ÎCCJ, decizie (scj.ro #82243)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82243) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Proprietate. Monede de colecție din aur confiscate,
prin hotărâre penală, ca măsură de siguranță.
Cere de restituire.
Cuprins pe materii.
Drept civil. Dreptul de proprietate. Monede de
colecție din aur confiscate. Cerere de restituire.
Index alfabetic
.
Drept civil.
-
Monede de colecție din aur (confiscate prin
hotărâre penală).
-
Restituirea monedelor de colecție din aur
(confiscate prin hotărâre penală).
-
Proprietate (monede de colecție din aur).
Cod penal:
art
.
12 și
art
. 118
Decretul
nr
. 210/1960
Decretul
nr
.
244/1978: art.16 și
art
. 50
lit
. d.
Decretul – Lege
nr
. 9/1989
O.U.G.
nr
. 190/2000:
art
. 4 și
art
. 26
Legea
nr
. 158/2004
Legea
nr
.
591/2004:
art
. I
pct
. 2
C.Civ
.: 480 și
următ
.
Confiscarea monedelor de colecție
din aur prin hotărâre penală, ca măsură de
siguranță, prevăzută în
art
. 118
din Codul penal, pentru încălcarea Decretului
nr
. 210/1960 și a Decretului
nr
.
244/1978 privind regimul mijloacelor de plată străine, metalelor
prețioase și pietrelor prețioase – în prezent abrogate – este
considerată abuzivă, prin Legea
nr
.
591/2004 și instanța de judecată sesizată cu cerere de
restituire a monedelor, conform
art
. 4 și
art
. 26 din O.U.G.
nr
. 190/2000,
urmează să stabilească ce cantitate de aur a fost
confiscată, existența materială a acesteia în patrimoniul
Băncii
Nationale
,
cheemată
în judecată ca pârâtă, și temeinicia cererii de chemare în
garanție a Ministerului Finanțelor Publice, respectiv dacă măsura
poate fi considerată a fi sau nu abuzivă în raport cu
dispozițiile legale în vigoare.
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 2268 din 21 martie
2005.
La 30 mai 2002, reclamanta M.V.I. a chemat în
judecată pe pârâta Banca Națională a României cerând ca, prin
hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să-i
restituie cantitatea de 21.348 de
kg
. aur monede de
colecție sau contravaloarea monedelor în lei la cursul zilei, anume,
7.409.329.040 de lei.
În motivarea cererii reclamanta arată
că: prin sentința penală
nr
.
1458/1986 a Judecătoriei Sectorului Agricol
Ilfov
,
a fost condamnată, atât ea cât și soțul său, la pedeapsa
închisorii pentru infracțiunea prevăzută de
art
. 50
lit
. c coroborat cu
art
. 25
lit
. d și
art
. 67 din Decretul
nr
. 244/1978
și
art
. 37 al. 1 din Decretul
nr
. 210/1960, sentință prin care, în baza
art
. 118 Cod penal, s-a dispus și măsura de
siguranță a confiscării speciale cu privire la cantitatea de
21.348
kg
. aur – monede de colecție.; prin
Decretul Lege
nr
. 9/1989 faptele penale au fost
dezincriminate, aspect constatat și prin sentința penală
nr
. 1203 din 9 august 2000 a Judecătoriei Buftea, caz
în care, în conformitate cu dispozițiile
art
. 12
Cod penal, măsurile de siguranță, pronunțate în baza legii
vechi, încetează de drept prin intrarea în vigoare a legii noi.
Pârâta susține că în raport de
dispozițiile
art
. 16 din Decretul nr.244/1978,
monedele de aur sunt interzise la deținere persoanelor fizice iar ele au
fost confiscate și valorificate în folosul statului în baza sentinței
penale
nr
. 1458/1956 a Judecătoriei Sectorului
Agricol
Ilfov
.
Totodată, întrucât majoritatea monedelor,
cu excepția celor indicate în întâmpinare, au fost valorificate în folosul
statului, a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă
nr
. 73 din 23 ianuarie 2003 Tribunalul București,
Secția a III a civilă, a respins acțiunea reținând
că: hotărârea penală prin care s-a dispus confiscarea, în
temeiul
art
. 118 Cod penal a monedelor de aur de la
reclamantă și soțul său constituie titlu valabil al
statului atâta timp cât nu a fost desființată în căile de atac
în condițiile procedurii penale; dezincriminarea ulterioară a
faptelor penale imputate reclamantei și soțului său - aspect
constatat prin sentința penală
nr
. 1203 din
9 august 2000 a Judecătoriei Buftea - nu are efect asupra măsurilor
de siguranță deja exercitate, dispozițiile
art
.
12 Cod
pen
.- prezentând
relevanță juridică numai în cazul măsurilor de
siguranță care nu au fost executate încă.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și
netemeinică
.
În motivarea apelului reclamanta a invocat
greșita interpretare dată dispozițiilor legale incidente de
prima instanță care a concluzionat eronat, în sensul că,
dezincriminarea faptelor penale nu ar produce efecte asupra
măsurilor de siguranță dispuse prin aceeași hotărâre
penală și executate.
Prin decizia
nr
.
337/6 iunie 2003 Curtea de Apel București, secția a III – a
civilă, a respins apelul ca
nefondat
. S-a
reținut că prima instanță a interpretat corect
dispozițiile
art
. 12 Cod penal, dezincriminarea
ulterioară a unor fapte penale, cum este cazul și în speță,
neavând
efect asupra măsurilor de
siguranță, deja executate. Totodată, se reține că
atâta timp cât dispozițiile
art
. 50 din Decretul
nr
. 244/1978
nu au fost abrogate, Statul Român are titlu valabil pentru bunurile revendicate
de apelantă.
Recursul declarat de reclamantă este
fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit
art
.
26 din OUG
nr
. 190/ 2000, persoanele fizice și
juridice ale căror obiecte din metale prețioase, de natura celor
prevăzute la
art
. 4 din același
act normativ, au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor
în vigoare, după anul 1946 și până în anul 1990 pot solicita
restituirea instanțelor de judecată.
Prin Legea
nr
.
591/2004 privind modificarea și completarea O.U.G.
nr
. 190/2000 la
art
. I
pct
. 2 se arată că preluarea efectuată în
baza Decretelor
nr
. 210/1960 privind regimul
mijloacelor de plată străine, metalelor prețioase și
pietrelor prețioase și
nr
. 244/1978 privind
regimul metalelor prețioase și pietrelor prețioase este
considerată abuzivă.
De altminteri, ambele decrete mai sus
arătate sunt abrogate, Decretul
nr
. 244/1978 a
fost abrogat prin O.U.G.
nr
. 190/2000 iar Decretul
nr
. 210/1960 prin Legea
nr
.
158/2004.
Or, prin cererea dedusă
judecății reclamanta a cerut restituirea unei cantități de
21,348
kg
. aur monede de colecție sau
contravaloarea acestora în lei, la cursul zilei, motivat de faptul că i-a
fost preluată abuziv, prin confiscare, în temeiul
art
. 118 Cod
pen
., în folosul
statului, ca urmare a condamnării sale și a altor persoane pentru
săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de Decretele
nr
. 210/1960 și 244/1978.
Așa fiind, cum dispozițiile
procedurale instituite prin O.U.G.
nr
.
190/2000 și Legea
nr
. 591/2004 sunt de
imediată aplicare, în mod greșit, instanțele nu au pus în
discuția părților și nu au analizat incidența
acestora în cauza dedusă judecății.
Totodată, soluționarea în apel a
cauzei deduse judecății în raport cu dispozițiile
Decretului
nr
. 244/1978, act normativ abrogat din
data de 1 ianuarie 2003, echivalează cu o
nesoluționare
a fondului pricinii deduse judecății.
Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât,
soluționând procesul în baza unui act normativ abrogat, instanțele nu
au fost preocupate să stabilească, pe deplin, nici împrejurările
de fapt ale cauzei, respectiv ce cantitate de aur a fost confiscată
efectiv din patrimoniul reclamantei, existența materială a acesteia
în patrimoniul persoanei chemată în judecată ca pârâtă și
temeinicia cererii de chemare în garanție
fomulată
de aceasta, respectiv dacă această măsură, în raport cu
dispozițiile legale în vigoare, poate fi considerată a fi sau nu
abuzivă.
Pentru considerentele de fapt și de drept
arătate, Înalta Curte reținând, pe de o parte, că
instanțele de fond nu au stabilit împrejurările de fapt ale cauzei
deduse judecății, iar pe de altă că acestea nu au analizat
cererea în raport cu legile în vigoare la momentul
judecătții
,
a admis recursul declarat de reclamantă, a casat hotărârile
pronunțate de instanțele de fond și a trimis cauza spre
rejudecare
la judecătoria precizată în alineatul
(1) al
art
. 26 al
O.U.G.nr
. 190/2000 modificată prin Legea
nr
. 591/2004.