ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 3 mai 2012

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, prin sentința comercială nr. 9423 din 16 iunie 2009 a admis în parte

cererea principală formulată de reclamantul-pârât OFICIUL PARTICIPANȚILOR

STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) București în contradictoriu

cu pârâții-reclamanți G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI și

pârâtul

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR

București în sensul

că a respins

capetele 1 de cerere privind rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare

nr. 4 din 6 mai 2004 și 2 de cerere privind

repunerea

părților în situația anterioară, ca neîntemeiate.

Au fost obligați pârâții reclamanți să plătească reclamantei-

pârâte suma de

307.500 Euro reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor în Etapa

a II-a.

Au mai fost respinse celelalte pretenții formulate la capătul 3

din cererea

principală, ca neîntemeiate.

De asemenea, a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea

reconvențională

formulată de pârâții-reclamanți G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M.

DRĂGĂȘANI.

Pentru lipsa

calității procesuale a fost respinsă cererea de

chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE

-

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE VÂLCEA

- ADMINISTRAȚIA

FINANȚELOR'PUBLICE DRĂGĂȘANI și

STATUL

ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Ca neîntemeiată a

fost respinsă și cererea conexă formulată de

SC

U.M. DRĂGĂȘANI SA, B.G. și

ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani.

In final, au fost

compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că deși reclamanta a invocat

neplata prețului în conformitate cu

toate

clauzele contractului nr. 4 din 6 mai 2004, totuși actele aflate la

dosarul

cauzei demonstrează că pârâții au plătit integral prețul acțiunilor și la

termenul stabilit.

Cumpărătorii,

care aveau și posibilitatea achitării prețului de cumpărare în rate au plătit

integral prețul conform dispozițiilor art. 4.1, art. 6.1.2 și art. 6.1.5 din

contract, la data de 11 august 2004.

Prin adresa nr.

5829 din 20 august 2004 reclamanta a comunicat modul de calcul cu privire la

dobânzi și penalități convenit de părți, indicându-se ca termen de plată 27

septembrie 2004. Deși s-a achitat integral atât prețul convenit cât și dobânda

și penalitatea, transferul dreptului de proprietate nu a putut opera la data

plății prețului întrucât era necesară eliberarea unei confirmări de plată din

partea vânzătorului care a fost eliberată la data de 2 decembrie 2004.

Prin adresa nr.

8199 din 2 decembrie 2004 emisă de către reclamantă plata prețului, a

dobânzilor și a penalităților s-a făcut potrivit contractului la datele de 11

august 2004 și 23 septembrie 2004 și nu la data de 22 noiembrie 2004 cum

susține reclamanta, iar potrivit art. 6 din contract clauza 6.1.3 data plății

se consideră data creditării contului vânzătorului pentru plata prețului de

cumpărare a acțiunilor vândute.

Potrivit

prevederilor art. 9.17.1.1 din contract cumpărătorul s-a angajat să efectueze

în societate din surse proprii sau atrase în numele și pe seama sa pe o

perioadă de 5 ani începând cu data transferului de proprietate asupra

acțiunilor investiții/aport de capital social de 3 milioane Euro din care

250.000 Euro capital circulant, iar conform art. 9.18.7 cumpărătorul se obligă

să efectueze în societate din surse proprii sau atrase în numele său pe o

perioadă de 2 ani o investiție de mediu în sumă totală de 122.000 Euro conform

anexei 3 la contract.

În legătură cu

obligația investițională aferentă conform Etapei 1, aceasta a fost îndeplinită

de cumpărător, fiind realizate investiții în valoare de 175.000 Euro,

reprezentând capitalul circulant până la data de 22 februarie 2005, aspecte

confirmate și de expertiza contabilă efectuată în cauză.

Au fost realizate

și investițiile pentru protecția mediului conform programului de conformare nr.

35 din 5 ianuarie 2006 așa cum rezultă din autorizarea emisă de autoritatea de

mediu competentă, cuantumul investițiilor având și certificarea Comisiei de

Cenzori.

In legătură cu

investițiile nerealizate în Etapa a II-a, cumpărătorul a susținut că a fost în

imposibilitatea de a-și îndeplini aceste obligații investiționale ca urmare a

blocării tuturor conturilor societății de către creditorii bugetari din cauza

neemiterii în timp util a ordinelor comune privind acordarea de facilități și

înlesniri de care SC U.M. SA Drăgășani beneficia.

