ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 458/2015

Decizia nr. 458/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul B. (devenit C. - O.U.G. nr. 96/2012) și D., „Creșterea competitivității economice”, s-a solicitat anularea actului „Scrisoare de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ și a exigibilității” nr. 366/3M din data de 12 septembrie 2012, a Deciziei nr. 264309 din data de 14 februarie 2013 prin care ministerul pârâta a respins contestația administrativă formulată împotriva celui dintâi act, precum și obligarea pârâților la încheierea cu reclamanta a contractului de finanțare a proiectului „Îmbunătățirea activității SC A. SA prin crearea și dotarea unei unități productive”.

Prin sentința nr. 207/2013/CA/PI din 2 decembrie 2013, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul B.

Prin încheierea de ședință din 28 octombrie 2013 instanța a constatat că în cauză are calitatea de pârât numai C., care în temeiul prevederilor H.G. nr. 47/2013 îndeplinește și atribuțiile de autoritate de management pentru programul operațional sectorial „Creșterea Competitivității Economice”.

Reclamanta SC A. SA a declarat recurs împotriva susmenționatei sentințe, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.

Recurenta a invocat prevederile art. 488alin. (1) pct. 8 N.C.P.C. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”), arătând, în esență, că instanța fondului a dat eficiență în mod eronat cerințelor prevăzute la cap. III.2.1.A pct. 4.1. din cererea de finanțare și anexei nr. 2 din Ghidul solicitantului 2011, concluzionând că era obligația recurentei-reclamante de a depune un proiect care să fie conform cu prevederile Ghidului solicitantului 2011, iar faptul că nu a depus a II-a ofertă de preț pentru utilaje este un motiv legal de respingere a proiectului ca neeligibil.

Proiectul depus de către reclamantă pentru sprijin financiar pentru investiții pentru întreprinderile mici și mijlocii a fost verificat de autoritatea pârâtă în etapa de verificare a conformității administrative și a eligibilității, primind în această etapă 2 scrisori de clarificare de la pârât, însă prin niciuna nu i s-a adus la cunoștință faptul că trebuie depusă a II-a ofertă informală de preț pentru achizițiile ce urmează a fi făcute în cadrul proiectului conform cerințelor cap. III.2.1.A din cererea de finanțare și a anexei nr. 2 din Ghidul Solicitantului. Scrisorile de clarificare primite de pârât au vizat cu totul alte aspecte ale proiectului depus, clarificate de reclamantă.

Potrivit ghidului solicitantului autoritatea pârâtă avea obligația în această fază de a trimite către aplicanți scrisori de clarificare pentru orice lipsuri constatate în urma verificărilor efectuate, lipsuri care trebuiau aduse la cunoștința solicitantului pentru a fi suplinite în termenul prevăzut de pârâtă, necomunicarea prin scrisori de clarificare către solicitant a eventualelor lipsuri la proiect echivala cu considerarea acestuia ca eligibil pentru următoarea fază. În sprijinul acestei susțineri recurenta a făcut trimitere la alte 2 societăți care au aplicat la acest proiect, cărora li s-a adus la cunoștință că nu s-a depus a II-a ofertă informală de preț pentru achizițiile ce urmează a fi făcute. În acest context, tratamentul aplicat reclamantei comparativ cu alte societăți este apreciat ca fiind discriminatoriu.

În această fază a verificării conformității administrative și eligibilității, autoritatea pârâtă era obligată să verifice sub toate aspectele proiectele depuse și să solicite clarificări; doar în situația în care în urma unor astfel de scrisori de clarificare, reclamanta nu s-ar fi conformat, exista un motiv temeinic de respingere a proiectului pentru neeligibilitate.

Conchide recurenta că atâta timp cât acest clarificări nu i-au fost solicitate, era îndreptățită să considere că proiectul este eligibil.

Se reține că motivele/criticile recurentei subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 N.C.P.C., nu sunt întemeiate și că instanța de fond, raportându-se la circumstanțele cauzei, a interpretat și aplicat corect normele legale, concluzionând că actele administrative atacate sunt temeinice și legale.

Atât prin Scrisoarea de respingere a proiectului din punct de vedere administrativ și a exigibilității nr. 366/3 M din data de 12 septembrie 2012, cât și prin Decizia nr. 264309 din data de 14 februarie 2013 de soluționare a contestației administrative formulate de societatea reclamantă s-a reținut de către ministerul pârât faptul că cererea de finanțare nu a fost însoțită de minim 2 oferte informale de preț pentru achizițiile ce se intenționau a fi făcute în cadrul proiectului, conform cerințelor prevăzute la cap. III.2.1.A pct. 4.1. din cererea de finanțare și anexei nr. 2 din Ghidul Solicitantului 2011 „Instrucțiuni de completare a cererii de finanțare”.

Rezultă din cuprinsul acțiunii în anulare că reclamanta își asumă neîndeplinirea cerinței impuse de ghidul solicitantului, argumentația conform căreia în cadrul proiectului s-au atașat oferte de preț ale producătorilor/furnizorilor unici în Europa/România, nefiind validată de Comisia de soluționare a contestațiilor prin Decizia nr. 264309 din 14 februarie 2013, în condițiile în care se puteau solicita oferte informale de preț de la producători/furnizori internaționali conform Ghidului solicitantului: „Utilajele și echipamentele pot fi achiziționate din țări ale Uniunii Europene sau non Uniunii Europene cu condiția ca acestea să fie noi”.

Prin cererea de recurs se pune accent pe nesolicitarea de către I. de clarificări anterior emiterii scrisorii de respingere, însă această critică nu este întemeiată deoarece până la emiterea Scrisorii de respingere și a Deciziei nr. 264309 I. formulase deja două cereri de clarificări către societate pentru alte neajunsuri ale proiectului depus de reclamantă, respectiv cererea din 11 aprilie 1013 și din 10 aprilie 2013, identificate de judecătorul fondului și menționate în considerentele sentinței recurate. Or, potrivit Ghidului solicitantului Organismul intermediar avea posibilitatea de a solicita maximum 2 clarificări privind proiectul depus, neavând obligația de a solicita clarificări pentru fiecare lipsă constatată după formularea celor două cereri de clarificare.

Se observă că prima instanță a reținut în mod just că depunerea proiectului în conformitate cu cerințele Ghidului era obligația societății reclamante, astfel că nesolicitarea de clarificări nu reprezintă un motiv de nelegalitate a Scrisorii de respingere și a Deciziei prin care s-a soluționat contestația reclamantei.

O altă critică a recurentei a vizat împrejurarea că altor două societăți (SC E. SRL și SC F. SRL, conform precizărilor din cererea de chemare în judecată) li s-a cerut drept clarificare depunerea de oferte informale de preț, însă instanța de control judiciar reține că nici această critică nu poate fi primită, necunoscându-se situația proiectelor depuse de aceste societăți, respectiv a conformității proiectelor depuse de acestea; în plus, solicitările de clarificări menționate de reclamantă (filele 28-31 dosar fond) sunt adresate de G. Oltenia, respectiv de H., în anul 2013 când aceste agenții regionale au preluat activitatea de evaluare a proiectelor.

Cele expuse demonstrează că aspectele prezentate în cererea de recurs nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie decât cea argumentată în fapt și în drept de către instanța de fond, astfel că în temeiul art. 496 alin. (1) N.C.P.C. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 207/2013/CA/PI din 2 decembrie 2013 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2015.