ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 6817 din 16 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989, prin care se solicita obligarea acestora la acordarea, către reclamant, a certificatului de revoluționar. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul nu face dovada că a deținut un certificat doveditor eliberat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 sau de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, și că a depus cererea de preschimbare a acestui certificat, în condițiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare.

2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței nr. 6817 din 16 noiembrie 2011 a formulat recurs, în termenul legal, reclamantul M.V., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale. În motivarea cererii de recurs, s-a susținut că în mod eronat a reținut instanța de fond că reclamantul nu a făcut dovada existenței certificatului de revoluționar, în condițiile în care acesta a solicitat instituțiilor competente analizarea, certificarea, și, dacă sunt îndeplinite condițiile necesare acordării certificatului de revoluționar, să i se acorde acest certificat. Recurentul a mai susținut că în mod greșit a reținut instanța de fond că ar fi vorba despre o cerere privind preschimbarea certificatului de revoluționar, acțiunea sa solicitând, în concret, constatarea îndeplinirii condițiilor și acordarea certificatului de revoluționar.

3. Soluția instanței de control judiciar Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare. Astfel, prin acțiunea formulată de reclamant la data de 4 mai 2011, reclamantul-recurent a solicitat obligarea pârâților Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 și Comisia Parlamentară a Revoluționarilor din Decembrie 1989 la analizarea dosarului său, constatarea îndeplinirii condițiilor și eliberarea certificatului doveditor al calității sale de revoluționar.

Art. 9 alin. (1) din Legea nr. 391/2004, invocată de către reclamant ca temei juridic al cererii sale arată că „Certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), art. (4) și art. (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 aprilie 2010 inclusiv". De asemenea, prevederile art. 7 din H.G.

nr. 1412/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 nr. 341/2004 arată că ".prin acordarea titlurilor se înțelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990-1997, iar nu atribuirea de noi titluri sau calități de revoluționar". Față de momentul formulării cererii de către reclamantul-recurent, se apreciază că procedura de acordare a certificatului de revoluționar nu putea fi decât aceea reglementată de Legea nr. 391/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, în condițiile reglementate de actul normativ respectiv.

Or, în speță, reclamantul-recurent nu a făcut dovada în fața autorităților administrative competente și în fața instanței de judecată că deține certificat și livret emise în baza vechi reglementări, respectiv în baza Legii nr. 42/1990 pentru a putea solicita eliberarea certificatului în baza art. 5 și următoarele din Legea nr. 341/2004. Înalta Curte apreciază că recurentul-reclamant nu a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006 respectiv că se încadrează în categoria persoanelor, care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990 republicat, documentele necesare la fosta Comisie, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării la acea dată a formularelor tipizate.

Recurentul-reclamant nu a probat nici îndeplinirea celor două condiții legale prevăzute de art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1770/2006 pentru a se încadra în situația de excepție privind eliberarea certificatului nou solicitat - aceea ca numele său fie menționat în listele cuprinzând propunerile făcute de S.S.P.R. Administrația Prezidențială pentru eliberarea titlurilor prevăzute la art. 1 și art. 3 din Legea nr. 42/1990 sau numele său să fie regăsit în decretele Președintelui României de atribuire a acestor titluri conform Legii nr. 42/1990, publicate în M. Of. al României.

În aceste condiții, cererea reclamantului-recurent nu poate fi soluționată favorabil, deoarece s-ar crea o discriminare inacceptabilă între cei care au urmat procedura legală și au dobândit titlurile și drepturile prevăzute de Legea nr. 42/1990 și apoi de Legea nr. 341/2004 și cei care au rămas în pasivitate și solicită recunoașterea calității de revoluționar după 20 de ani, după ce parte din instituțiile cu competențe în acest domeniu au fost deja desființate (Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, Comisia pentru aplicarea Legi nr. 42/1990).

Așa cum corect a reținut în prima instanță, titlurile prevăzute de Legea nr. 42/1990 s-au acordat numai în perioada 1990 – 1997, prin Legea nr. 341/2004 reglementându-se măsura preschimbării certificatelor eliberate în temeiul Legii nr. 41/1990, or recurentul – reclamant nu dispune de nici un certificat, care să poată fi preschimbat, întrucât nu a urmat procedura legală, așa încât în mod corect acțiunea sa a fost respinsă ca inadmisibilă. Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzută de art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul reclamantului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva sentinței civile nr. 6817 din 16 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2013.