Nu s-a impus

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având în vedere că

neefectuarea investițiilor aferente Etapei a II-a, în condițiile executării

corespunzătoare a celorlalte obligații asumate, inclusiv cea de plată a

prețului acțiunilor, nu echivalează cu o neexecutare suficient de importantă

prin raportare la restul obligațiilor executate.

Reclamanta a

solicitat aplicarea unor penalități de 30% din suma neinvestită, valorificând

clauza penală din contract. Alegerea de către creditor a clauzei penale

reprezintă o modalitate de executare indirectă a obligației, prejudiciul fiind

evaluat convențional și anticipat.

Pârâții-reclamanți

au recunoscut faptul că nu au îndeplinit investițiile aferente anului

II,

astfel că

neexecutarea parțială a obligației de investiții este sancționată cu o

penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită. S-a impus obligarea lor la plata

sumei de 307.500 Euro cu titlu de penalități, avându-se în vedere și raportul

de expertiză contabilă.

Daunele interese

accesorii apar lipsite de temei, atâta timp cât nu s-a pronunțat rezoluțiunea

contractului.

Contravaloarea

celor 833.727 acțiuni nu poate fi considerată prejudiciu întrucât cumpărătorii

au plătit integral prețul acțiunilor, în caz contrar pârâții reclamanți fiind

obligați la o dublă reparație a aceluiași prejudiciu.

Cererea

reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu există

nicio dispoziție legală sau contractuală care să nască în sarcina reclamantei

obligația de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante prin

Ordinul Comun al creditorului bugetar cu instituția publică implicată.

Cererea de

chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Vâlcea - Administrația Finanțelor Publice Drăgășani și

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă pentru lipsa

calității procesuale pasive, deoarece potrivit art. 969 C. civ., convențiile

legal făcute au putere de lege numai între părțile contractante, iar chemații

în garanție nu au fost părți ale contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.

Cererea conexă

formulată de SC U.M. DRĂGĂȘANI SA, G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘAM

în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și A.V.A.S.

(actualmente O.P.S.P.I.) s-a impus a fi respinsă ca neîntemeiată cu motivarea

că SC U.M. DRAGAȘANI SA a fost privatizată prin semnarea contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4 din 6 mai 2004, în conformitate cu prevederile

Legii nr. 137/2002, a H.G. nr. 577/2002 și O.U.G. nr. 88/1997.

In contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni nu se prevede în mod expres acordarea înlesnirilor

la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de către SC U.M.

DRAGAȘANI SA în conformitate cu legislația în vigoare la data inițierii

procesului de privatizare.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 128 din 9

martie 2011 a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții Oficiul

Participanților Statului și Privatizării în Industrie, Asociația Salariaților

de la U.M. Drăgășani SA și B.G. împotriva sentinței comerciale nr. 9423 din 16

iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind

preluate în esență argumentele instanței de fond.

Împotriva

deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamantul

OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE București cât și

pârâții ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani, B.G. și SC U.M. DRĂGĂȘANI

SA care au criticat aceeași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după

cum urmează.

Recurentul-reclamant

OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE a solicitat în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea

în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost

formulat.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat faptul că în mod greșit s-a reținut că unul din

motivele de rezoluțiune a contractului invocat de reclamantă a fost încălcarea

obligației de plată, deoarece în realitate O.P.S.P.I. a cerut rezoluțiunea

contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor investiționale, având ca temei

art. 969, art. 970, art. 1020 și art. 1021 C. civ.

Greșit a

constatat instanța de apel că obligația investițională aferentă anului 1 Etapa

1 a fost integral realizată, fiind dată dovadă de superficialitate în analiza

documentelor existente la dosarul cauzei.

Intimații aveau

obligația de a îndeplini măsurile de mediu care erau cuprinse în anexa 1 la

contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, însă nu le-au respectat, astfel că în

mod eronat instanțele au considerat că nu poate fi reținută neexecutarea

contractului.

Criticabilă este

și accepțiunea instanței legată de faptul că nu s-a inserat în cuprinsul

contractului un pact comisoriu de ultim grad, ceea ce semnifică că părțile

contractante nu au considerat esențială obligația investițională, fiind

suficientă doar clauza penală.

Recurenții-pârâți,

la rândul lor au solicitat admiterea recursului în baza art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ. în sensul modificării în parte a deciziei criticate, cu consecința

admiterii apelului.

