ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2030/2015

Decizia nr. 2030/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", anularea în parte a Deciziei nr. 266156 din 15 februarie 2013 și a scrisorii nr. R432 din 04 octombrie 2012, de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ și al eligibilității, în ceea ce privește pct. 6 și 8, precum și obligarea pârâtului să procedeze la analiza proiectului în etapa următoare de evaluare, respectiv cea tehnico-financiară.

Prin Sentința nr. 2672 din 19 septembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și completată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", a anulat în parte Decizia nr. 266156 din 15 februarie 2013 de soluționare a contestației, precum și scrisoarea nr. R432 din 04 octombrie 2012 de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ și al eligibilității, în ceea ce privește reținerea neîndeplinirii criteriilor de la pct. 6 și 8 și a obligat pârâtul să procedeze la analiza proiectului reclamantei în etapa următoare de evaluare, respectiv cea tehnico-financiară.

Totodată, a obligat pârâtul să plătească reclamantei 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva Sentinței nr. 2672 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Economiei, criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

În esență, a arătat următoarele:

- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât s-a substituit autorității contractante prin admiterea proiectului în etapa administrativă și a dispus trecerea proiectului în etapa a II-a de evaluare, respectiv în etapa tehnico-financiară, ceea ce reprezintă o imixtiune în activitatea autorității contractante [art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.];

- motivele pe care se întemeiază hotărârea sunt vădit contradictorii [art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.];

- hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în speță [art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.].

În dezvoltarea motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. civ., recurentul-pârât a făcut o prezentare a cadrului normativ aplicabil și a etapelor procedurale urmate în cazul proiectului intimatei-reclamante, după care a arătat că, deși Ghidul solicitantului prezintă în mod clar și fără echivoc regulile privind pregătirea, întocmirea și depunerea documentelor justificative de către solicitanții proiectelor de sprijinire a accesului pe noi piețe și internaționalizarea întreprinderilor mici și mijlocii și descrie modalitatea de selecție a proiectelor în cele două etape, cea administrativă și cea tehnico-financiară, precum și etapele privind aprobarea și derularea contractelor de finanțare nerambursabilă în raport cu cerințele impuse de legislația europeană și națională în domeniu, instanța de fond a înlăturat greșit apărările sale și a admis acțiunea în condițiile în care documentația îndeplinea doar parțial condițiile impuse de lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC A. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând fiecăruia dintre motivele de recurs invocate.

În esență, a arătat că recurentul-pârât nu precizează în ce constă încălcarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de judecată, ci propune o interpretare proprie, contrară Ghidului solicitantului, că motivarea sentinței este suficient de clară și de precisă și că soluția pronunțată respectă prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, încadrându-se în limitele atribuțiilor instanței de contencios administrativ și fiscal.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 noiembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 20 februarie 2015, completul de filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și l-a admis în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 26 martie 2014, Ministerul Economiei a solicitat citarea în cauză a Ministerului Fondurilor Europene, invocând transmisiunea calității procesuale intervenite în temeiul art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 9/2014, pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Critica întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care sancționează depășirea atribuțiilor judecătorești, nu este fondată, pentru că modalitatea în care sunt reglementate în Legea nr. 554/2004 dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței [art. 1 alin. (1) și (2)], obiectul acțiunii judiciare (art. 8) și soluțiile pe care le poate pronunța instanța (art. 18) configurează un contencios administrativ subiectiv de plină jurisdicție, în cadrul căruia instanța învestită cu exercitarea controlului de legalitate are nu doar atribuția de a anula actul administrativ sau de a obliga autoritatea publică la o anumită conduită concretizată în emiterea unui act sau în efectuarea unei operațiuni administrative, ci poate dispune măsuri pentru înlăturarea completă a efectelor vătămătoare și restabilirea dreptului ori interesului legitim lezat.

Motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărârile care nu cuprind motivele pe care se întemeiază, care cuprind motive contradictorii sau care conțin numai motive străine de natura cauzei.

În speță nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentința atacată fiind motivată cu respectarea exigențelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., cu indicarea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate și a motivelor de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția, fiind expuse clar, logic și cuprinzător argumentele pentru care s-au înlăturat apărările pârâtului.

De altfel, recurentul-pârât s-a limitat la a afirma că motivarea este contradictorie, fără a indica în mod concret care dintre elementele menționate mai sus ar prezenta, în opinia sa, deficiențe.

Subsumat motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât tinde a convinge instanța de control judiciar că sentința a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a cadrului de reglementare general, precum și a criteriilor de eligibilitate și evaluare aferente Ghidului Solicitantului.

Nici acest motiv de casare nu este fondat, pentru că prima instanță a făcut o analiză riguroasă a documentației care a însoțit Proiectul "Creșterea productivității și competitivității SC A. SRL prin construirea unei Hale pentru sortare, compactare și prelucrare deșeuri reciclabile", precum și a etapelor administrative urmate prin prisma cerințelor Ghidului solicitantului și a identificat carența referitoare la nedepunerea dovezii înregistrării bilanțului contabil 2010, dar a ajuns la concluzia judicioasă că soluția de respingere a proiectului este excesivă în circumstanțele cauzei și disproporționată față de scopul urmărit.

Instanța de control judiciar împărtășește această abordare, pentru că, după cum a rezultat din documentația depusă la dosar și s-a reținut în motivarea sentinței, înregistrarea bilanțului era efectuată la data depunerii proiectului, iar omisiunea nu a fost adusă la cunoștința societății prin solicitările de clarificare.

În acest context,măsura administrativă dispusă de autoritatea emitentă întrunește elementele unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, având un evident caracter excesiv, disproporționat în raport cu împrejurările pe care s-a întemeiat și cu interesul public urmărit.

Așa cum s-a reținut în mod constant și în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, ținând cont de tradițiile constituționale comune statelor membre, măsurile și restricțiile impuse de autoritățile publice trebuie să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de comunitate și să nu afecteze în mod disproporționat drepturile și interesele legitime ale destinatarului.

Cât privește cealaltă neregularitate supusă analizei (nesemnarea/neștampilarea autoevaluării de către reprezentantul legal), recurentul-pârât nu a combătut, cu argumente pertinente, situația de fapt reținută în sentință, ci s-a limitat la a relua susținerile din actele administrative supuse contestării.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinței civile nr. 2672 din 19 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2015.

Procesat de GGC - CT