ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 680 din 26 februarie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta SC I.C.C.

SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei (fostul Minister al Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - MECMA), având ca obiect obligarea acestuia la executarea obligației prevăzute în Contractul nr. 204/S din 24 mai 2011, constând în rambursarea către reclamantă a sumei de 33.600 RON, reprezentând valoarea eligibilă din finanțarea Proiectului nr. 34072 intitulat „Dezvoltarea Durabilă prin Implementarea și Certificarea Sistemului Integrat de Management al Calității și Mediului în Conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008 și SR EN ISO 14001:2005". Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: În fapt, între părți a fost încheiat Contractul de finanțare nr. 204/S din 24 mai 2011, având ca obiect acordarea de către pârâtă în numele Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AM POS CCE) a unei finanțări nerambursabile în favoarea reclamantei, în vederea implementării de către Beneficiar a Proiectului nr. 34072 intitulat "Dezvoltarea Durabilă prin Implementarea și Certificarea Sistemului Integrat de Management al Calității și Mediului în Conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008 și SR EN ISO 14001: 2005". Valoarea totala a proiectului este de 57.120 RON din care 48.000 RON reprezintă valoarea totală eligibilă, iar 9.120 RON valoarea neeligibilă.

Astfel, din valoarea eligibila de 48.000 RON, Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de Organism Intermediar pentru întreprinderi Mici și Mijlocii (OI IMM) s-a angajat în numele Autorității de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice (AM POS CCE) sa acorde beneficiarului o finanțare nerambursabila în cuantum de 33.600 RON. Prin Notificarea nr. 125823 din 27 iunie 2011, reclamanta a solicitat pârâtei modificarea datei de depunere a cererii de rambursare. La data de 18 iulie 2011, reclamanta a depus și înregistrat sub nr. 126628 la pârât o cerere având ca obiect rambursarea cheltuielilor eligibile, cerere la care s-a răspuns cu adresa înregistrată sub nr. 125823 din 18 iulie 2011 prin care s-a comunicat reclamantei încetarea efectelor contractului prin rezilierea acestuia, invocând prevederile art. 17 alin. (4) lit. c) din contract.

Notificarea emisă de OI IMM, notificare căreia pârâta îi acordă valoare de punere în întârziere a reclamantei, a fost comunicată acesteia prin fax în data de 19 iulie 2011, ulterior datei la care reclamanta a formulat cererea de rambursare a cheltuielilor eligibile. Împotriva notificării privind rezilierea, reclamanta a înțeles să formuleze plângere (adresa înreg. sub nr. 27 din 5 septembrie 2011 - Dosarul 513/2/2012) prin care a solicitat paratei - OI IMM să-și reconsidere poziția și, totodată să constate faptul reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, inclusiv cererea de rambursare a cheltuielilor eligibile, în perioada de valabilitate a contractului, respectiv până la momentul punerii sale în întârziere, și pe cale de consecință, urmează a considera că aceste obligații au fost îndeplinite sub puterea contractului producând efectele impuse de acesta.

Această plângere a fost soluționată în mod nefavorabil, astfel că OI IMM a comunicat reclamantei un răspuns prin care învedera că își menține poziția cu privire la a considera reziliat contractul de finanțare, ca urmare a pactului comisoriu de grad III. (Dosar nr. 513/2/2012, Adresa nr. 129582 din 22 septembrie 2011). Prin acțiunea de față, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la executarea obligației de rambursare a sumei de 33.600 RON. Reclamanta a considerat că reprezentanții pârâtei au interpretat și aplicat în mod greșit clauza contractuală prevăzută la art. 17 alin. (4) lit. c) și d), ignorând faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în perioada în care contractul producea efecte între părți, apreciind în mod eronat faptul că a intervenit rezilierea contractului de finanțare.

Așa fiind, deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale cu întârziere, acestea au fost îndeplinite până la data la care pârâta a comunicat punerea în întârziere, și pe cale de consecință, o asemenea prestație este pe deplin valabilă. Pentru a opera sancțiunea rezilierii potrivit pactului comisoriu de grad III, era necesar ca reclamanta să fi fost pusă în întârziere, ori după cum se poate observa aceasta a intervenit după momentul îndeplinirii de către reclamantă a obligațiilor ce-i incumbă.

În drept, Curtea a constatat că, potrivit prev. art. 17 alin. (4) din contract, „contractul se consideră reziliat, după punerea în întârziere, printr-o notificare scrisă, fără nicio altă formalitate (pact comisoriu de gradul III), urmând ca Beneficiarul să restituie sumele rambursate până în acel moment în următoarele situații: c) dacă Beneficiarul nu respectă graficul de rambursare sau nu depune ultima cerere de rambursare la data menționată în grafic, cu respectarea condițiilor art. 5 alin. (10); d) dacă Beneficiarul nu respectă termenul prevăzut la art. 15 alin. (4) pentru depunerea solicitării de prelungire a calendarului de implementare a proiectului.