Nelegalitatea

hotărârii instanței de apel constă în aceea că a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor art. 68 alin. (1), art. 161, art. 172 și art. 174 C. proc. civ.,

prin aceea că avocatul care a semnat cererea de chemare în judecată nu a

încheiat cu reclamanta O.P.S.P.I. un contract de asistență juridică prin care

să fie mandatat să semneze acțiunea depusă în instanță.

Titularul

drepturilor deduse judecății nu este O.P.S.P.I. ci Ministerul Economiei și

Comerțului, fiind necesar un mandat care trebuie să îmbrace forma unui ORDIN al

Ministerului Economiei și Comerțului și publicat în Monitorul Oficial Partea

I.

Decizia recurata

este dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nefiind motivată

pe toate aspectele de nelegalitate invocate detaliat în faza procesuală a

apelului, cu precădere în privința încălcării dispozițiilor art. 4 din Legea

nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 963 C. civ.

Nelegal s-a

reținut că SC U.M. DRĂGĂȘANI SA nu mai beneficiază de facilitățile oferite de

art. 18 din Legea nr. 137/2002 ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr.

26/2005.

Înlesnirile la

plata obligațiilor de care beneficiază SC U.M. DRĂGĂȘANI SA sunt prevăzute de

lege și aprobate prin H.G. nr. 101/2004, intimata-reclamantă și Ministerul

Finanțelor Publice având doar obligația elaborării și emiterii Ordinelor comune

pentru înlesnirile la plata obligațiilor bugetare.

În speță operează

puterea de lucru judecat, însă instanța de apel a contestat prezumția absolută

și irefragrabilă de adevăr de care se bucură decizia civilă nr. 359/R din 2 mai

2006, contestându-se astfel legalitatea și temeinicia acesteia.

Instanța de apel

a încălcat dispozițiile art. 970 alin. (2) C. civ. tocmai pentru că dreptul de

a beneficia de acele înlesniri este prevăzut de lege, în mod greșit fiind

respinse cererea de chemare în garanție, cererea reconvențională și cererea

conexă.

Nu se impunea

obligarea recurenților-pârâți la plata sumei de 307.500 Euro cu titlu de

penalități pentru nerealizarea investițiilor în Etapa a II-a în condițiile în

care cumpărătorii și-au îndeplinit integral obligațiile.

Recurenții au

depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursurilor declarate de

părțile potrivnice.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

de recurenți, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele

recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o

integrală și completă apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare

au stabilit o corectă situație de fapt și de drept a adevăratelor raporturi

juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate

reciproc, așa cum se regăsesc în clauzele contractului de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 4 din 6 mai 2004 încheiat între OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI

PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) București în calitatea de vânzător, pe

de o parte și B.G. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani în calitatea

de cumpărător, pe de altă parte.

Obiectul

contractului, precizat în art. 2, l-a constituit vânzarea-cumpărarea, libere de

orice sarcini, a unui număr de 833.727 acțiuni având valoarea nominală de

100.000 lei fiecare, în valoare totală de 83.372.700.000 lei și reprezentând

100/% din capitalul social al SC U.M. DRĂGĂȘANI SA.

De comun acord,

în art. 4 al contractului, a fost specificat detaliat prețul și modalitatea lui

de plată, prețul convenit fiind de 16.000 lei pentru fiecare acțiune vândută,

totalizând 13.339.632.000 lei, urmând a fi plătit în integralitate, fără nici o

deducere.

Având în vedere

că vânzătorul a încasat de la cumpărător o garanție însumând 5.000.000.000 lei

cu ordinul de plată FN din 16 octombrie 2003 emis de ING BANK N.V. Amsterdam,

sucursala București, plătitor G.B., restul de preț de 8.339.632.000 lei trebuia

plătit în termen de până la 60 de zile de la data semnării contractului,

respectiv cel mai târziu până la data de 5 iulie 2004.

Au mai stipulat

părțile, la art. 6.1.5 situația în care cumpărătorul nu plătește, la data

scadenței prețul menționat la art. 4.1, acesta va plăti vânzătorului, pe lângă

dobânda prevăzută la art. 6.1.2 și o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de

întârziere, aplicată la suma neachitată din prețul de cumpărare, calculată de

la data scadenței până la data încasării integrale.

