ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 680 din 26 februarie
2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și
fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC I.C.C. SRL,
în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei (fostul Minister al
Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - MECMA), având ca obiect
obligarea acestuia la executarea obligației prevăzute în Contractul nr. 204/S
din 24 mai 2011, constând în rambursarea către reclamantă a sumei de 33.600 RON,
reprezentând valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului nr. 34072 intitulat
„Dezvoltarea Durabilă prin Implementarea și Certificarea Sistemului Integrat de
Management al Calității și Mediului în Conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008 și
SR EN ISO 14001:2005".
Pentru a se pronunța
astfel, instanța a reținut următoarele:
În fapt, între părți
a fost încheiat Contractul de finanțare nr. 204/S din 24 mai 2011, având ca
obiect acordarea de către pârâtă în numele Autorității de Management pentru
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AM POS
CCE) a unei finanțări nerambursabile în favoarea reclamantei, în vederea
implementării de către Beneficiar a Proiectului nr. 34072 intitulat
"Dezvoltarea Durabilă prin Implementarea și Certificarea Sistemului
Integrat de Management al Calității și Mediului în Conformitate cu SR EN ISO
9001: 2008 și SR EN ISO 14001: 2005". Valoarea totala a proiectului este
de 57.120 RON din care 48.000 RON reprezintă valoarea totală eligibilă, iar
9.120 RON valoarea neeligibilă.
Astfel, din valoarea
eligibila de 48.000 RON, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de
Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru întreprinderi Mici și
Mijlocii (OI IMM) s-a angajat în numele Autorității de Management pentru
Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AM POS
CCE) sa acorde beneficiarului o finanțare nerambursabila în cuantum de 33.600
RON.
Prin Notificarea nr.
125823 din 27 iunie 2011, reclamanta a solicitat pârâtei modificarea datei de
depunere a cererii de rambursare.
La data de 18 iulie
2011, reclamanta a depus și înregistrat sub nr. 126628 la pârât o cerere având
ca obiect rambursarea cheltuielilor eligibile, cerere la care s-a răspuns cu
adresa înregistrată sub nr. 125823 din 18 iulie 2011 prin care s-a comunicat
reclamantei încetarea efectelor contractului prin rezilierea acestuia, invocând
prevederile art. 17 alin. (4) lit. c) din contract.
Notificarea emisă de
OI IMM, notificare căreia pârâta îi acordă valoare de punere în întârziere a
reclamantei, a fost comunicată acesteia prin fax în data de 19 iulie 2011,
ulterior datei la care reclamanta a formulat cererea de rambursare a
cheltuielilor eligibile.
Împotriva notificării
privind rezilierea, reclamanta a înțeles să formuleze plângere (adresa înreg.
sub nr. 27 din 5 septembrie 2011 - Dosarul 513/2/2012) prin care a solicitat
paratei - OI IMM să-și reconsidere poziția și, totodată să constate faptul
reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv cererea de
rambursare a cheltuielilor eligibile, în perioada de valabilitate a
contractului, respectiv până la momentul punerii sale în întârziere, și pe cale
de consecință, urmează a considera că aceste obligații au fost îndeplinite sub
puterea contractului producând efectele impuse de acesta.
Această plângere a
fost soluționată în mod nefavorabil, astfel că OI IMM a comunicat reclamantei
un răspuns prin care învedera că își menține poziția cu privire la a considera
reziliat contractul de finanțare, ca urmare a pactului comisoriu de grad III.
(Dosar nr. 513/2/2012, Adresa nr. 129582 din 22 septembrie 2011).
Prin acțiunea de
față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la executarea obligației de
rambursare a sumei de 33.600 RON.
