ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2243/2012

Ședința publică de la 3 mai 2012 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 9423 din 16 iunie 2009 a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul-pârât OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) București în contradictoriu cu pârâții-reclamanți G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI și pârâtul

MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR

București în sensul că a respins capetele 1 de cerere privind rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4 din 6 mai 2004 și 2 de cerere privind repunerea părților în situația anterioară, ca neîntemeiate. Au fost obligați pârâții reclamanți să plătească reclamantei- pârâte suma de 307.500 Euro reprezentând penalități pentru nerealizarea investițiilor în Etapa a II-a. Au mai fost respinse celelalte pretenții formulate la capătul 3 din cererea principală, ca neîntemeiate. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI. Pentru lipsa calității procesuale a fost respinsă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE -

DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE VÂLCEA

- ADMINISTRAȚIA

FINANȚELOR'PUBLICE DRĂGĂȘANI și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE. Ca neîntemeiată a fost respinsă și cererea conexă formulată de SC U.M. DRĂGĂȘANI SA, B.G. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani. In final, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în principal, că deși reclamanta a invocat neplata prețului în conformitate cu toate clauzele contractului nr. 4 din 6 mai 2004, totuși actele aflate la dosarul cauzei demonstrează că pârâții au plătit integral prețul acțiunilor și la termenul stabilit.

Cumpărătorii, care aveau și posibilitatea achitării prețului de cumpărare în rate au plătit integral prețul conform dispozițiilor art. 4.1, art. 6.1.2 și art. 6.1.5 din contract, la data de 11 august 2004. Prin adresa nr. 5829 din 20 august 2004 reclamanta a comunicat modul de calcul cu privire la dobânzi și penalități convenit de părți, indicându-se ca termen de plată 27 septembrie 2004. Deși s-a achitat integral atât prețul convenit cât și dobânda și penalitatea, transferul dreptului de proprietate nu a putut opera la data plății prețului întrucât era necesară eliberarea unei confirmări de plată din partea vânzătorului care a fost eliberată la data de 2 decembrie 2004. Prin adresa nr. 8199 din 2 decembrie 2004 emisă de către reclamantă plata prețului, a dobânzilor și a penalităților s-a făcut potrivit contractului la datele de 11 august 2004 și 23 septembrie 2004 și nu la data de 22 noiembrie 2004 cum susține reclamanta, iar potrivit art. 6 din contract clauza 6.1.3 data plății se consideră data creditării contului vânzătorului pentru plata prețului de cumpărare a acțiunilor vândute.

Potrivit prevederilor art. 9.17.1.1 din contract cumpărătorul s-a angajat să efectueze în societate din surse proprii sau atrase în numele și pe seama sa pe o perioadă de 5 ani începând cu data transferului de proprietate asupra acțiunilor investiții/aport de capital social de 3 milioane Euro din care 250.000 Euro capital circulant, iar conform art. 9.18.7 cumpărătorul se obligă să efectueze în societate din surse proprii sau atrase în numele său pe o perioadă de 2 ani o investiție de mediu în sumă totală de 122.000 Euro conform anexei 3 la contract. În legătură cu obligația investițională aferentă conform Etapei 1, aceasta a fost îndeplinită de cumpărător, fiind realizate investiții în valoare de 175.000 Euro, reprezentând capitalul circulant până la data de 22 februarie 2005, aspecte confirmate și de expertiza contabilă efectuată în cauză.

Au fost realizate și investițiile pentru protecția mediului conform programului de conformare nr. 35 din 5 ianuarie 2006 așa cum rezultă din autorizarea emisă de autoritatea de mediu competentă, cuantumul investițiilor având și certificarea Comisiei de Cenzori. In legătură cu investițiile nerealizate în Etapa a II-a, cumpărătorul a susținut că a fost în imposibilitatea de a-și îndeplini aceste obligații investiționale ca urmare a blocării tuturor conturilor societății de către creditorii bugetari din cauza neemiterii în timp util a ordinelor comune privind acordarea de facilități și înlesniri de care SC U.M. SA Drăgășani beneficia.

Nu s-a impus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, având în vedere că neefectuarea investițiilor aferente Etapei a II-a, în condițiile executării corespunzătoare a celorlalte obligații asumate, inclusiv cea de plată a prețului acțiunilor, nu echivalează cu o neexecutare suficient de importantă prin raportare la restul obligațiilor executate. Reclamanta a solicitat aplicarea unor penalități de 30% din suma neinvestită, valorificând clauza penală din contract. Alegerea de către creditor a clauzei penale reprezintă o modalitate de executare indirectă a obligației, prejudiciul fiind evaluat convențional și anticipat. Pârâții-reclamanți au recunoscut faptul că nu au îndeplinit investițiile aferente anului II, astfel că neexecutarea parțială a obligației de investiții este sancționată cu o penalitate de 30% din suma rămasă neinvestită.