Tot prin acordul

lor de voință liber exprimat, cu rigurozitate, la art. 10 intitulat

rezoluțiunea contractului, s-a menționat că acest contract se desființează de

drept, fără nici o somație, notificare sau altă formalitate prealabilă și fără

încuviințarea instanțelor judecătorești dacă cumpărătorul nu achită integral

suma reprezentând prețul de cumpărare de la art. 4.1 până la data scadenței

prevăzută la art. 6.1.2 la care se adaugă 30 de zile lucrătoare cu penalități

și nu achită suma reprezentând penalitățile calculate de către vânzător conform

art. 6.1.5 precum și dobânzile aferente în termen de 30 de zile lucrătoare de

la comunicarea de către vânzător a cuantumului respectivelor penalități și

dobânzi.

Documentația

existentă la dosarul cauzei, respectiv corespondența dintre Oficiul

Participanților Statului și Privatizării în Industrie și pârâții B.G. și

Asociația Salariaților de la U.M. Drăgășani demonstrează că diferența de preț

de 8.339.632.000 lei a fost integral achitată în data de 11 august 2004, în

cadrul termenului de 30 de zile lucrătoare calculat de la data scadenței

stabilită în contract, iar penalitățile și dobânda fiind și ele achitate în

termen, la data de 23 septembrie 2004.

Mai mult, prin

adresa nr. 8199 din 2 decembrie 2004 reclamantul Oficiul Participanților

Statului și Privatizării în Industrie confirmă plata prețului acțiunilor, a

dobânzilor și a penalităților aferente conform prevederilor art. 4.1, art. 6.1.2

și art. 6.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4/2004 la data de

23 septembrie 2004 precum și plata sumei reprezentând actualizarea cu inflația

a sumelor datorate cu titlu de penalități, conform prevederilor art. 9.24 din

același contract, la data de 22 noiembrie 2004 (fila 7 volumul 2 Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, dosar nr. 31988/3/2006).

Este de

necontestat că reclamanta O.P.S.P.I. a cerut prin demersul său juridic

rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4 din 6 mai 2004 pentru

neîndeplinirea de către cumpărători a obligațiilor contractuale investiționale,

arătând sub un prim aspect că momentul la care s-a transferat dreptul de

proprietate asupra acțiunilor de la vânzător la cumpărător a fost data de 22

noiembrie 2004, când pârâții au înțeles să achite restul prețului convenit,

deci cu mai mult de patru luni de la data stabilită în contract, (fila 5

volumul 1, dosar fond) iar sub un al doilea și al treilea aspect neîndeplinirea

obligațiilor investiționale aferente Etapei

I

și Etapei

II,

temeiul de drept

fiind dispozițiile art. 1021 C. civ.

Relevanță în

această corectă apreciere a situației expusă de recurenta-reclamantă o are și

raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil F.P., care amplu

documentat, pe bază de înscrisuri prevăzute de părțile litigante, a

concluzionat prin răspunsul la obiectul nr. 7 că obligațiile investiționale

asumate de cumpărător aferente anului 1 investițional, Etapa

I,

scadente la data

de 22 februarie 2005 au fost integral realizate, sumele de bani corespunzătoare

intrând în conturile SC U.M. DRÂGĂȘANI SA, ele făcând parte din suma de 175.000

Euro reprezentând aport de capital circulant.

A fost făcută

dovada și a investițiilor pentru mediu, așa cum o atestă Autorizația de Mediu

nr. 4 din 5 ianuarie 2006 emisă de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor

precum și de Programul de Conformare care este parte integrantă a autorizației,

acte necontestate de reclamantă, aceasta contestând că nu s-au cercetat

împrejurările inițial stabilite în contract, care nu au fost respectate

întocmai.

Din perspectiva

celor expuse anterior, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante care

să conducă la rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea parțială a

obligațiilor contractuale vizând nerealizarea obligațiilor contractuale vizând

nerealizarea investițiilor aferente Etapei a Ii-a, prin aceea că au fost

îndeplinite corespunzător toate celelalte obligații asumate contractual, iar

pentru nerealizarea obligațiilor investiționale părțile au prevăzut de comun

acord numai clauze penale nu și un pact comisoriu expres.

Respingerea

pretențiilor formulate de reclamantă la capătul 3 din cererea de chemare în

judecată, având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune interese este

fundamentată pe caracterul accesoriu față de cererea principală, fiind făcută

aplicarea principiului

„accesorium sequitur principale

".