Reclamanta a
considerat că reprezentanții pârâtei au interpretat și aplicat în mod greșit
clauza contractuală prevăzută la art. 17 alin. (4) lit. c) și d), ignorând
faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în perioada în
care contractul producea efecte între părți, apreciind în mod eronat faptul că
a intervenit rezilierea contractului de finanțare. Așa fiind, deși reclamanta
și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu întârziere, acestea au fost
îndeplinite până la data la care pârâta a comunicat punerea în întârziere, și
pe cale de consecință, o asemenea prestație este pe deplin valabilă. Pentru a
opera sancțiunea rezilierii potrivit pactului comisoriu de grad III, era
necesar ca reclamanta să fi fost pusă în întârziere, ori după cum se poate
observa aceasta a intervenit după momentul îndeplinirii de către reclamantă a
obligațiilor ce-i incumbă.
În drept, Curtea a
constatat că, potrivit prev. art. 17 alin. (4) din contract, „contractul se
consideră reziliat, după punerea în întârziere, printr-o notificare scrisă,
fără nicio altă formalitate (pact comisoriu de gradul III), urmând ca
Beneficiarul să restituie sumele rambursate până în acel moment în următoarele
situații:
c) dacă Beneficiarul
nu respectă graficul de rambursare sau nu depune ultima cerere de rambursare la
data menționată în grafic, cu respectarea condițiilor art. 5 alin. (10);
d) dacă Beneficiarul
nu respectă termenul prevăzut la art. 15 alin. (4) pentru depunerea solicitării
de prelungire a calendarului de implementare a proiectului.
Prin Adresa nr.
125823 din 18 iulie 2011, pârâtul a comunicat reclamantei că, raportat la
cererea din 27 iunie 2011 de modificare a datei de depunere a cererii de
rambursare, potrivit art. 15 alin. (4) din contract, beneficiarul trebuie să
notifice cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului
final de depunere a cererii de rambursare și să depună odată cu cererea de
rambursare o justificare privind întârzierea activităților proiectului. Pârâta
a apreciat că reclamanta nu a respectat termenul stipulat prin contract, astfel
că a notificat rezilierea contractului de finanțare în conformitate cu prev.
art. 17 alin. (4) lit. c) din contract.
Potrivit prev. art. 2
pct. (1) din contract, acesta a intrat în vigoare la data semnării, adică la
data de 24 mai 2011, având ca perioadă de implementare a proiectului 24 luni de
la data semnării, respectiv data de 24 mai 2013, cu mențiunea că «perioada de
implementare reprezintă finalizarea tuturor activităților proiectului și
depunerea ultimei cereri de rambursare».
Potrivit art. 3 alin.
(2) din Contractul de finanțare, Organismul Intermediar pentru IMM s-a angajat
în numele Autorității de Management să acorde o finanțare nerambursabilă de
maximum 33.600 RON, din care 86% FEDR și 14% buget de stat echivalentă cu maxim
70% din valoarea totală eligibilă a Proiectului specificată la art. 3 alin.
(1), însă această finanțare era posibilă numai cu respectarea de către
beneficiar a prevederilor contractuale, respectiv ale art. 1 alin. (2) și alin.
(4), art. 4, art. 5 alin. (1), alin. (2), alin. (10) și alin. (11), art. 7
alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), (2) și (4), art. 17 alin. (4)
lit. c) și lit. d) din Contractul de finanțare, cu respectarea Ghidului
solicitantului precum și a legislației naționale și comunitare în materie.
S-au considerat
esențiale pentru soluționarea cauzei dispozițiile art. 5 alin. (10), potrivit
cărora cererea de rambursare în suma de 33.600 RON trebuia depusă de către
reclamantă până la data de 24 iunie 2011, în timp ce reclamanta a depus cererea
de rambursare la data de 18 iulie 2011.
Conform prevederilor
art. 5 alin. (11), „dacă beneficiarul nu depune cererea de rambursare la data
menționată în grafic, .. OI IMM are dreptul de a rezilia contractul”.
Prin adresele
înregistrate la OI IMM cu nr. 125823 din 27 iunie 2011 și nr. 126686 din 20
iulie 2011, reclamanta a solicitat acordul Organismului Intermediar pentru IMM
în vederea modificării prevederilor art. 5 alin. (10) privind graficul
cererilor de rambursare, în sensul că aceasta a solicitat prelungirea perioadei
de implementare a proiectului și implicit a depunerii cererii de rambursare,
respectiv în luna a treia de la data semnării contractului de finanțare, adică
de la data de 24 iunie 2011 până la data de 24 august 2011, pe considerentul că
a fost în imposibilitatea fizică de a obține certificatul pentru sistemul
integrat de calitate și mediu.
