ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrata sub nr. 1208/44/2011 la Curtea de Apel Galați, reclamanții B.A.M., în calitate de împuternicit al numitului C.C.M. și M.D., împuternicit tot de C.C.M., au solicitat amendarea executorului judecătoresc C.D.C. potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, acordarea despăgubirilor pentru neexecutarea sentinței civile nr. 214/2010 a Tribunalului Bihor in suma de 100.000 Euro si obligarea acestuia la plata daunelor cominatorii in suma de 1.000 euro pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, în data de 29 martie 2011, au adresat executorului judecătoresc o cerere prin care solicitau punerea in executare a sentinței civile nr. 214/2010 a Tribunalului Bihor, aceasta cerere fiind reiterata la data de 27 aprilie 2011 si 21 septembrie 2011.

S-a precizat că paratul nu a procedat la punerea in executare a titlului deținut de reclamant, astfel că se impune admiterea acțiunii.

b) sentința și considerentele primei instanțe

Prin Sentința nr. 429/2011, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului C.C.M. în contradictoriu cu pârâtul C.D.C.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Încheierea nr. 5152 din 21 octombrie 2010 pronunțata de Judecătoria Galați, a fost încuviințata cererea formulata de executorul judecătoresc C.D.C. prin care solicita punerea in executare a sentinței civile nr. 214/2010 pronunțata de Tribunalul Bihor, executare pornita la cererea creditorului C.C.M.

După emiterea somațiilor, pârâtul din prezenta acțiune a început, la data de 15 noiembrie 2010, executarea silită a titlului creditorului, încheind procesul-verbal aflat la fila 20 din dosarul de executare.

Din conținutul acestuia rezultă că executarea s-a amânat până la depunerea de către creditor a unei schițe a imobilului în discuție sau a unui raport de expertiza întocmit de o persoană autorizată.

Executarea titlului a mai fost programată la data de 22 martie 2011 si 29 martie 2011, ocazie cu care s-a constatat ca dl. C.C.M. este proprietarul suprafeței de 184,59 mp teren insa imobilul supus executării este in suprafață de 650,38 mp teren.

În aceste condiții, executorul a apreciat ca se impune formularea de către creditor a unei cereri pentru lămurirea înțelesului și întinderii sentinței civile nr. 214/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, in caz contrar este imposibila continuarea executării silite.

Creditorul a refuzat sa solicite lămurirea înțelesului și întinderii titlului executoriu, în schimb, prin reprezentanți, a formulat o noua cerere de executare a aceluiași titlu.

Față de situația expusă, s-a apreciat că executorul judecătoresc nu se face vinovat de neexecutarea titlului, acesta precizând, cu ocazia deplasării la imobilul supus executării, că pentru a continua executarea, este necesară lămurirea înțelesului și întinderii titlului creditorului.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.C.M.

Prin motivele de recurs s-au formulat critici asupra fondului litigiului, respectiv s-a susținut nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.

La termenul de judecată de azi, instanța, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a Curții de Apel Galați, în soluționarea prezentului litigiu.

Analizând excepția invocată, Înalta Curte o găsește fondată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Conform art. 159 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

Potrivit art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.

Cele două texte legale anterior citate nu au fost respectate de către judecătorul fondului cauzei.

Mai precis, investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Galați nu a dat eficiență dispozițiilor art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., întrucât nu a verificat dacă este competentă material să judece pricina.

Pentru că nu a fost stabilită potrivit legii competența instanței, respectiv cu respectarea prevederilor art. 159

1

alin. (4) C. proc. civ., modificat, Înalta Curte poate invoca, din oficiu, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

În privința acestui motiv de recurs se constată că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de competență.

Obiectul litigiului l-a constituit aplicarea amenzii executorului judecătoresc C.D. și obligarea la plata de despăgubiri pentru nesoluționarea cererilor cu care a fost învestit.

În cuprinsul acțiunii, reclamantul a invocat ca temei de drept art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Obiectul acțiunii nu poate fi schimbat sau depășit, însă temeiul ei juridic nu leagă instanța care este îndreptățită să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

În exercitarea acestei competențe legale, prima instanță trebuia să observe că acțiunea se întemeiază pe refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini anumite atribuții.

O astfel de cerere se soluționează potrivit procedurii judiciare reglementate în mod expres prin Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Potrivit art. 56 alin. (2) din Legea nr. 188/2000, în cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor date de lege în sarcina executorului, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data când a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc.

În speță, se invocă neîndeplinirea obligației de executare a titlului executoriu de către executorul judecătoresc, astfel că soluționarea cererii este de competența Judecătoriei Galați.

De altfel, în baza art. 24 din Legea nr. 554/2004 se pot aplica o serie de sancțiuni unei autorități publice care a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ printr-o hotărâre judecătorească.

Actele executorului judecătoresc, pe de o parte, nu sunt acte administrative, iar pe de altă parte, în cauză nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, în sensul prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care o autoritate publică să fi fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative.

Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei la Judecătoria Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de C.C.M. împotriva Sentinței civile nr. 429 din 16 decembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza pentru competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2013.