ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3688/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta K.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 23078 din 28 iunie 2011 emisă de pârâtă și obligarea acesteia la acordarea, către reclamantă, a calității de beneficiară a dispozițiilor Legii nr. 189/2000, începând cu data de 29 iulie 2009. În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că părinții săi s-au refugiat în noiembrie 1941 din localitatea Săvădisla în orașul Cluj-Napoca, ca urmare a cedării Ardealului de Nord, reclamanta născându-se în timpul refugiului.

Prin Sentința nr. 492 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea reclamantei K.E.

și, în consecință, a anulat Hotărârea nr. 23078 din 28 iunie 2011 a Casei Județene de Pensii Cluj - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să îi acorde drepturile prevăzute de lege pentru perioada 28 septembrie 1943 - 06 martie 1945, începând cu data de 01 august 2009. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a apreciat că soluția adoptată de pârâtă este netemeinică, întrucât, pe de o parte, este necontestat faptul că familia T. a fost nevoită să se refugieze în cursul lunii noiembrie 1941 din Săvădisla în Cluj-Napoca, județul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena, iar pe de altă parte, reclamanta a probat că s-a născut în data de 28 septembrie 1943, în Cluj-Napoca, astfel cum rezultă din certificatul său de naștere.

Instanța fondului a arătat că ar fi inechitabil ca reclamantei, deși s-a născut în refugiu și a trăit o perioadă de timp în aceleași condiții ca și părinții săi, să nu îi fie aplicabil un tratament legal similar doar pentru motivul că nu era născută în momentul în care părinții săi s-au refugiat. În mod cert, consecințele persecuției din motive etnice suferite de părinții săi, și, de altfel, recunoscute de pârâtă, s-au răsfrânt și asupra reclamantei. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamatei drepturile reparatorii, întrucât K.E. nu se încadrează în ipoteza reglementată de norma legală, întrucât nu și-a schimbat domiciliul, fiind născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior nașterii sale, fără a fi suferit persecuții din motive etnice. Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului Legii nr. 189/2000 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat în urma cedării Ardealului de Nord prin Tratatul de la Viena din 30 august 1940. În cauză, intimata-reclamantă a făcut dovada faptului că familia sa s-a refugiat, în anul 1941, din localitatea de domiciliu, Săvădisla, în orașul Cluj-Napoca, unde, s-a născut intimata, aspecte, de altfel, necontestate de către autoritatea pârâtă în recurs. În mod constant, în practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost strămutați și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod corect a reținut Curtea de apel că reclamanta a făcut, prin probele administrate, dovada că părinții săi s-au refugiat în altă localitate în anul 1941 și că s-a născut în localitatea în care aceștia s-au refugiat, astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între intimata-reclamantă, pe de o parte, și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de refugiat, suportând consecințe nefavorabile similare datorate persecuțiilor din motive etnice.

Interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor Legii nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

În consecință, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei s-a refugiat, în anul 1941, din localitatea de domiciliu, Săvădisla, în orașul Cluj-Napoca, pentru a scăpa de persecuțiile etnice urmare a cedării Ardealului de Nord prin Tratatul de la Viena din 30 august 1940, oraș în care, la 29 august 1943, s-a născut reclamanta, care, astfel, se încadrează în prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999 așa cum a fost modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 492 din 26 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM