ÎCCJ, decizie (scj.ro #82884)

Societate privatizată. Procedura de supraveghere financiară. Neîndeplinirea de către societate a obligațiilor legale. Consecințe Cuprins pe materii: Dreptul afacerilor.

Privatizare Index alfabetic: societate privatizată - supraveghere financiară - obligație - Grafic de rambursare Legea nr. 137/2002, art. 16 alin. (1), art. 16 alin. (1 1 ) Din economia art. 16 alin. (1) si alin. (1 1 ) din Legea nr. 137/2002 rezultă că pe perioada administrării speciale, în perioada privatizării societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține un pachet majoritar de acțiuni, aceste societăți au atât obligația efectuării tuturor plăților către creditorii bugetari, furnizorii de utilități, creditorii comerciali, cat si obligația întocmirii, împreuna cu administratorul special, a graficului după care se efectuează aceste plăți în perioada de privatizare, pentru reducerea gradului de îndatorare și creșterea atractivității societății privatizate.

Prin urmare, în cazul neîndeplinirii obligației de întocmire a graficului de rambursare a datoriilor, creditorii interesați pot solicita instanței obligarea societății la elaborarea acestuia, având în vedere faptul că obligația societății de a efectua plățile către creditorii săi nu poate fi adusă la îndeplinire decât dacă împreună cu administratorul special al acesteia își îndeplinește obligația de a întocmi graficul în baza căruia se vor efectua aceste plăți. Secția a II-a civilă, Decizia nr. 13 din 17 ianuarie 2012 Prin sentința civilă nr. 563/2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui, Secția civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta UAT mun. Vaslui - prin Serviciul Finanțelor Publice Locale în contradictoriu cu pârâta S.N.I.F.

SA, și, în consecință, a fost obligată pârâta să întocmească graficul de rambursare a datoriilor actualizate, în sumă de 507.000 lei și să-l comunice reclamantei. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut ca, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, pe perioada administrării speciale în perioada privatizării a societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține un pachet majoritar de acțiuni, acestea au obligația de a efectua toate plățile către creditorii bugetari, conform unui grafic întocmit de acestea și administratorul special, scopul fiind reducerea gradului de îndatorare. Totodată, s-a constatat că față de pârâtă s-a instituit procedura de administrare specială prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, măsura intrând în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial, ordin care vizează și societatea pârâtă.

În privința calității reclamantei, s-a constatat ca aceasta se încadrează în categoria acelor persoane prevăzute de lege față de care există obligația de întocmire a graficelor de plată a creanțelor, nefiind incidente dispozițiile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 137/2002, acestea făcând referire la datoriile către furnizorii servicii de utilități care vor fi plătite concomitent cu celelalte datorii, care reprezintă regula, ce privește ceilalți creditori bugetari. Totodată, a mai reținut instanța că dispoziția în cauză a fost confirmată prin Ordinul MADR nr. 762/2007 care prevede expres obligația debitoarei de a urmări plata datoriilor conform acelui grafic întocmit de ea, debitoarea.

Prin decizia nr. 55/2011 a Curții de Apel Iași, Secția comercială, apelul declarat de pârâtă a fost respins, instanța de control judiciar reținând ca obligația pârâtei și a administratorului special al acesteia de a întocmi graficul de efectuare a plăților către creditorii bugetari, furnizorii de utilități și creditorii comerciali, în scopul reducerii gradului de îndatorare pe perioada administrării speciale este prevăzuta de dispozițiile art. 16 alin. (1 1 ) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării.(...) Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-parata S.N.I.F. SA București, întemeiat pe dispozițiile ar. 304 pct. 8 si 9 C.proc.civ. În motivarea recursului, recurenta a arătat că SNIF SA este o societate cu capital integral de stat, cu acționar unic Statul Roman prin A.D.S., societate aflata sub autoritatea MAPDR.

Față de SNIF SA s-a instituit, in temeiul art. 16 din legea nr. 137/2002, procedura de administrare specială in perioada de privatizare, prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, act normativ ce a suferit ulterior publicării o serie de modificări. În opinia recurentei, reclamanta nu se încadrează în categoria entităților limitativ prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007 fata de care ar putea fi luata măsura de întocmire a graficelor de reeșalonare, in fapt reclamantei aplicându-i-se prevederile art. 16 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 137/2002, fiind, astfel, titulara unei obligații legale de suspendare pana la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor a aplicării oricărei masuri de executare silita începuta asupra societății si nu va face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri.

Recurenta a susținut că instanța de judecata nu are nicio competenta in sensul obligării sale la întocmirea vreunui grafic de achitare a obligațiilor fiscale, aceasta apreciere aparținând exclusiv paratei si reprezentanților săi legali. Recurenta a mai susținut ca prin acțiune se urmărește obținerea unui titlu executoriu in temeiul căruia sa se procedeze la executarea silita a sa, cu încălcarea dispozițiile imperative menționate anterior, care obliga reclamanta sa se abțină de la orice demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri. S-a mai aratat ca la dosar nu au fost depuse adresa prin care reclamanta ar fi solicitat întocmirea unui grafic de eșalonare la plata si achitarea obligațiilor fiscale si nici dovada comunicării acesteia.

