ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3688/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta K.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 23078 din 28 iunie 2011 emisă de pârâtă și

obligarea acesteia la acordarea, către reclamantă, a calității de beneficiară a

dispozițiilor Legii nr. 189/2000, începând cu data de 29 iulie 2009.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat, în esență, că părinții săi s-au refugiat în noiembrie 1941

din localitatea Săvădisla în orașul Cluj-Napoca, ca urmare a cedării Ardealului

de Nord, reclamanta născându-se în timpul refugiului.

Prin Sentința nr. 492

din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei K.E. și, în consecință, a

anulat Hotărârea nr. 23078 din 28 iunie 2011 a Casei Județene de Pensii Cluj -

Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile

prevăzute de lege pentru perioada 28 septembrie 1943 - 06 martie 1945, începând

cu data de 01 august 2009.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a apreciat că soluția adoptată de pârâtă este

netemeinică, întrucât, pe de o parte, este necontestat faptul că familia T. a

fost nevoită să se refugieze în cursul lunii noiembrie 1941 din Săvădisla în

Cluj-Napoca, județul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma

Dictatului de la Viena, iar pe de altă parte, reclamanta a probat că s-a născut

în data de 28 septembrie 1943, în Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din

certificatul său de naștere.

Instanța fondului a

arătat că ar fi inechitabil ca reclamantei, deși s-a născut în refugiu și a

trăit o perioadă de timp în aceleași condiții ca și părinții săi, să nu îi fie

aplicabil un tratament legal similar doar pentru motivul că nu era născută în

momentul în care părinții săi s-au refugiat. În mod cert, consecințele

persecuției din motive etnice suferite de părinții săi, și, de altfel,

recunoscute de pârâtă, s-au răsfrânt și asupra reclamantei.

Împotriva sentinței

civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs, în termenul legal,

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Prin motivele de

recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a acordat

reclamatei drepturile reparatorii, întrucât K.E. nu se încadrează în ipoteza

reglementată de norma legală, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind

născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior

nașterii sale, fără a fi suferit persecuții din motive etnice.

Analizând cauza prin

prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu dispozițiile legale

incidente, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile

recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului Legii nr. 189/2000 persoanelor

născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat în urma cedării

Ardealului de Nord prin Tratatul de la Viena din 30 august 1940.

În cauză,

intimata-reclamantă a făcut dovada faptului că familia sa s-a refugiat, în anul

1941, din localitatea de domiciliu, Săvădisla, în orașul Cluj-Napoca, unde, s-a

născut intimata, aspecte, de altfel, necontestate de către autoritatea pârâtă

în recurs.

În mod constant, în

practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a

dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și aprobată prin

Legea nr. 189/2000, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr.

127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de

regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel,

instanța de fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din

motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în

care părinții lor au fost strămutați și care au avut de suferit toate

consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod

corect a reținut Curtea de apel că reclamanta a făcut, prin probele

administrate, dovada că părinții săi s-au refugiat în altă localitate în anul

1941 și că s-a născut în localitatea în care aceștia s-au refugiat, astfel că a

suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci,

îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările

și completările ulterioare.

A admite teza

recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între

intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care

aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de refugiat, suportând

consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care

instanța de fond a dat-o dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea

Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că

„toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi.

Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna

dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o

problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței

judecătorești”.

În consecință, pe

baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut

că familia reclamantei s-a refugiat, în anul 1941, din localitatea de

domiciliu, Săvădisla, în orașul Cluj-Napoca, pentru a scăpa de persecuțiile

etnice urmare a cedării Ardealului de Nord prin Tratatul de la Viena din 30

august 1940, oraș în care, la 29 august 1943, s-a născut reclamanta, care,

astfel, se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 așa cum a

fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, și beneficiază de

drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada cuprinsă

între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945.

Față de cele arătate,

Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca,

în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins

recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 492 din 26

septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM