ÎCCJ, decizie (scj.ro #85392)

Contestație la executare Legea nr.188/2000, art. 58 C. proc. civ., art. 399 alin.1 teza I, art. 400 alin.1 Contestarea procesului-verbal de licitație și a actelor care au stat la baza întocmirii acestuia constituie acte de executare. Conform prevederilor art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești: „Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc. civ.”, iar art.399 alin.1 teza I din C. proc. civ. prevede că „Impotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. Astfel, conform art.400 alin.1 din C. proc.

civ. contestația se introduce la instanța de executare. (Secția de contencios administrativ, decizia nr.3845 din 12 noiembrie 2003) Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București la data de 4 martie 2003, reclamanta PD a chemat în judecată pârâtul CSA, executor judecătoresc, solicitând ca instanța să dispună anularea procesului-verbal de licitație mobiliară întocmit de pârât la 24 ianuarie 2003. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin încălcarea flagrantă a prevederilor art.5 din C. civ. și cu fraudarea Legii nr.99/1999, prin procesul-verbal contestat, pârâtul a declarat și constatat adjudecarea bunurilor părți sociale ale celor două debitoare ale sale din cadrul societății comerciale la care erau asociate, cu toate că anterior, pe cale amiabilă, acestea i-au cesionat reclamantei părțile lor sociale.

Ulterior, reclamanta și-a completat și precizat cererea introductivă, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra legalității actelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal de licitație, învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu, încuviințarea instanței pentru sechestrarea și vânzarea părților sociale în discuție, validarea popririi. De asemenea, a solicitat ca instanța să constate că pârâtul a întocmit actele cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.11 alin.2 și art.66 din Legea nr.31/1990, modificată, urmând ca în temeiul art.11 din Legea nr.29/1990 să-i achite și suma de 3 miliarde lei cu titlu de daune materiale. La termenul din 7 mai 2003, apărătorul pârâtului a invocat excepția de necompetență a instanței în soluționarea cauzei, solicitând a se declina competența în favoarea Judecătoriei sectorului 4 al municipiului București.

Prin sentința civilă nr.632 din 7 mai 2003, Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta PD împotriva pârâtului CSA, executor judecătoresc, în favoarea Judecătoriei sectorului 4 al municipiului București. A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere obiectul acțiunii și prevederile C. proc. civ., în sensul că împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație care se introduce la instanța de executare, aceasta fiind în speță, Judecătoria sectorului 4 București.

Impotriva sentinței civile sus-menționate a declarat recurs PD, care a susținut, în esență, că obiectul acțiunii privește un act administrativ și, în consecință, competența de soluționare aparține instanței de contencios administrativ și nu judecătoriei. Recursul este nefondat. Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, din cererea completatoare și din celelalte acte aflate la dosar se reține că recurenta a contestat procesul-verbal de licitație și actele care au stat la baza întocmirii acestuia, deci acte de executare întocmite de pârât în calitatea sa de executor judecătoresc. Conform prevederilor art.58 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești: „Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc.

civ.”, iar dispozițiile din C. proc. civ. referitoare la contestația la executare sunt cuprinse în Cartea a V-a, capitolul I, secțiunea a VI-a, art.399- 404. Art.399 alin.1 teza I prevede că „Impotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare”. Conform prevederilor art.400 alin.1 din C. proc. civ. „contestația se introduce la instanța de executare” care este Judecătoria sectorului 4 București, astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, întrucât obiectul acțiunii nu îl privește anularea unui act administrativ sau suspendarea executării acestuia, actul atacat în instanță nefiind un act administrativ în sensul Legii nr.29/1990, care să atragă competența de soluționare a instanței de contencios administrativ.

Față de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat.