ÎCCJ, decizie (scj.ro #122538)

Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 din Codul de procedură civilă din 1865. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic : contestație în anulare

C. proc. civ. din 1865, art. 317, art. 318

Din economia dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ. rezultă că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, contestația putând fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În aplicarea corectă a acestor dispoziții legale, partea interesată nu are drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și contestație în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziție căile de atac ale apelului sau recursului și nu le folosește, contestația în anulare nu este admisibilă.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767 din 25 iunie 2015

Prin decizia civilă nr. 3216 din 23 octombrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă a respins excepția nulității recursului declarat de J.D.F., a respins ca nefondate recursurile declarate de pârâții J.D.F., J.M.P., V.F. și V.G.; a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta J.F. și a respins ca tardiv declarat recursul formulat de pârâții D.I.F. și D.O.C.

Împotriva acestei decizii J.D.F. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În susținerea motivului invocat, contestatorul a arătat, în esență, că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra unor chestiuni esențiale cu privire la soluționarea cauzei.

Astfel, susține contestatorul, deși a invocat motive de nelegalitate ce vizau, pe de o parte, acordarea a mai mult decât s-a cerut (anularea totală a actului de partaj voluntar) sau a ceea ce nu s-a cerut (restituirea construcției), iar, pe de altă parte, aplicarea sau interpretarea greșită a legii, precum și chestiuni de natură a atrage nulitatea absolută a deciziei recurate, legate de neconceptarea în cauză a intervenientei în interes propriu din această fază J.F., iar problemele au fost expuse pe larg în cadrul pledoariei orale, cât și prin concluziile scrise detaliate, hotărârea instanței de recurs nu tratează aceste aspecte.

Contestatorul, referindu-se la motivarea deciziei contestată, susține că se poate vorbi despre o nemotivare a soluției în ceea ce îl privește, în opinia sa prioritate în dezbaterea recursului avea chestiunea nulității hotărârii instanței de apel având în vedere soluția acesteia de desființare în tot a actului de partaj, soluție ce fusese adoptată fără ca, în cauză, să se fi dispus conceptarea lui J.F.

În continuarea motivării, contestatorul a reluat prezentarea motivelor de recurs astfel cum au fost argumentate în fața instanței de recurs, făcând trimiteri la situația de fapt a cauzei.

Contestația în anulare este nefondată și a fost respinsă pentru următoarele considerente:

Precizare prealabilă. Având în vedere precizarea contestației în anulare făcută de către contestator în cadrul susținerilor orale în ședință publică în sensul că își întemeiază contestația în anulare și pe dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., analiza contestației în anulare va avea în vedere și menționatele dispoziții.

Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Iar potrivit alin. (2) contestația poate fi primită, pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În aplicarea corectă a dispozițiilor legale sus-enunțate, urmează a se reține că partea interesată nu are drept de opțiune între apel sau recurs, pe de o parte, și contestație în anulare, pe de altă parte, pentru invocarea motivelor prevăzute la pct. 1 și 2 ale art. 317 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind aceea că ori de câte ori partea are la dispoziție căile de atac ale apelului sau recursului și nu le folosește, contestația în anulare nu este admisibilă.

Or, tocmai aceasta este situația în speță, contestatorul J.D.F. nu a invocat pe calea recursului exercitat împotriva deciziei nr. 208/2011 din 15 decembrie 2011 a Curții de Apel Craiova nelegala citare în apel a intervenientei J.F., invocând acest motiv direct în calea de retractare a contestației în anulare, ceea ce nu poate fi admisibil față de dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, neregularitatea procedurii de citare în apel putea și trebuia să fie invocată pe calea recursului de către contestator, calea contestației în anulare nefiind deschisă pentru valorificarea acestui motiv, cât timp el putea fi invocat pe calea recursului, după cum rezultă neechivoc din dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește temeiul invocat de contestator, art. 318 C. proc. civ., acesta prevede, într-adevăr, în prima teză că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu recurs atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, iar în cea de a două teză se prevede omisiunea din greșeală a instanței de recurs să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Susținerea contestatorului în sensul că instanța de recurs a omis a analiza motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs nu poate fi primită, întrucât Înalta Curte a răspuns tuturor argumentelor subsumate motivelor de nelegalitate, astfel că această critică nu se încadrează în motivul care să permită exercitarea acestei căi extraordinare de atac de vreme ce din considerentele hotărârii rezultă raționamentul logico juridic al instanței în adoptarea soluției din recurs.

Ipoteza reglementată de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare invocate, or din considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanța de recurs a luat în examinare criticile formulate de recurent, aceasta fiind îndreptățită să răspundă motivelor de recurs și printr-un considerent comun, în acest sens reținându-se că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu există în situația în care instanța de recurs a analizat grupat toate criticile și susținerile formulate de recurent.

În condițiile în care contestația în anulare nu constituie un mijloc de reformare a deciziei pronunțată de instanța de recurs, nici celelalte motive prin care s-au reluat  argumentele cererii de recurs care au fost prezentate Înaltei Curți drept motive ale contestației în anulare nu vor fi reținute.

Așadar, constatând că motivele invocate de contestatoare nu se încadrează în niciuna din situațiile de admitere a contestației în anulare reglementate de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare ca nefondată.