ÎCCJ, Decizia nr. 913/2003

Apel. Norme de ordine publică. Verificarea competenței

materiale

Potrivit art.304pct.3

C.proc.civ

., se poate cere casarea unei hotărâri dacă

s-a dat  cu  încălcarea competenței  altei  instanțe. Din

perspectiva

aestei

critici, excepția

necompetenței

materiale a primei instanțe , invocată în

apel, a fost respinsă cu motivarea că instanța de casare este cea care a

investit tribunalul cu judecarea pricinii. Or, din dispozițiile articolului de

lege rezultă că hotărârile instanței de recurs sunt obligatorii asupra

problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesității administrării unor

probe. Numai că, în speță, competența materială nu a constituit o problemă de

drept dezlegată de instanța de recurs așa încât nu era exclusă

verificarea  competenței materiale cu atât mai mult cu cât  normele

respective sunt de ordine publică.

(Secția comercială, decizia nr.3374 din  3

iunie 2005)

Reclamanții

S.C

.

E.P.C.Ltd

S.R.L

.  Galați și C. S. au chemat –o în judecată

pe pârâta

S.C

.

S.O.P

S.R.L

. Brăila și au solicitat să fie obligată la plata

sumei cu dobândă legală calculată pentru ambele sume. Acțiunea a fost ulterior

precizată prin determinarea de către reclamante  a sumelor solicitate cu

titlu de dobândă, în temeiul art.43 C.

com

.

Prin încheiere s-a disjuns capătul de cerere privindu-l pe reclamantul C. S.,

înregistrându-se această cauză sub nr.915/2003. După parcurgerea unui ciclu

procesual și casarea sentinței nr.593/2003 a Tribunalului Brăila, prin decizia

nr.913/2003 a Curții de Apel  Galați, în

rejudecare

,

s-a pronunțat sentința nr.225/2004 prin care Tribunalul Brăila a admis ca

fondată acțiunea precizată formulată de reclamantul C. S., iar pârâta

S.C

S.O.P

.

S.R.L

.

Brăila a fost obligată la plata vărsămintelor și la dobândă legală cu motivarea

că reclamantul este terț față de convenția încheiată de societățile în litigiu

și că din ansamblul probator rezultă că acțiunea este întemeiată întrucât

reclamantul a plătit în calitate de președinte al

S.C

.

S.O.P

.

SRL

Filiala Brăila

suma determinată din venituri proprii pentru filiala din Brăila a societății,

în vederea achitării obligațiilor financiare către bugetul de stat.

Sentința a fost confirmată de Curtea de Apel  Galați,  Secția

comercială, care prin decizia nr.117 din 23 iunie 2004 a respins ca

nefondat

apelul pârâtei

S.C

.

S.O.P

.

S.R.L

. Brăila.

Curtea de apel a analizat motivele de

nelegalitate

și a stabilit, în ceea ce  privește

necompetența

materială invocată de  pârâtă, că tribunalul a fost investit de instanța

de recurs în urma casării cu trimitere iar pe fond s-a reținut că situația de

fapt a fost corect reținută, în sensul că reclamantul și-a împrumutat propria

societate și că operațiunea ca atare este un fapt juridic generator de drepturi

și obligații.

În ceea ce privește dobânda comercială, s-a apreciat că sunt

aplicabile prevederile art.43 C.

com

.

Împotriva deciziei nr.117/ 2004  pârâta

S.C

.

S.O.P

.

S.R.L

. Brăila a

declarat recurs,

invoccând

motivele de

nelegalitate

prevăzute de art.304 (3), 9, 10 C.

proc

.

civ

.

Prin motivul prevăzut de art.304 (3) C.

proc

.

civ

. s-a invocat greșita respingere a criticii formulată în

apel, prin care s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile imperative cu

privire la competență.

La data casării cu trimitere, recurenta

părăta

a susținut  că intrase în vigoare

O.U.G

. nr.58

din 25 iunie 2003 pentru modificarea codului de procedură civilă și ca urmare,

în caz de casare cu trimitere, dosarul trebuia trimis instanței competente,

Judecătoria Brăila.

Pârâta a criticat soluția și în ceea ce privește respingerea

excepției referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului C.

S., iar în ce privește fondul a susținut că nu existau probe care să confirme

că reclamantul a depus suma determinată cu atât mai mult cu cât acesta nu a

fost asociat al

S.C

. S. O. P. Brăila așa cum rezultă

din certificatul constatator emis de

O.R.C

. Brăila.

Nefiind

asociat, a mai susținut recurenta, nu se justifică

restituirea unor sume cu titlu de vărsăminte, iar temeiul reținut de instanța

de apel este greșit, întrucât în cauză nu s-a pus problema răspunderii civile

delictuale și nici nu poate fi vorba de îmbogățire fără justă cauză.

Recursul este  fondat.

Potrivit art.304 (3) C.

proc.civ

., se poate cere

casarea unei hotărâri dacă s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Din perspectiva acestei critici, Curtea  a constatat că  excepția

necompetenței

materiale a primei instanțe, invocată în

apel, a fost respinsă cu motivarea că instanța de casare este cea care a

investit tribunalul cu judecarea pricinii. În drept, s-a făcut trimitere la

prevederile art.315 (1)

C.proc.civ

. Din dispozițiile

articolului citat rezultă însă că hotărârile instanței de recurs sunt

obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate cât și asupra necesității

administrării unor probe.

Numai că, în speță, competența materială nu a constituit o problemă de drept

dezlegată de instanța de recurs așa încât primirea dosarului nu excludea

verificarea  competenței materiale, cu atât mai mult cu cât normele

respective sunt de ordine publică.

Potrivit art.2 pct.1

lit.a

) C.

proc

.

civ

. modificat prin

O.U.G

. nr.58/2003, Tribunalul este competent să judece

cererile în materie comercială a căror valoare este mai mare de un miliard de

lei. Pretenția reclamantei era sub această sumă, așa încât, având în vedere și

dispozițiile art.159 (2) C.

proc

.

civ

.,

potrivit cărora

necompetența

este de ordine

publică  atunci  când pricina este de competența unei instanțe de alt

grad.

Conform art.304 (3) raportat la art.312 C.

proc.civ

.,

recursul s-a admis, iar decizia Curții de Apel  Galați nr.117/2004 și

sentința  Tribunalului Brăila nr.225/2004 au fost casate iar

cauza  a fost trimisă  pentru

rejudecare

Judecătoriei Brăila.