ÎCCJ, decizie (scj.ro #84680)

Înșelăciune.

Art.215 alin.4 c.pen. Bilet la ordin fără acoperire în contul bancar

Emiterea

unui bilet la ordin, știind că pentru valorificare nu există acoperirea

necesară, nu se încadrează în prevederile art.215 alin.4 C.pen., biletul la

ordin neputând fi asimilat cecului; o atare faptă, dacă a fost săvârșită cu

intenția de a înșela și s-a pricinuit o pagubă, constituie infracțiunea de

înșelăciune prevăzută în art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen.

Decizia Secției penale nr.663 din 6

februarie 2002

Prin sentința penală nr.556 din 14 septembrie 1999, Judecătoria Odorheiu

Secuiesc a condmnat pe inculpatul C.U. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune prevăzută în art.215 alin.4 C.pen.

Instanța a reținut că, în calitate de administrator al unei asociații

familiale, la 26 ianuarie 1999, pe baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul

a primit de la o societate comercială marfă în valoare de 8.769.000 de lei,

pentru achitarea căreia a emis un bilet la ordin, deși știa că nu are

disponibil în cont la bancă. Plata a fost refuzată pentru acest motiv.

Apelul și recursul inculpatului au fost respinse prin deciziile penale nr.319

din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Harghita și nr.49 din 31 ianuarie 2001 a

Curții de Apel Târgu Mureș.

Prin recursul în anulare declarat în cauză se motivează că prevederile art.215

alin.4 nu sunt incidente, biletul la ordin neputând fi asimilat cecului, iar

intenția inculpatului de a înșela partea civilă nu este dovedită.

Recursul în anulare este fondat.

Norma de incriminare în discuție, art.215 alin.4 C.pen., se referă în exclusivitate

la emiterea unui cec în condițiile, scopul și cu urmarea expres arătate în

text.

Biletul la ordin este, ca și cecul, un titlu de credit, însă între acestea

există deosebiri fundamentale, legiuitorul  prevăzându-le prin

reglementări distincte.

Extinderea sferei de aplicare a textului din legea penală, care se referă la

cecul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare, la biletul  la

ordin, constituie o încălcare a principiului legalității incriminării consacrat

în art.2 C.pen.

Prin urmare, încadrarea faptei inculpatului, de a emite un bilet la ordin

pentru achitarea mărfurilor cumpărate, știind că nu are disponibilul necesar în

cont,  în prevederile art.215 alin.4 C.pen., este greșită.

Aceasta nu înseamnă însă că, în orice condiții, emiterea biletului la ordin

fără a exista în cont acoperirea necesară, atrage în exclusivitate răspunderea

contractuală a făptuitorului.

Funcția atribuită biletului la ordin este, în asemenea cazuri, aceea de a

determina  prin inducere în eroare la încheierea convenției, mențiunile

privind contul, banca plătitotoare, suma de plată fiind elemente de natură a

convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată

ale făptuitorului..

Fapta astfel săvârșită realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune

prevăzută în art.215 alin.3 C.pen., în modalitatea agravantă prevăzută  în

alin.2.

Pentru a întregi conținutul infracțiunii, acțiunea de amăgire, de inducere în

eroare cu privire la posibilitățile, condițiile și forma de plată, trebuie să

fie săvârșită cu vinovăție, în forma intenției.

Sub acest din urmă aspect, al intenției inculpatului de a înșela partea civilă,

prima instanță și cea de apel nu au administrat toate probele necesare

clarificării depline a cauzei, motiv pentru care  s-a dispus admiterea

recursului în anulare și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare.