ÎCCJ, Decizia nr. 913/2003

Apel. Norme de ordine publică. Verificarea competenței materiale Potrivit art.304pct.3 C.proc.civ ., se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Din perspectiva aestei critici, excepția necompetenței materiale a primei instanțe , invocată în apel, a fost respinsă cu motivarea că instanța de casare este cea care a investit tribunalul cu judecarea pricinii. Or, din dispozițiile articolului de lege rezultă că hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesității administrării unor probe. Numai că, în speță, competența materială nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs așa încât nu era exclusă verificarea competenței materiale cu atât mai mult cu cât normele respective sunt de ordine publică.

(Secția comercială, decizia nr.3374 din 3 iunie 2005) Reclamanții S.C . E.P.C.Ltd S.R.L . Galați și C. S. au chemat –o în judecată pe pârâta S.C . S.O.P S.R.L . Brăila și au solicitat să fie obligată la plata sumei cu dobândă legală calculată pentru ambele sume. Acțiunea a fost ulterior precizată prin determinarea de către reclamante a sumelor solicitate cu titlu de dobândă, în temeiul art.43 C. com . Prin încheiere s-a disjuns capătul de cerere privindu-l pe reclamantul C. S., înregistrându-se această cauză sub nr.915/2003.

După parcurgerea unui ciclu procesual și casarea sentinței nr.593/2003 a Tribunalului Brăila, prin decizia nr.913/2003 a Curții de Apel Galați, în rejudecare , s-a pronunțat sentința nr.225/2004 prin care Tribunalul Brăila a admis ca fondată acțiunea precizată formulată de reclamantul C. S., iar pârâta S.C S.O.P . S.R.L . Brăila a fost obligată la plata vărsămintelor și la dobândă legală cu motivarea că reclamantul este terț față de convenția încheiată de societățile în litigiu și că din ansamblul probator rezultă că acțiunea este întemeiată întrucât reclamantul a plătit în calitate de președinte al S.C . S.O.P . SRL Filiala Brăila suma determinată din venituri proprii pentru filiala din Brăila a societății, în vederea achitării obligațiilor financiare către bugetul de stat.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel Galați, Secția comercială, care prin decizia nr.117 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei S.C . S.O.P . S.R.L . Brăila. Curtea de apel a analizat motivele de nelegalitate și a stabilit, în ceea ce privește necompetența materială invocată de pârâtă, că tribunalul a fost investit de instanța de recurs în urma casării cu trimitere iar pe fond s-a reținut că situația de fapt a fost corect reținută, în sensul că reclamantul și-a împrumutat propria societate și că operațiunea ca atare este un fapt juridic generator de drepturi și obligații.

În ceea ce privește dobânda comercială, s-a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.43 C. com . Împotriva deciziei nr.117/ 2004 pârâta S.C . S.O.P . S.R.L . Brăila a declarat recurs, invoccând motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 (3), 9, 10 C. proc . civ . Prin motivul prevăzut de art.304 (3) C. proc . civ . s-a invocat greșita respingere a criticii formulată în apel, prin care s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile imperative cu privire la competență. La data casării cu trimitere, recurenta părăta a susținut că intrase în vigoare O.U.G . nr.58 din 25 iunie 2003 pentru modificarea codului de procedură civilă și ca urmare, în caz de casare cu trimitere, dosarul trebuia trimis instanței competente, Judecătoria Brăila.

Pârâta a criticat soluția și în ceea ce privește respingerea excepției referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului C. S., iar în ce privește fondul a susținut că nu existau probe care să confirme că reclamantul a depus suma determinată cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost asociat al S.C . S. O. P. Brăila așa cum rezultă din certificatul constatator emis de O.R.C . Brăila. Nefiind asociat, a mai susținut recurenta, nu se justifică restituirea unor sume cu titlu de vărsăminte, iar temeiul reținut de instanța de apel este greșit, întrucât în cauză nu s-a pus problema răspunderii civile delictuale și nici nu poate fi vorba de îmbogățire fără justă cauză. Recursul este fondat.

Potrivit art.304 (3) C. proc.civ ., se poate cere casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Din perspectiva acestei critici, Curtea a constatat că excepția necompetenței materiale a primei instanțe, invocată în apel, a fost respinsă cu motivarea că instanța de casare este cea care a investit tribunalul cu judecarea pricinii. În drept, s-a făcut trimitere la prevederile art.315 (1) C.proc.civ . Din dispozițiile articolului citat rezultă însă că hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesității administrării unor probe. Numai că, în speță, competența materială nu a constituit o problemă de drept dezlegată de instanța de recurs așa încât primirea dosarului nu excludea verificarea competenței materiale, cu atât mai mult cu cât normele respective sunt de ordine publică.

Potrivit art.2 pct.1 lit.a ) C. proc . civ . modificat prin O.U.G . nr.58/2003, Tribunalul este competent să judece cererile în materie comercială a căror valoare este mai mare de un miliard de lei. Pretenția reclamantei era sub această sumă, așa încât, având în vedere și dispozițiile art.159 (2) C. proc . civ ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică atunci când pricina este de competența unei instanțe de alt grad. Conform art.304 (3) raportat la art.312 C. proc.civ ., recursul s-a admis, iar decizia Curții de Apel Galați nr.117/2004 și sentința Tribunalului Brăila nr.225/2004 au fost casate iar cauza a fost trimisă pentru rejudecare Judecătoriei Brăila.