ÎCCJ, decizie (scj.ro #85122)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85122) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contestație
în anulare. Inadmisibilitate. Critica motivării deciziei de recurs. Omisiunea
cercetării unui motiv de recurs.
Opinie separată
C.
proc. civ
., art. 318
În conformitate cu dispozițiile art.318 C. proc.
civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale sau când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte,
a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare
sau casare”.
Nu poate face obiectul contestației în anulare motivarea
deciziei pronunțate în recurs, pe care contestatorul o apreciază
neconvingătoare și nesusținută de probe, situație care excede, însă, cazurilor
limitativ și expres prevăzute de lege pentru care se poate formula contestație
în anulare.
I.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 1519 din 8 martie 2005
Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2005, T.S. a formulat în temeiul
dispozițiilor art.318 C. proc. civ. contestația în anulare
împotriva deciziei civile nr. 228 din 18 ianuarie 2005, pronunțate
de Secția de contencios administrativ a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, prin care i-a fost respins recursul declarat
împotriva sentinței civile nr.431 din 24 iunie 2004 pronunțată de Curtea
de Apel Craiova.
Contestatorul a susținut că instanța de recurs nu a făcut o analiză
completă a motivelor de casare privind nemotivarea refuzului de avizare
a menținerii sale în funcție, precum și cel referitor la necesitatea
avizării periodice sau anuale pentru continuarea activității după
împlinirea vârstei de 62 de ani.
A mai susținut contestatorul că instanța de recurs a
omis să cerceteze criticile privind:
- imparțialitatea președintelui Curții de Apel Craiova, cel care a făcut
propunerea de înlăturarea sa din funcție și care apoi a susținut-o
în calitate de membru al C.S.M;
- necenzurarea de către instanța fondului a refuzului de
avizare;
- constatarea lipsei de eficiență a decretului prezidențial nr.503/2004,
de eliberare din funcție și obligarea C.S.M. de a îndeplini formalitățile
pentru emiterea unui nou decret, de numire în funcție;
- încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi și al
dreptului la muncă și în fine;
- lipsa criteriilor obiective pe care s-a întemeiat măsura îndepărtării
sale din funcție.
Contestația în anulare nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art.318 C. proc. civ. „hotărârile
instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau
când instanța respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis
din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare”.
În speță contestatorul T.S. a invocat atât omisiunea de
cercetare, cât și analiza incompletă a unor motive de critică formulate în
recursul ce a făcut obiectul deciziei civile nr.228/2005 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ.
Referitor la omisiunea de pronunțare, - din considerentele deciziei
menționate, rezultă că instanța de recurs a analizat detaliat
criticile formulate având în vedere toate susținerile reclamantului-recurent,
astfel încât acest motiv de contestație urmează a fi apreciat ca nefondat.
De altfel, este de reținut și faptul că prin contestație s-au invocat
și alte critici decât cele ce au format obiectul recursului,
contestatorul reiterând în fapt motivele de fond ale acțiunii
sale.
În ce privește analiza incompletă a motivelor de casare
privind nemotivarea refuzului de avizare a menținerii
în funcție și necesitatea avizării periodice sau anuale pentru
continuarea activităților și după împlinirea vârstei de pensionare,
de reținut că prin aceasta se critică de fapt motivarea deciziei
pronunțate în recurs, pe care contestatorul o apreciază neconvingătoare
și nesusținută de probe, situație care excede, însă,
cazurilor limitativ și expres prevăzute de lege pentru formularea
contestației în anulare.
Astfel fiind în raport de considerentele expuse, contestația
în anulare a fost respinsă cu majoritate, fiind formulată opinie
separată.
Opinie
separată
Din decizia instanței de recurs rezultă că susținerea recurentului nu a fost
eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte convingerea instanței cu
privire la soluția pronunțată. Instanța de recurs nu a făcut o motivare
argumentată pro sau contra, în raport cu motivul de recurs invocat.
În acest sens, în jurisprudența Curții europene a drepturilor
omului s-a stabilit în mod constant că noțiunea de „proces echitabil” în sensul
art.6 din Convenție „impune ca o jurisdicție internă, în speță, instanța care a
soluționat recursul – să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt
supuse examinării, și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile
unei jurisdicții inferioare” – în speță instanța de fond (Cauza Halle contra
Finlanda, 19 decembrie 1997 paragraf 59,60).
Așa fiind, lipsa motivării cu privire la motivul de recurs
invocat echivalează cu „omisiunea” la care se referă art.318 (1) teza a II-a C.
proc. civ.
I.C.C.J.,
Secția de contencios administrativ și fiscal,
decizia
nr. 1519 din 8 martie 2005
Consider că în raport de
dispozițiile procedurale aplicabile contestația în anulare trebuia admisă cu
consecința anulării deciziei nr.228/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație
și Justiție și rejudecării recursului pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.318 (1) teza a II-a C. proc. civ.
„hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare
când ... respingând recursul ... instanța a omis din greșeală să cerceteze
vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Prin recursul formulat de contestator împotriva sentinței civile
nr.41/2004 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, acesta a invocat printre alte
motive de recurs și faptul că avizul dat de Președintele Curții de Apel
Craiova, cât și Ministerul Justiției, care au făcut propunerea de încetare a
activității, nu au arătat motivele pentru care nu mai avizează menținerea sa în
funcție (motivul 2 din recurs).
Instanța de recurs, prin decizia civilă nr.228/2005 a respins
recursul formulat, fără însă a „cerceta”și acest motiv de casare expres invocat
în condițiile art.304 pct.7 și 10 C. proc. civ.
Astfel, prin cel de-al doilea motiv de recurs,
contestatorul-recurent a susținut că avizul dat de Președintele Curții de Apel
Craiova nu cuprinde motivele pentru care nu mai avizează menținerea sa în
funcția de judecător, în condițiile în care toți judecătorii de la Curtea de
Apel Craiova au fost menținuți în funcție până la împlinirea vârstei de 68 ani.
Acest motiv de recurs, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei
contestate nu a fost analizat de instanța de recurs în sensul că susținerea
recurentului nu a fost eventual înlăturată cu o motivare din care să rezulte
convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată.
Faptul că instanța de recurs s-a mulțumit să amintească într-o
singură frază despre „reforma justiției”, la care se referă avizul dat de
președintele Curții de Apel Craiova nu echivalează cu o motivare argumentată
pro sau contra, în raport de motivul de recurs invocat.
În acest sens, în jurisprudența Curții europene a drepturilor
omului s-a stabilit în mod constant că noțiunea de „proces echitabil” în sensul
art.6 din Convenție „impune ca o jurisdicție internă, în speță, instanța care a
soluționat recursul – să examineze efectiv problemele esențiale ce-i sunt
supuse examinării, și nu să se mulțumească a confirma pur și simplu concluziile
unei jurisdicții inferioare” – în speță instanța de fond (Cauza Halle contra
Finlanda, 19 decembrie 1997 paragraf 59, 60).
Așa fiind, lipsa motivării cu privire la motivul de recurs
invocat echivalează cu „omisiunea” la care se referă art.318 (1) teza a II-a C.
proc. civ.
În situația în care contestația în anulare ar fi fost admisă,
recursul ar fi fost rejudecat, prilej cu care instanța de recurs ar fi avut
posibilitatea să înlăture această omisiune printr-o motivare argumentată cu
privire la avizul invocat, indiferent de soluția pe care ar fi pronunțat-o în
final (de respingere sau de admitere a recursului).