Prin Adresa nr. 125823 din 18 iulie 2011, pârâtul a comunicat reclamantei că, raportat la cererea din 27 iunie 2011 de modificare a datei de depunere a cererii de rambursare, potrivit art. 15 alin. (4) din contract, beneficiarul trebuie să notifice cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final de depunere a cererii de rambursare și să depună odată cu cererea de rambursare o justificare privind întârzierea activităților proiectului. Pârâta a apreciat că reclamanta nu a respectat termenul stipulat prin contract, astfel că a notificat rezilierea contractului de finanțare în conformitate cu prev. art. 17 alin. (4) lit. c) din contract.

Potrivit prev. art. 2 pct. (1) din contract, acesta a intrat în vigoare la data semnării, adică la data de 24 mai 2011, având ca perioadă de implementare a proiectului 24 luni de la data semnării, respectiv data de 24 mai 2013, cu mențiunea că «perioada de implementare reprezintă finalizarea tuturor activităților proiectului și depunerea ultimei cereri de rambursare».

Potrivit art. 3 alin. (2) din Contractul de finanțare, Organismul Intermediar pentru IMM s-a angajat în numele Autorității de Management să acorde o finanțare nerambursabilă de maximum 33.600 RON, din care 86% FEDR și 14% buget de stat echivalentă cu maxim 70% din valoarea totală eligibilă a Proiectului specificată la art. 3 alin. (1), însă această finanțare era posibilă numai cu respectarea de către beneficiar a prevederilor contractuale, respectiv ale art. 1 alin. (2) și alin. (4), art. 4, art. 5 alin. (1), alin. (2), alin. (10) și alin. (11), art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1), (2) și (4), art. 17 alin. (4) lit. c) și lit. d) din Contractul de finanțare, cu respectarea Ghidului solicitantului precum și a legislației naționale și comunitare în materie.

S-au considerat esențiale pentru soluționarea cauzei dispozițiile art. 5 alin. (10), potrivit cărora cererea de rambursare în suma de 33.600 RON trebuia depusă de către reclamantă până la data de 24 iunie 2011, în timp ce reclamanta a depus cererea de rambursare la data de 18 iulie 2011. Conform prevederilor art. 5 alin. (11), „dacă beneficiarul nu depune cererea de rambursare la data menționată în grafic, .. OI IMM are dreptul de a rezilia contractul”.

Prin adresele înregistrate la OI IMM cu nr. 125823 din 27 iunie 2011 și nr. 126686 din 20 iulie 2011, reclamanta a solicitat acordul Organismului Intermediar pentru IMM în vederea modificării prevederilor art. 5 alin. (10) privind graficul cererilor de rambursare, în sensul că aceasta a solicitat prelungirea perioadei de implementare a proiectului și implicit a depunerii cererii de rambursare, respectiv în luna a treia de la data semnării contractului de finanțare, adică de la data de 24 iunie 2011 până la data de 24 august 2011, pe considerentul că a fost în imposibilitatea fizică de a obține certificatul pentru sistemul integrat de calitate și mediu.

Notificarea nr. 125823 din 27 iunie 2011 de modificare a graficului de rambursare a fost adresată OI IMM ulterior datei la care trebuia depusă cererea de rambursare, cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 din contractul de finanțare, potrivit cărora reclamanta avea totuși posibilitatea de a solicita modificarea calendarului de implementare a proiectului, însă această cerere trebuia să fie adresată autorității contractante cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final al implementării proiectului. S-a constatat că în mod corect pârâta a procedat la punerea în întârziere a reclamantei. Sub aspectul datei la care reclamanta a primit notificarea de reziliere, Curtea constată că, într-adevăr, aceasta a făcut dovada că a primit-o la data de 19 iulie 201, conform faxului de la dosarul CAB.

Cu toate acestea, această nouă situație de fapt nu schimbă împrejurarea că obligația reclamantei de depunere a cererii de rambursare a fost îndeplinită peste termenul contractual convenit; chiar dacă a avut loc înainte de punerea în întârziere, depunerea cererii a fost făcută cu depășirea datei menționate în grafic; astfel, constatarea depășirii acestei date se putea face nu numai anterior depunerii cererii întârziate de rambursare, ci și ulterior depunerii acesteia, cu ocazia analizei condițiilor pentru rambursare. Susținerea reclamantei, în sensul că depunerea cererii cu întârziere se acoperă dacă pârâta nu a notificat întârzierea, este nefondată; astfel, și la 19 iulie 2011, se putea notifica rezilierea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererii de rambursare.