În plus, obligația fiscala reclamată nu este certa, lichida si exigibila, fiind contestata de către recurenta, un grafic de rambursare reprezentând, in fapt si in drept, o recunoaștere a creanței în discuție. Recurenta considera ca instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 16 alin. (1 1 ) din Legea nr. 137/2002, fără sa procedeze la o interpretare sistematica a acestuia. Or, obligația de întocmire a unui grafic de eșalonare se raportează strict la obligațiile pe care administratorul special desemnat la societate le are in raport cu entitatea publica implicata cu care semnează un contract de mandat, fiind parte a modului de administrare si gestionare a societății.

Efectul recunoașterii in sarcina societății a unei asemenea obligații va conduce la blocarea activității societății si lipsirea de efecte a măsurii administrării speciale, resursele financiare limitate ale societății urmând a fi direcționate si controlate pe cale judecătoreasca doar după deschiderea procedurii insolvenței si nu mai înainte, așa cum s-au pronunțat instanțele de fond. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 137/2002, administrarea speciala in perioada de privatizare se instituie la societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale deține un pachet majoritar de acțiuni si la filialele acestora aflate in proces de privatizare, prin ordin al ministrului instituției publice implicate sau prin hotărâre a administrației publice locale.

Art. 16 alin. (1 1 ) din același act normativ prevede ca, pe perioada administrării speciale se instituie si procedura de supraveghere financiara a societății comerciale de către instituția publica implicata, constând in obligația societății comerciale de a efectua toate plățile către creditorii bugetari , furnizorii de utilități, creditorii comerciali, după un grafic întocmit de aceasta si administratorul special, in scopul reducerii gradului de îndatorare. Față de societatea pârâtă s-a instituit procedura de administrare specială prin Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, act normativ ce a suferit ulterior publicării o serie de modificări, măsura intrând în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial.

Înalta Curte observă ca procedura de supraveghere financiara a fost introdusa prin modificările aduse Legii nr. 137/2002 de O.U.G. nr. 208/2002, rațiunea acesteia fiind tocmai determinarea societăților comerciale aflate in procedura administrării speciale de a efectua toate plățile către creditorii bugetari, furnizorii de utilități, creditorii comerciali, după un grafic întocmit de aceasta si administratorul special, in scopul reducerii gradului de îndatorare. Legea instituie o obligație in sarcina societății comerciale de a efectua toate aceste plăți, care nu poate fi adusa la îndeplinire decât dacă societatea si administratorul special al acesteia nu își îndeplinesc obligația de a întocmi graficul în baza căruia se vor efectua aceste plăți.

Intr-adevăr, așa cum arata si recurenta, Legea nr. 137/2002 a introdus instituția administrării speciale de către instituția publica implicata in perioada de privatizare in scopul de a gestiona societatea comerciala si a o administra in baza unui mandat.

Așa cum rezulta din art. 3 al Ordinul Ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale nr. 762/2007, procedura de supraveghere financiara consta, pe de o parte, in urmărirea îndeplinirii de către societatea privatizata a obligației de a efectua toate plățile către creditorii bugetari, furnizorii de utilități, creditorii comerciali după graficul întocmit potrivit legii, iar, pe de alta parte, în urmărirea suspendării acțiunilor judiciare sau extrajudiciare pornite împotriva societății comerciale, dispoziții în deplină concordantă și cu obligația creditorilor bugetari de a suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, aplicarea oricărei masuri de executare silita începută asupra societății comerciale si de a nu face niciun demers pentru instituirea unor noi astfel de masuri, astfel cum prevede art. 16 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 137/2002.

Fata de rațiunile ce au stat la baza edictării unor asemenea norme, astfel cum au fost expuse anterior, Înalta Curte a constatat ca este greșită interpretarea dată de recurentă dispozițiilor legale incidente, din redactarea art. 16 alin. (1 1 ) din Legea nr. 137/2002, dar si din analiza sistematica a întregului act normativ rezultând, fără putința de tăgada, ca societății îi incumbă atât obligația efectuării tuturor plăților către creditorii bugetari, furnizorii de utilități, creditorii comerciali, cat si obligația întocmirii, împreuna cu administratorul special, a graficului după care se efectuează aceste plăți în perioada de privatizare, pentru reducerea gradului de îndatorare si creșterea atractivității societății privatizate.

Cum obligația este prevăzuta de lege numai in sarcina societății si a administratorului special, iar creditorii vizați sunt ținuți sa se abțină de la efectuarea oricărui alt demers care sa conducă la recuperarea creanțelor, este eronata si susținerea recurentei potrivit căreia instanța de judecata nu are nicio competenta in sensul obligării sale la întocmirea vreunui grafic de achitare a obligațiilor fiscale. Legiuitorul a înțeles, dimpotrivă, sa instituie o obligație de achitare a tuturor creanțelor conform unui grafic chiar in perioada de privatizare, si nu sa lase la aprecierea exclusiva a paratei si a reprezentanților săi legali întocmirea unui asemenea grafic si efectuarea plăților, în cazul neîndeplinirii de către societatea comerciala si mandatarul special al acesteia a obligației prevăzute de lege creditorii interesați putând investi instanța cu o acțiune care sa conducă la atingerea scopului urmărit de legiuitor.

In plus, trebuie menționat ca legislația privatizării prevede si posibilitatea acordării pentru societățile cu capital majoritar de stat, aflate in curs de privatizare, a unor facilități la plata datoriilor bugetare. În consecință, găsind recursul nefondat, Înalta Curte l-a respins ca atare, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. (1) C.proc.civ.