Nici criticile

aduse de recurenții-pârâți nu pot fi primite, din cele expuse anterior

rezultând că ambele instanțe au interpretat corect voința liber exprimată a

părților, în deplină concordanță cu obiectul contractului, obligațiile reciproc

asumate, conceperea clauzelor, intenția părților și modalitatea efectivă de

executare.

Recurenții-pârâți

au invocat constant, în toate fazele procesuale că se impune anularea cererii

de chemare în judecată formulată în numele O.P.S.P.I. pentru lipsa dovezii

calității de reprezentant a persoanei care a formulat și semnat acțiunea,

neexistând încheiat un contract de asistență juridică între avocatul mandatat

să semneze, să depună și să reprezinte reclamanta în proces.

Cererea de

chemare în judecată a reclamantului Oficiul Participanților Statului și

Privatizării în Industrie a fost semnată de avocat prin SCA „M. și

Asociații" din Baroul București și ștampilată, așa rezultă din

împuternicirea avocațială nr. 144843 din data de 14 septembrie 2006.

Cererea de

chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, sub nr. 31988/3/2006 la data de 22 septembrie 2006, din

conținutul împuternicirii avocațiale stabilindu-se că în baza contractului de

asistență juridică nr. 144843 din 14 septembrie 2006 Oficiul Participanților

Statului și Privatizării în Industrie a împuternicit SCPA M. ȘI ASOCIAȚII să

exercite în fața instanței competente următoarele activități: asistare și

reprezentare pentru rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4 din

6 mai 2004.

Chiar dacă

împuternicirea avocațială nu este semnată de client, reglementările cuprinse în

Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la acel moment, evidențiau expres

că semnătura pe împuternicirea avocațială nu era necesară în situația în care

forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a

conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a

eliberat împuternicirea de reprezentare. Fără a se face o distincție între

împrejurarea că avocatul este angajat de o persoană fizică sau de o persoană

juridică, nu este necesară semnătura pe împuternicirea avocațială în măsura în

care sunt întrunite celelalte condiții enumerate de Statutul profesiei de

avocat.

Reclamanta are

calitate procesuală activă conferită de prevederile art. 1 și 3 din O.U.G. nr.

88/2001 privind înființarea Oficiului Participanților Statului și Privatizării

în Industrie, acesta exercitând în numele Ministerului Economiei Comerțului și

Mediului de Afaceri atribuțiile de instituție publică implicată în domeniul

privatizării, derulând în numele Ministerului Industriei și Resurselor

activitățile legate de exercitarea calității de acționar al statului la

societățile comerciale din portofoliul său.

Decizia recurată

a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 963 C. civ. și a celor cuprinse

în Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările ulterioare, a H.G. nr.

101/2004 și a O.U.G. nr. 26/2005, deoarece nu există dispoziție legală sau

contractuală care să nască în sarcina O.P.S.P.I. obligația acordării de

înlesniri solicitate de pârâți iar în privința acordării facilităților la data

de 31 decembrie 2002 reclamanta a întocmit proiectul de ordin comun cu condiția

ca acesta să intre în vigoare la data emiterii deciziei de către Consiliul

Concurentei.

Nu poate fi

primită nici teza potrivit căreia în speță operează puterea de lucru judecat.

Art. l201 C. civ. prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între

aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate. Decizia

civilă nr. 359/R din 2 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost în

legătură cu o contestației la executare privind somația nr. 2662 din 5

octombrie 2005 din dosarul execuțional nr. 256/2005, astfel că între cele două

pricini nu există identitate de cauză.

Motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instituției, cum și cele pentru care

s-au înlăturat cererile pârâților potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) C.

proc. civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele care au

condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Art. 6 pct. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție,

asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a

fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de

judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei

sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care

va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.

In soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut seama, în special, de

diversitatea capetelor de cerere a acțiunilor, dar și de motivele formulate în

calea de atac.

Întrucât

Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci

drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai

1980, seria A, nr. 37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat

efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real, „ascultate", adică

în mod concret examinate de către instanța sesizată.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul

Oficiul Participanților Statului și privatizării în Industrie și de pârâții B.G.,

ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI și SC U.M. DRĂGĂȘANI

SA

împotriva deciziei

comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de reclamantul OFICIUL PARTICIPAȚIILOR

STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE București și de pârâții ASOCIAȚIA

SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI, B.G. și SC U.M. DRĂGĂȘANI SA împotriva

deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 3 mai 2012.