Simpla depunere a cererii de rambursare, neîndeplinind condițiile prevăzute în contract, nu este de natură să inactiveze dispozițiile art. 17 alin. (4) lit. d) din contractul de finanțare. Cu alte cuvinte, cererea depusă la 18 iulie 2011, cu nerespectarea graficului de rambursare aprobat prin contractul de finanțare și fără aprobarea din partea pârâtei a graficului de rambursare modificat, nu reprezenta o îndeplinire cu întârziere a obligației, ci nu produce efecte juridice, în lipsa aprobării depășirii termenului din graficul inițial de rambursare. Astfel rezilierea a operat la data de 17 iulie 2011 neputându-se reține îndeplinirea obligației de către debitor nici măcar cu întârziere. Urmare a rezilierii contractului de finanțare pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației contractuale de a respecta graficul de rambursare, iar în aceste condiții s-a reținut că în mod temeinic și legal autoritatea pârâtă a respins cererea de rambursare.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SC I.C.C. SRL, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. S-a arătat că instanța de fond în mod greșit a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății, respectiv Contractul de finanțare nr. 204/S din 24 mai 2011 având ca obiect acordarea de către intimată în numele AM POS CCE a unei finanțări nerambursabile în vederea implementării de către Beneficiar a Proiectului nr. 34072 intitulat „Dezvoltarea Durabilă prin Implementarea și Certificarea Sistemului Integrat de Management al Calității și Mediului în conformitate cu SR EN ISO 9001: 2008 și SR EN ISO 14001:2005”.

În esență s-a precizat că este vorba de clauza reglementată de art. 17 alin. (4) din contract, conform căreia părțile s-au înțeles ab initio, ca încetarea contractului să aibă loc în anumite condiții, respectiv cu îndeplinirea prealabilă a unor formalități. Sensul a fost ca în cazul unor eventuale culpe contractuale, raporturile dintre părți să nu înceteze „brutal”, reglementându-se condițiile încetării conform pactului comisoriu de grad III. Voința internă a fost aceea ca oricare din părți să-și poată îndeplini în mod valabil obligația până la momentul punerii sale în întârziere. Sensul acestei clauze a fost greșit interpretat de către instanță în sensul că punerea în întârziere ar fi putut interveni și într-un moment ulterior îndeplinirii obligației întârziate, ceea ce deformează voința părților exprimată la momentul încheierii contractului.

De asemenea, în mod greșit curtea de apel arată că simpla depunere a cererii de rambursare (obligație îndeplinită cu întârziere) nu este de natură să inactiveze dispozițiile art. 17 alin. (4) lit. d) din contractul de finanțare, adică susține instanța că îndeplinirea peste termen trebuia să aibă aprobare din partea pârâtei. Potrivit acestui raționament nu ar exista nicio diferență de tratament juridic între pactul comisoriu de grad III și pactul comisoriu de grad IV, din moment ce îndeplinirea chiar cu întârziere a obligației, ar fi condiționată de acordul prealabil al celeilalte părți.

Dacă s-ar da curs interpretării avute în vedere de instanța de fond, stabilirea pactelor comisorii ar deveni superfluă din moment ce o eventuală îndeplinire cu întârziere a unei obligații ar fi condiționată de acordul prealabil al celeilalte părți; or, sensul pactelor comisorii este tocmai acela ca părțile să stabilească de la bun început regulile conform cărora un contract poate să-și înceteze efectele în caz de neîndeplinire a obligațiilor asumate de către una din părți. Din interpretarea semantică a art. 17 alin. (4) din contractul de finanțare rezultă fără echivoc că părțile au avut în vedere că rezilierea contractului are loc „după punerea în întârziere”, punere în întârziere care nu se poate situa decât anterior îndeplinirii obligației și nu la un moment ulterior acesteia.

Ministerul Economiei, succesor în drepturi și obligații al MECMA (conform art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012 și H.G. nr. 47/2013) a precizat că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 9/2004 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemelor de gestionare a instrumentelor structurale, începând cu data de 1 martie 2014 au fost preluate activitatea și structurile cu rol de Autoritate de Management pentru POS CCE de Ministerul Fondurilor Europene. Astfel, în cauză a formulat întâmpinare Ministerul Fondurilor Europene (MFE), apreciindu-se că sunt justificate argumentele pentru care instanța de fond a constatat că în mod temeinic și legal pârâtul a respins cererea de rambursare, ca urmare a rezilierii contractului de finanțare, pentru neîndeplinirea de către reclamantă a obligației contractuale de a respecta graficul de rambursare.

S-a subliniat că existența unor reguli cu caracter imperativ impuse, în orice împrejurare, o acțiune de control care să garanteze respectarea acestora, acțiune ce trebuie exercitată imperios necesar de autoritatea competentă, atât ex-ante, cât și ex-post, ambele instrumente fiind de natură să asigure urmărirea întregului proces de utilizare a fondurilor publice. Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru cele ce vor fi punctate în continuare. Așa cum se poate observa din actele dosarului, pretinsa interpretare și aplicare greșită a clauzei contractuale prevăzute la art. 17 alin. (4) din Contractul de finanțare nr. 204/S din 24 mai 2011 încheiat între părți a constituit principala argumentare în susținerea acțiunii și a cererii de recurs.

