar, înainte de modificarea prin Legea
nr
.
285/2004, Legea nr.8/1996 nu stabilea care sunt aparatele pentru care se
datorează remunerație compensatorie și nici faptul că lista acestora se
stabilește prin negociere între părți.
Tocmai
pentru că părțile nu au ajuns să convină asupra acestei liste, s-a declanșat
procedura medierii prevăzută de
art
. 132
2
din Legea
nr
. 8/1996, finalizată cu Hotărârea
arbitrală din 23 mai 2005 prin care s-a stabilit lista aparatelor pentru care
se datorează remunerație compensatorie.
Fiind dată în procedura medierii, hotărârea
arbitrală menționată nu are natura unui act de interpretare, care să producă
efecte retroactiv, ci poate produce efecte numai de la data publicării în
Monitorul Oficial
alI
României, Partea I. Întrucât
Hotărârea din 23 mai 2005 a fost publicată în
Monitorul Oficial al României,
Partea I
nr
.
501 din 14 iunie 2005,
remunerația
compensatorie pentru
toate
cele patru categorii de aparate indicate în
hotărâre putea fi cerută numai de la 14 iunie 2005.
De vreme ce legea specială nu
prevedea, înainte de 14 iunie 2005, faptul că s-ar datora remunerație de copie
privată pentru imprimantă, obligarea pârâtei în acest sens ar fi consecința
aplicării retroactive a hotărârii arbitrale arătate, cu încălcarea prevederilor
art
. 15 din Constituție.
Împrejurarea că instanța de apel nu ar fi
ținut cont de plăți făcute de alte societăți importatoare pentru perioada de
referință a litigiului - așa cum se susține în recurs - vizează modul de
apreciere a probelor, inadmisibil a fi
suspus
controlului judiciar în recurs, conform
art
. 304 C.
proc
.
civ
., chiar dacă s-ar fi
făcut asemenea dovezi.
Având în vedere cele mai sus arătate,
Înalta Curte a apreciat că instanța de apel a făcut aplicarea și interpretarea
corectă a prevederilor legii materiale incidente în cauză, astfel încât
criticile formulate nu întrunesc cerințele
art
. 304
pct
. 9 C.
proc
.
civ
.
În temeiul
art
. 312 alin. (1) C.
proc
.
civ
. recursul a fost respins, cu consecința rămânerii
irevocabile a hotărârii atacate.