ÎCCJ, decizie (scj.ro #83202)

Incompatibilitate Sancțiunea nerespectării dispozițiilor imperative ale art.24 (1) Cod procedură civilă În cazul în care judecătorii care au soluționat apelul în ultimul ciclu procesual sunt cei care s-au pronunțat și în primul ciclu procesual, devine aplicabilă sancțiunii nulității deciziei recurate față de caracterul imperativ al art.24 Cod procedură civilă. (Înalta Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia nr.129 din 23 ianuarie 2008) Prin sentința comercială nr.971/C/06 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis cererea formulată de reclamanta S.N.P. P - Sucursala P. împotriva pârâtei S.C. A., pe care a obligat-o să plătească reclamantei sumă reprezentând despăgubiri cuvenite potrivit contractului de asigurare și a respins cererea de chemare în garanție a S.C.

L.G.C., formulată de pârâtă. Prin decizia nr.266/A-C/24 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr.882/A/COM/2004, Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea. Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin decizia nr.5556, pronunțată la data de 18 noiembrie 2005, în dosarul nr.520/2005, a admis recursul declarat de intimata – reclamantă și intimata chemată în garanție împotriva deciziei instanței de apel, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care, prin decizia nr.50/A-C, pronunțată la data de 17 mai 2006, în dosarul nr.1217/46/2006, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea.

Prin decizia nr.1430/20 aprilie 2007, pronunțată de Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de intimata – reclamantă și de intimata chemată în garanție împotriva deciziei Secției comerciale și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești nr.50/A-C/17 mai 2006, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care, prin încheierile de ședință nr.19/C și nr.20/C din data de 21 iunie 2007, a respins cererile de recuzare a judecătoarei I.M. și a judecătoarei D.S., formulate de petenta L.B.A., iar prin decizia nr.81/A-C/29 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr.81/A-C/29 iunie 2007 și a încheierilor din data de 21 iunie 2007, au formulat recurs intimatele S.N.P. P - Sucursala P. și S.C. L.B.A. (fostă S.C. L.G.C.) invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 Cod procedură civilă. Este de observat că judecătorii care au soluționat apelul în acest ultim ciclu procesual și au pronunțat decizia atacată nr.81/A-C/29 iunie 2007 sunt cei care au pronunțat, în speță, și decizia nr.50/A-C/17 mai 2006, respectiv I.M. și D.S., iar, potrivit dispozițiilor art.24 (1) Cod procedură civilă, judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare, după casare.

Așa fiind, având în vedere natura imperativă a precitatelor dispoziții legale a căror nerespectare duce la nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate, Înalta Curte, constatând, în speță, incidența motivului prevăzut de art.304 pct.1 Cod procedură civilă – aspect ce face de prisos examinarea motivelor invocate de recurentă prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr.81/A-C/29 iunie 2007 – în temeiul art.312 alin.1, teza 1, alin.2 Cod procedură civilă, a admis această cerere, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței comerciale nr.971/C/06 iulie 2004, pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Argeș de un complet legal constituit, cu respectarea cerințelor art.24 (1) Cod procedură civilă.