Art. 17 alin. (4) din contractul sus-amintit prevede: „Contractul se consideră reziliat, după punerea în întârziere, printr-o notificare scrisă, fără nicio altă formalitate (pact comisoriu de gradul III), urmând ca Beneficiarul să restituie sumele rambursate până în acel moment în următoarele situații: (…) c) dacă Beneficiarul nu respectă graficul de rambursare sau nu depune ultima cerere de rambursare la data menționată în grafic, cu respectarea condițiilor art. 5 alin. (10); d) dacă Beneficiarul nu respectă termenul prevăzut la art. 15 alin. (4) pentru depunerea solicitării de prelungire a calendarului de implementare a proiectului”.

Interpretarea clauzei comisorii în discuție a fost corect și exhaustiv argumentată de primă instanță, care a conchis că rezilierea Contractului de finanțare (încheiat între părți la data de 24 mai 2011) a operat la data de 19 iulie 2011. S-a subliniat că sunt esențiale în soluționarea cauzei dispozițiile art. 5 alin. (10) din Contract, potrivit cărora cererea de rambursare pentru suma de 33.60 RON trebuia depus de reclamată până la data de 24 iunie 2011 și nu la data de 18 iulie 2011 așa cum rezultă din actele dosarului, precum și dispozițiile art. 5 alin. (11) conform cărora „dacă Beneficiarul nu depune cererea de rambursare la data menționată în grafic (…) OI IMM are dreptul de a rezilia contractul”.

Reclamanta SC I.C.C. SRL a solicitat autorității pârâte modificarea graficului de rambursare, cu Notificarea nr. 125823 din 27 iunie 2011, cu încălcarea art. 15 din Contract potrivit cu care reclamanta avea această posibilitate însă o astfel de cerere trebuia să fie adresată autorității contractante cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de expirarea termenului final al implementării proiectului. La data de 18 iulie 2011 reclamanta a depus la pârât cererea înregistrată sub nr. 126628 prin care s-a solicitat rambursarea cheltuielilor eligibile, iar prin Raportul cu nr. 125823 din 18 iulie 2011 s-a comunicat reclamantei încetarea efectelor contractului prin rezilierea acestuia, fiind invocate prevederile art. 17 alin. (4) lit. c) din Contractul de finanțare.

Curtea de apel a constatat că în mod corect autoritatea pârâtă a procedat la punerea în întârziere a societății reclamante. În privința datei la care reclamanta a primit notificarea de întârziere s-a făcut dovada că aceasta a fost primită la data de 19 iulie 2011. Această situație nu schimbă însă împrejurarea că obligația reclamantei de depunere a cereri de rambursare a fost îndeplinită peste termenul contractual stabilit. Admițându-se că a avut loc înainte de punerea în întârziere, depunerea cererii a fost făcută cu depășirea datei menționate în grafic. Astfel, constatarea depășirii acestei date se putea face nu numai anterior depunerii cererii întârziate de rambursare, ci și ulterior depunerii acesteia, cu ocazia analizei condițiilor pentru rambursare.

Teza reclamantei potrivit căreia depunerea cererii cu întârziere se acoperă dacă pârâta nu a notificat întârzierea, a fost în mod corect înlăturată de instanța fondului. Astfel, și la 19 iulie 2011 se putea notifica rezilierea pentru nerespectarea termenului de depunere a cererii de rambursare. Cererea depusă la 18 iulie 2011, cu nerespectarea graficului de rambursare aprobat prin Contractul de finanțare și fără aprobarea din partea pârâtului a graficului de rambursare modificat, nu reprezintă o îndeplinire cu întârziere a obligației, ci nu produce efecte juridice, în lipsa depășirii termenului din graficul inițial de rambursare. În aceste condiții, rezilierea a intervenit la data de 19 iulie 2011 și nu se poate reține îndeplinirea obligației de către debitor nici măcar cu întârziere.

Toate cele expuse conduc la concluzia că, în mod judicios, curtea de apel a constatat că în mod temeinic și legal, a fost respinsă de către autoritatea pârâtă cererea de rambursare, dat fiind că a intervenit rezilierea contractului de finanțare pentru neîndeplinirea de către societatea reclamantă a obligației contractuale de a respecta graficul de rambursare. Înalta Curte reține că nu există motive pentru reformarea sentinței atacate și având în vedere dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC I.C.C. SRL împotriva Deciziei civile nr. 680 din 26 februarie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2015. Procesat de GGC - LM