Notificarea nr.
125823 din 27 iunie 2011 de modificare a graficului de rambursare a fost
adresată OI IMM ulterior datei la care trebuia depusă cererea de rambursare, cu
nerespectarea dispozițiilor art. 15 din contractul de finanțare, potrivit
cărora reclamanta avea totuși posibilitatea de a solicita modificarea
calendarului de implementare a proiectului, însă această cerere trebuia să fie
adresată autorității contractante cu cel puțin 20 de zile calendaristice
înainte de expirarea termenului final al implementării proiectului.
S-a constatat că în
mod corect pârâta a procedat la punerea în întârziere a reclamantei. Sub
aspectul datei la care reclamanta a primit notificarea de reziliere, Curtea
constată că, într-adevăr, aceasta a făcut dovada că a primit-o la data de 19
iulie 201, conform faxului de la dosarul CAB. Cu toate acestea, această nouă
situație de fapt nu schimbă împrejurarea că obligația reclamantei de depunere a
cererii de rambursare a fost îndeplinită peste termenul contractual convenit;
chiar dacă a avut loc înainte de punerea în întârziere, depunerea cererii a
fost făcută cu depășirea datei menționate în grafic; astfel, constatarea
depășirii acestei date se putea face nu numai anterior depunerii cererii
întârziate de rambursare, ci și ulterior depunerii acesteia, cu ocazia analizei
condițiilor pentru rambursare.
Susținerea
reclamantei, în sensul că depunerea cererii cu întârziere se acoperă dacă
pârâta nu a notificat întârzierea, este nefondată; astfel, și la 19 iulie 2011,
se putea notifica rezilierea pentru nerespectarea termenului de depunere a
cererii de rambursare. Simpla depunere a cererii de rambursare, neîndeplinind
condițiile prevăzute în contract, nu este de natură să inactiveze dispozițiile
art. 17 alin. (4) lit. d) din contractul de finanțare.
Cu alte cuvinte,
cererea depusă la 18 iulie 2011, cu nerespectarea graficului de rambursare
aprobat prin contractul de finanțare și fără aprobarea din partea pârâtei a
graficului de rambursare modificat, nu reprezenta o îndeplinire cu întârziere a
obligației, ci nu produce efecte juridice, în lipsa aprobării depășirii
termenului din graficul inițial de rambursare.
Astfel rezilierea a
operat la data de 17 iulie 2011 neputându-se reține îndeplinirea obligației de
către debitor nici măcar cu întârziere.
Urmare a rezilierii
contractului de finanțare pentru neîndeplinirea de către reclamantă a
obligației contractuale de a respecta graficul de rambursare, iar în aceste
condiții s-a reținut că în mod temeinic și legal autoritatea pârâtă a respins
cererea de rambursare.
Împotriva
sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I.C.C. SRL, invocând
în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și
dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
S-a arătat că
instanța de fond în mod greșit a schimbat înțelesul lămurit și vădit
neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, respectiv Contractul de
finanțare nr. 204/S din 24 mai 2011 având ca obiect acordarea de către intimată
în numele AM POS CCE a unei finanțări nerambursabile în vederea implementării
de către Beneficiar a Proiectului nr. 34072 intitulat „Dezvoltarea Durabilă
prin Implementarea și Certificarea Sistemului Integrat de Management al
Calității și Mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008 și SR EN ISO
14001:2005”.
În esență s-a
precizat că este vorba de clauza reglementată de art. 17 alin. (4) din
contract, conform căreia părțile s-au înțeles ab initio, ca încetarea
contractului să aibă loc în anumite condiții, respectiv cu îndeplinirea
prealabilă a unor formalități. Sensul a fost ca în cazul unor eventuale culpe
contractuale, raporturile dintre părți să nu înceteze „brutal”,
reglementându-se condițiile încetării conform pactului comisoriu de grad III.
