ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.09.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2012

HOTĂRÂRE
27.09.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3783/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 4907 din 6 septembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

admis excepția lipsei de obiect a capătului de cerere din acțiunea formulată de

reclamantul C.S., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru

Cetățenie și Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care

solicita să se constate nesoluționarea în termenul legal a cererii de

redobândire a cetățeniei române și obligarea acestora să procedeze la

soluționarea cererii.

Instanța de fond a

admis, în parte, acțiunea reclamantului și a obligat pârâta Autoritatea

Națională pentru Cetățenie să comunice reclamantului, la domiciliul ales de

acesta, ordinul de redobândire a cetățeniei române și să-i plătească suma de

2.130 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că acțiunea a rămas

fără obiect, în privința primului capăt de cerere, față de împrejurarea că

cererea reclamantului a fost avizată pozitiv de către Comisia pentru cetățenie,

în ședința din 5 august 2011. Prima instanță a apreciat că se impune, însă,

obligarea autorității pârâte la comunicarea către reclamant, la domiciliul ales

de acesta, a ordinului de redobândire a cetățeniei române, întrucât la dosar nu

a fost depusă o dovadă în acest sens.

De asemenea,

considerând că pârâta s-a aflat în culpă procesuală, instanța de fond a

obligat-o la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, arătând, în esență, că hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a legii, față de împrejurarea că nu i se poate reține

o culpă procesuală, acțiunea fiind respinsă ca rămasă fără obiect; de asemenea,

arată recurenta, ordinul de redobândire a cetățeniei române a fost emis la data

de 13 septembrie 2011.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Într-adevăr, potrivit

prevederilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „Partea care cade în pretențiuni

va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.

De asemenea, conform

dispozițiilor art. 275 din același cod, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi

de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata

cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de

chemarea în judecată”.

În speță, reclamantul

a formulat cerere de redobândire a cetățeniei române în data de 3 noiembrie

2010, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991, și a solicitat informații privind

modul de soluționare a cererii sale printr-un memoriu adresat la data de 15

februarie 2011.

Întrucât nu a primit

nici un răspuns la cererea sa, reclamantul s-a adresat instanței de judecată la

data de 5 aprilie 2011.

Este adevărat că la

data de 5 august 2011, cererea reclamantului a fost examinată și avizată

pozitiv de Comisia pentru cetățenie din cadrul autorității pârâte, însă acest

lucru s-a realizat după ce intimatul-reclamant formulase acțiunea și cu

depășirea termenului legal.

Așa fiind, deși

obiectul cererii a fost realizat, în parte, în sensul că cererea de redobândire

a cetățeniei române a reclamantului a fost examinată și avizată, în mod corect

instanța de fond a reținut culpa autorității pârâte, care nu a soluționat

cererea în termenul de 5 luni, prevăzut de art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea

nr. 21/1991, republicată, determinând formularea acțiunii în justiție și,

implicit, efectuarea cheltuielilor judiciare solicitate.

Este neîntemeiată,

deci, susținerea recurentei, conform căreia nu se poate reține în sarcina sa

vreo culpă cu privire la desfășurarea procedurii de soluționare a cererii

intimatului-reclamant, întrucât, așa cu s-a arătat, Legea cetățeniei române nr.

21/1991, republicată, stabilind procedura înregistrării, examinării și

finalizării cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române, prevede,

în cuprinsul art. 16 alin. (2) lit. c), că fixarea termenului la care Comisia

va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării sau redobândirii

cetățeniei române potrivit art. 11, nu va depăși 5 luni de la data

înregistrării cererii.

Se reține, așadar,

că, deși acțiunea a fost admisă numai în parte, nu înseamnă că autoritatea

pârâtă nu a căzut în pretenții, în condițiile în care „pretențiile” deduse

judecății, cu privire la care s-a constatat că cererea a rămas fără obiect, au

reprezentat, de fapt, vătămarea produsă de soluționarea cererii pe parcursul

judecății cauzei, reclamantul fiind obligat să efectueze pe plan judiciar

cheltuieli pentru a determina autoritatea să răspundă petiției sale.

De asemenea, în mod

corect a procedat instanța de fond obligând pârâta să comunice reclamantului

ordinul de redobândire a cetățeniei, soluția având drept temei dispozițiile

art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, republicată, conform cărora „Ordinul

președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie de acordare sau de

redobândire a cetățeniei române, respectiv ordinul de respingere a cererii de

acordare sau de redobândire a cetățeniei române se comunică, de îndată,

solicitantului, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire”.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

Respinge recursul

declarat de Autoritatea Națională Pentru Cetățenie împotriva Sentinței nr. 4907

din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-09-11
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3443/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta Z.E. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Cetățenie și P
ÎCCJ 2011-12-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5947/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 4947 din 7 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios ad
ÎCCJ 2012-05-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2398/2012
.C.- N.E.E., a obligat pârâtele să soluționeze cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Totodată, a respins capătul doi al acțiunii și a obligat autoritatea publică pârâtă și Președintele acesteia la plata sumei de 2,5 RON,
ÎCCJ 2011-09-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4167/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencio
ÎCCJ 2011-11-18
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5509/2011
fost aprobată cererea de redobândire a cetățeniei române privind pe reclamant. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de obiectul acțiunii, instanța de primă jurisdicție a reținut că a fost depus la dosarul cauzei și Ordinul nr.
Sursă