ÎCCJ, decizie (scj.ro #84713)

Înșelăciune. Emiterea unui cec fără acoperire. Titular al contului Constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.4 C.pen. emiterea cecului de către titularul contului la instituția de credit. Folosirea cecului fără acoperire de o altă persoană decât titularul, pentru inducerea în eroare a unei personae cu prilejul încheierii unui contract constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen . Decizia Secției penale nr.1927 din 11 aprilie 2002 Prin sentința penală nr.211 din 13 iulie 2001, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul C.A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută în art.215 alin.2 și 4, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.

Instanța a reținut că inculpatul, angajat la o societate comercială în calitate de director general, a fost mandatat prin procură specială de către asociatul unic al societății să exercite în numele său anumite activități, fără a-i acorda dreptul la specimen de semnătură bancară pentru conturile pe care asociatul le avea deschise la mai multe bănci. În baza acestei calități, inculpatul a intrat în relații comerciale cu diferite societăți, care primeau de la inculpat pentru mărfurile livrate file cec semnate și ștampilate de inculpat, deși firma beneficiară era în interdicție bancară și nu avea fonduri disponibile în cont. Curtea de Apel Brașov , secția penală, prin decizia nr.251 din 4 decembrie 2001, a admis apelul declarat de procuror și a modificat sentința numai cu privire la aplicarea măsurii de siguranță prevăzută în art.116 C.pen.

Recursul declarat de procuror este fondat. Sub un prim aspect, luat în considerare din oficiu, se constată că încadrarea juridică dată faptelor nu este cea corectă. Potrivit alin.4 al art.215 C.pen., emiterea unui cec asupra unei instituții de credit, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, în scopul obținerii unui folos material injust, și dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului, constituie infracțiunea de înșelăciune. Pentru existența acestei variante a infracțiunii este necesar ca cecul să fi fost emis cu respectarea cerințelor prevăzute în art.1 din Legea nr.59/1934, de către o persoană care nu dispune în momentul emiterii acestui instrument de plată de fonduri proprii disponibile care să facă posibilă trasului efectuarea plății.

Or, în cauză, inculpatul a completat filele cec știind că nu este titular de cont, cu specimen de semnătură în bancă, conform pct.2 și 58 din Normele Cadru nr.7/1994 emise de Banca Națională a României și, totodată, că societatea pe care o reprezintă nu avea disponibil în cont și se afla în interdicție bancară. Întrucât cu prilejul încheierii contractului de vânzare-cumpărare inculpatul a indus în eroare societățile comerciale vânzătoare, asigurându-le că plata prețului mărfurilor este asigurată și emițând file cec în condițiile arătate, iar fără această eroare vânzătorii nu ar fi încheiat contractul, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții prin folosirea unui mijloc fraudulos, și anume a unor instrumente de plată nevalide, faptă prevăzută în art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen.

În consecință recursul declarat de procuror a fost admis și s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune potrivit încadrării juridice menționate, aducându-se hotărârilor atacate și alte modificări.