ÎCCJ, decizie (scj.ro #85276)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85276) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Cerere
de retrocedare a unui imobil ce a aparținut unui cult religios. Adresă emisă de
Comisia Specială de Retrocedare pentru completarea cererii. Necalificarea
adresei ca decizie de respingere a cererii de retrocedare
Index
alfabetic
: Act administrativ
Culte
Cult religios
Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au
aparținut cultelor religioase din România
Imobil retrocedat
Retrocedare
O.U.G. nr. 94/2000
H.G.
nr. 1164/2001
Adresa Comisiei Speciale de Retrocedare prin care se solicită completarea
cererii de retrocedare nu reprezintă și nu poate avea valoarea unei decizii de
respingere a cererii.
Chiar dacă cu referire la imobilul în discuție, Comisia nu
a indicat, așa cum a făcut-o în cazul altor imobile, acte specifice ce urmează
a fi furnizate, nu se poate susține că o simplă indicație, cu caracter generic,
în raport de legea aplicabilă, are valoarea legală și semnificația unei
decizii de respingere a cererii de retrocedare, care să fie contestată la acest
moment de către reclamantă.
În plus, este de remarcat că documentul în integralitatea lui, nu poartă
denumirea de „decizie” astfel încât și din această perspectivă, a conferi unei
adrese, valoarea legală a unei „decizii”, apare ca fiind excesiv.
I.C.C.J.,
secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr.8717 din 3 decembrie 2004
Curtea de Apel Oradea, prin sentința nr.208 din 22 martie 2004, a respins ca
prematur introdusă acțiunea reclamantei Prepozitura Ordinului Canonic
Premonstratens Oradea împotriva pârâtului Statul Român, prin Comisia Specială
de Retrocedare a unor imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România
și prin care s-a solicitat anularea deciziei Comisiei comunicată prin adresa
nr.7149 din 29 mai 2003 – pct.28 și restituirea în natură a imobilului
situat în Băile Felix, comuna Sînmartin, județul Bihor, înscris în CF nr.1
Sînmartin nr. top 252/1, 252/2, trecut abuziv în proprietatea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția
prematurității acțiunii invocate de pârâtă este întemeiată, întrucât prin
adresa nr.7149 din 29 mai 2003 a cărei anulare s-a solicitat, pârâta nu a
soluționat cererea de retrocedare a imobilului, nu a emis o decizie de
respingere sau de admitere, solicitând chiar reclamantei să completeze cu acte
cererea de restituire, formulată pentru mai multe imobile, printre care se află
și cel în discuție.
Totodată, s-a reținut că potrivit art.2 pct.6 din O.U.G. nr.94/2000 la
instanța de contencios administrativ pot fi atacate cu contestație numai
deciziile Comisiei Speciale de Retrocedare, dar cum în cauză nu s-a emis încă o
astfel de decizie, acțiunea reclamantei apare ca fiind prematur introdusă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta
Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens Oradea, criticând-o pentru lipsă
de temei legal și pentru greșita aplicare a legii, conform art.304 pct.9 C.
proc. civ.
S-a solicitat de către recurentă casarea hotărârii pronunțate și trimiterea
cauzei spre continuarea judecății pe fondul cererii de restituire în natură a
imobilului indicat, în condițiile în care, în opinia recurentei, pct.28 din
decizia nr.7149 din 29 mai 2003 a Comisiei speciale reprezintă o veritabilă
decizie de respingere a cererii de retrocedare ce i-a fost comunicată.
Recurenta a mai arătat că sus-indicata decizie nr.7149 din 29 mai 2003
stabilește prin mențiunile inserate la pct.28, că imobilul – teren revendicat
nu poate face „obiectul retrocedării” în conformitate cu prevederile art.5 și 6
din Normele Metodologice de aplicare a art.1 din O.U.G. nr.94/2000, fiind
astfel evidentă natura de decizie de respingere a actului invocat și nu aceea a
unei simple adrese de solicitare de completare de documente, cum a
susținut pârâta.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat pârâtei prin cererea înregistrată sub
nr.7185 din 28 februarie 2003, retrocedarea în natură a imobilului situat în
Băile Felix, având nr. top 252/1 – 252/2 din C.F. nr.1 Sînmartin, județul
Bihor.
La data de 29 mai 2003, prin adresa nr.7149, ce formează
obiectul cauzei de față, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor
bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în conformitate
cu prevederile H.G. nr.1164/2002, pentru aprobarea Normelor Metodologice de
aplicare a O.U.G. nr.94/2000 privind retrocedarea unor bunuri ce au aparținut
cultelor religioase din România, i se comunică reclamantei că urmare analizării
cererilor depuse de aceasta pentru retrocedarea mai mult imobile, i se solicită
să completeze dosarele cu anumite înscrisuri, documente, în mod specific
indicate.
În cuprinsul aceleiași adrese, la pct.28, contestat de reclamantă, cu titlu
generic se menționează că în conformitate cu prevederile pct.5 și 6 din
Normele Metodologice corespunzătoare art.1 din O.U.G. nr.94/2000, pot face
obiectul retrocedării, numai acele construcții care existau fizic, la data
intrării în vigoare a O.U.G. nr.94/2000, împreună cu terenul aferent.
Analizând cuprinsul și înțelesul acestui punct „28” din cuprinsul adresei
nr.7149 din 29 mai 2003 contestat de reclamantă, individual dar și în contextul
întregului document din care el face parte, Înalta Curte apreciază că el nu
reprezintă și nu poate avea valoarea unei decizii de respingere a cererii de
retrocedare.
Chiar dacă cu referire la imobilul în discuție, Comisia nu a indicat, așa cum a
făcut-o în cazul altor imobile, acte specifice ce urmează a fi furnizate, nu se
poate susține că o simplă indicație, cu caracter generic, în raport de
legea aplicabilă, are valoarea legală și semnificația unei decizii de
respingere a cererii de retrocedare, care să fie contestată la acest moment de
către reclamantă.
În plus, este de remarcat că documentul în integralitatea lui, nu poartă
denumirea de „decizie” astfel încât și din această perspectivă, a conferi unei
adrese, valoarea legală a unei „decizii”, apare ca fiind excesiv.
Urmează așadar, ca reclamanta, desigur în măsura în care va aprecia necesar, să
sesizeze instanța de judecată după finalizarea procedurii administrative de
soluționare a cererii de retrocedare a imobilului în discuție, și care va
trebui să îmbrace forma unei decizii motivate, adoptate de către Comisia
specială de retrocedare, rezultând din actele dosarului că în prezent procedura
de soluționare a cererilor de retrocedare este în curs, respectiv în faza completării
și strângerii înscrisurilor necesare.
Față de cele sus menționate rezultă că instanța de fond în mod temeinic a
reținut că cererea reclamantei privind anularea actului menționat și
restituirea în natură a imobilului aflat sub incidența O.U.G. nr.94/2000, este
prematur introdusă, în lipsa adoptării și existenței unei decizii de către
Comisia de retrocedare.
Recursul
a fost respins ca nefondat.