Voința internă a fost aceea ca oricare din părți să-și poată îndeplini în mod
valabil obligația până la momentul punerii sale în întârziere.
Sensul acestei clauze
a fost greșit interpretat de către instanță în sensul că punerea în întârziere
ar fi putut interveni și într-un moment ulterior îndeplinirii obligației
întârziate, ceea ce deformează voința părților exprimată la momentul încheierii
contractului.
De asemenea, în mod
greșit curtea de apel arată că simpla depunere a cererii de rambursare
(obligație îndeplinită cu întârziere) nu este de natură să inactiveze
dispozițiile art. 17 alin. (4) lit. d) din contractul de finanțare, adică
susține instanța că îndeplinirea peste termen trebuia să aibă aprobare din
partea pârâtei.
Potrivit acestui
raționament nu ar exista nicio diferență de tratament juridic între pactul
comisoriu de grad III și pactul comisoriu de grad IV, din moment ce
îndeplinirea chiar cu întârziere a obligației, ar fi condiționată de acordul
prealabil al celeilalte părți.
Dacă s-ar da curs
interpretării avute în vedere de instanța de fond, stabilirea pactelor
comisorii ar deveni superfluă din moment ce o eventuală îndeplinire cu
întârziere a unei obligații ar fi condiționată de acordul prealabil al
celeilalte părți; or, sensul pactelor comisorii este tocmai acela ca părțile să
stabilească de la bun început regulile conform cărora un contract poate să-și
înceteze efectele în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate de către una
din părți.
Din interpretarea
semantică a art. 17 alin. (4) din contractul de finanțare rezultă fără echivoc
că părțile au avut în vedere că rezilierea contractului are loc „după punerea
în întârziere”, punere în întârziere care nu se poate situa decât anterior
îndeplinirii obligației și nu la un moment ulterior acesteia.
Ministerul Economiei,
succesor în drepturi și obligații al MECMA (conform art. 4 din O.U.G. nr.
96/2012 și H.G. nr. 47/2013) a precizat că potrivit art. 1 din O.U.G. nr.
9/2004 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemelor de gestionare
a instrumentelor structurale, începând cu data de 1 martie 2014 au fost
preluate activitatea și structurile cu rol de Autoritate de Management pentru
POS CCE de Ministerul Fondurilor Europene.
Astfel, în cauză a
formulat întâmpinare Ministerul Fondurilor Europene (MFE), apreciindu-se că
sunt justificate argumentele pentru care instanța de fond a constatat că în mod
temeinic și legal pârâtul a respins cererea de rambursare, ca urmare a
rezilierii contractului de finanțare, pentru neîndeplinirea de către reclamantă
a obligației contractuale de a respecta graficul de rambursare. S-a subliniat
că existența unor reguli cu caracter imperativ impuse, în orice împrejurare, o
acțiune de control care să garanteze respectarea acestora, acțiune ce trebuie
exercitată imperios necesar de autoritatea competentă, atât ex-ante, cât și
ex-post, ambele instrumente fiind de natură să asigure urmărirea întregului
proces de utilizare a fondurilor publice.
Examinând cauza,
Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare,
pentru cele ce vor fi punctate în continuare.
Așa cum se poate
observa din actele dosarului, pretinsa interpretare și aplicare greșită a
clauzei contractuale prevăzute la art. 17 alin. (4) din Contractul de finanțare
nr. 204/S din 24 mai 2011 încheiat între părți a constituit principala
argumentare în susținerea acțiunii și a cererii de recurs.
Art. 17 alin. (4) din
contractul sus-amintit prevede:
„Contractul se
consideră reziliat, după punerea în întârziere, printr-o notificare scrisă,
fără nicio altă formalitate (pact comisoriu de gradul III), urmând ca
Beneficiarul să restituie sumele rambursate până în acel moment în următoarele
situații:
(…)
c) dacă Beneficiarul
nu respectă graficul de rambursare sau nu depune ultima cerere de rambursare la
data menționată în grafic, cu respectarea condițiilor art. 5 alin. (10);
d) dacă Beneficiarul
nu respectă termenul prevăzut la art. 15 alin. (4) pentru depunerea solicitării
de prelungire a calendarului de implementare a proiectului”.
