ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 6817 din 16 noiembrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul M.V. în

contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a

Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care se solicita obligarea acestora

la acordarea, către reclamant, a certificatului de revoluționar.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu face dovada că a deținut un

certificat doveditor eliberat de

Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de Comisia pentru cinstirea și

sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, și că a depus cererea de

preschimbare a acestui certificat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004,

cu modificările și completările ulterioare.

2.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva

Sentinței nr.

6817

din 16 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V.,

solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale.

În motivarea cererii

de recurs, s-a susținut că în mod eronat a reținut instanța de fond că

reclamantul nu a făcut dovada existenței certificatului de revoluționar, în

condițiile în care acesta a solicitat instituțiilor competente analizarea,

certificarea, și, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare acordării

certificatului de revoluționar, să i se acorde acest certificat.

Recurentul a mai

susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi vorba despre o

cerere privind preschimbarea certificatului de revoluționar, acțiunea sa

solicitând, în concret, constatarea îndeplinirii condițiilor și acordarea

certificatului de revoluționar.

de control judiciar

Analizând

sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și

lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare.

Astfel, prin acțiunea

formulată de reclamant la data de 4 mai 2011, reclamantul-recurent a solicitat

obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor

din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie

1989 la analizarea dosarului său, constatarea îndeplinirii condițiilor și

eliberarea certificatului doveditor al calității sale de revoluționar.

Art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 391/2004, invocată de către reclamant ca temei juridic al cererii

sale arată că „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după

verificare, potrivit art. 5 alin. (3), art. (4) și art. (5), se vor preschimba,

la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele

Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010

inclusiv".

De asemenea,

prevederile art. 7 din H.G. nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și

luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004 arată că ".prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea

certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu atribuirea de

noi titluri sau calități de revoluționar".

Față de momentul

formulării cererii de către reclamantul-recurent, se apreciază că procedura de

acordare a certificatului de revoluționar nu putea fi decât aceea reglementată

de Legea nr. 391/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care

au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, în condițiile

reglementate de actul normativ respectiv.

Or, în

speță, reclamantul-recurent nu a făcut dovada în fața autorităților

administrative competente și în fața instanței de judecată că deține certificat

și livret emise în baza vechi reglementări, respectiv în baza Legii nr. 42/1990

pentru a putea solicita eliberarea certificatului în baza art. 5 și următoarele

din Legea nr. 341/2004.

Înalta Curte

apreciază că recurentul-reclamant nu a probat îndeplinirea condițiilor

prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006 respectiv că se

încadrează în categoria persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia

dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele

necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor

datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.

Recurentul-reclamant

nu a probat nici îndeplinirea celor două condiții legale prevăzute de art. 10 alin.

(4) din H.G. nr. 1770/2006 pentru a se încadra în situația de excepție privind

eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca numele său fie menționat în

listele cuprinzând propunerile făcute de S.S.P.R. Administrația Prezidențială

pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 și art. 3 din Legea nr. 42/1990

sau numele său să fie regăsit în decretele Președintelui României de atribuire

a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990, publicate în M. Of. al României.

În aceste condiții, cererea

reclamantului-recurent nu poate fi soluționată favorabil, deoarece s-ar crea o

discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au

dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de

Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea

calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu

competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea

Legi nr. 42/1990).

Așa cum corect a

reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat

numai în perioada 1990 – 1997, prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura

preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or

recurentul – reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi

preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, așa încât în mod corect

acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă.

Constatând că

sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare

prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 6817 din 16

noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2013.