Interpretarea clauzei
comisorii în discuție a fost corect și exhaustiv argumentată de primă instanță,
care a conchis că rezilierea Contractului de finanțare (încheiat între părți la
data de 24 mai 2011) a operat la data de 19 iulie 2011.
S-a subliniat că sunt
esențiale în soluționarea cauzei dispozițiile art. 5 alin. (10) din Contract,
potrivit cărora cererea de rambursare pentru suma de 33.60 RON trebuia depus de
reclamată până la data de 24 iunie 2011 și nu la data de 18 iulie 2011 așa cum
rezultă din actele dosarului, precum și dispozițiile art. 5 alin. (11) conform
cărora „dacă Beneficiarul nu depune cererea de rambursare la data menționată în
grafic (…) OI IMM are dreptul de a rezilia contractul”.
Reclamanta SC I.C.C.
SRL a solicitat autorității pârâte modificarea graficului de rambursare, cu
Notificarea nr. 125823 din 27 iunie 2011, cu încălcarea art. 15 din Contract
potrivit cu care reclamanta avea această posibilitate însă o astfel de cerere
trebuia să fie adresată autorității contractante cu cel puțin 20 de zile
calendaristice înainte de expirarea termenului final al implementării
proiectului.
La data de 18 iulie
2011 reclamanta a depus la pârât cererea înregistrată sub nr. 126628 prin care
s-a solicitat rambursarea cheltuielilor eligibile, iar prin Raportul cu nr.
125823 din 18 iulie 2011 s-a comunicat reclamantei încetarea efectelor
contractului prin rezilierea acestuia, fiind invocate prevederile art. 17 alin.
(4) lit. c) din Contractul de finanțare.
Curtea de apel a
constatat că în mod corect autoritatea pârâtă a procedat la punerea în
întârziere a societății reclamante.
În privința datei la
care reclamanta a primit notificarea de întârziere s-a făcut dovada că aceasta
a fost primită la data de 19 iulie 2011. Această situație nu schimbă însă împrejurarea
că obligația reclamantei de depunere a cereri de rambursare a fost îndeplinită
peste termenul contractual stabilit. Admițându-se că a avut loc înainte de
punerea în întârziere, depunerea cererii a fost făcută cu depășirea datei
menționate în grafic.
Astfel, constatarea
depășirii acestei date se putea face nu numai anterior depunerii cererii
întârziate de rambursare, ci și ulterior depunerii acesteia, cu ocazia analizei
condițiilor pentru rambursare.
Teza reclamantei
potrivit căreia depunerea cererii cu întârziere se acoperă dacă pârâta nu a
notificat întârzierea, a fost în mod corect înlăturată de instanța fondului.
Astfel, și la 19 iulie 2011 se putea notifica rezilierea pentru nerespectarea
termenului de depunere a cererii de rambursare. Cererea depusă la 18 iulie
2011, cu nerespectarea graficului de rambursare aprobat prin Contractul de
finanțare și fără aprobarea din partea pârâtului a graficului de rambursare
modificat, nu reprezintă o îndeplinire cu întârziere a obligației, ci nu
produce efecte juridice, în lipsa depășirii termenului din graficul inițial de
rambursare. În aceste condiții, rezilierea a intervenit la data de 19 iulie
2011 și nu se poate reține îndeplinirea obligației de către debitor nici măcar
cu întârziere.
Toate cele expuse conduc
la concluzia că, în mod judicios, curtea de apel a constatat că în mod temeinic
și legal, a fost respinsă de către autoritatea pârâtă cererea de rambursare,
dat fiind că a intervenit rezilierea contractului de finanțare pentru
neîndeplinirea de către societatea reclamantă a obligației contractuale de a
respecta graficul de rambursare.
Înalta Curte reține
că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate și având în vedere
dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea
nr. 554/2004 modificată și completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de SC I.C.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 680 din 26 februarie
2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 martie 2015.
Procesat de GGC - LM