S-a impus obligarea lor la plata sumei de 307.500 Euro cu titlu de penalități, avându-se în vedere și raportul de expertiză contabilă. Daunele interese accesorii apar lipsite de temei, atâta timp cât nu s-a pronunțat rezoluțiunea contractului. Contravaloarea celor 833.727 acțiuni nu poate fi considerată prejudiciu întrucât cumpărătorii au plătit integral prețul acțiunilor, în caz contrar pârâții reclamanți fiind obligați la o dublă reparație a aceluiași prejudiciu. Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu există nicio dispoziție legală sau contractuală care să nască în sarcina reclamantei obligația de acordare a înlesnirilor la plata obligațiilor restante prin Ordinul Comun al creditorului bugetar cu instituția publică implicată.

Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice Vâlcea - Administrația Finanțelor Publice Drăgășani și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive, deoarece potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege numai între părțile contractante, iar chemații în garanție nu au fost părți ale contractului de vânzare-cumpărare acțiuni. Cererea conexă formulată de SC U.M. DRĂGĂȘANI SA, G.B. și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘAM în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și A.V.A.S. (actualmente O.P.S.P.I.) s-a impus a fi respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că SC U.M.

DRAGAȘANI SA a fost privatizată prin semnarea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4 din 6 mai 2004, în conformitate cu prevederile Legii nr. 137/2002, a H.G. nr. 577/2002 și O.U.G. nr. 88/1997. In contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu se prevede în mod expres acordarea înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare datorate și neachitate de către SC U.M. DRAGAȘANI SA în conformitate cu legislația în vigoare la data inițierii procesului de privatizare. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 128 din 9 martie 2011 a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanții Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie, Asociația Salariaților de la U.M.

Drăgășani SA și B.G. împotriva sentinței comerciale nr. 9423 din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind preluate în esență argumentele instanței de fond. Împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, au promovat recurs atât reclamantul OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE București cât și pârâții ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani, B.G. și SC U.M. DRĂGĂȘANI SA care au criticat aceeași hotărâre judecătorească pentru nelegalitate, după cum urmează. Recurentul-reclamant OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea recursului și modificarea în totalitate a deciziei atacate în sensul admiterii apelului așa cum a fost formulat. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat faptul că în mod greșit s-a reținut că unul din motivele de rezoluțiune a contractului invocat de reclamantă a fost încălcarea obligației de plată, deoarece în realitate O.P.S.P.I. a cerut rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor investiționale, având ca temei art. 969, art. 970, art. 1020 și art. 1021 C. civ. Greșit a constatat instanța de apel că obligația investițională aferentă anului 1 Etapa 1 a fost integral realizată, fiind dată dovadă de superficialitate în analiza documentelor existente la dosarul cauzei.

Intimații aveau obligația de a îndeplini măsurile de mediu care erau cuprinse în anexa 1 la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, însă nu le-au respectat, astfel că în mod eronat instanțele au considerat că nu poate fi reținută neexecutarea contractului. Criticabilă este și accepțiunea instanței legată de faptul că nu s-a inserat în cuprinsul contractului un pact comisoriu de ultim grad, ceea ce semnifică că părțile contractante nu au considerat esențială obligația investițională, fiind suficientă doar clauza penală. Recurenții-pârâți, la rândul lor au solicitat admiterea recursului în baza art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. în sensul modificării în parte a deciziei criticate, cu consecința admiterii apelului.

Nelegalitatea hotărârii instanței de apel constă în aceea că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (1), art. 161, art. 172 și art. 174 C. proc. civ., prin aceea că avocatul care a semnat cererea de chemare în judecată nu a încheiat cu reclamanta O.P.S.P.I. un contract de asistență juridică prin care să fie mandatat să semneze acțiunea depusă în instanță. Titularul drepturilor deduse judecății nu este O.P.S.P.I. ci Ministerul Economiei și Comerțului, fiind necesar un mandat care trebuie să îmbrace forma unui ORDIN al Ministerului Economiei și Comerțului și publicat în Monitorul Oficial Partea I. Decizia recurata este dată și cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. nefiind motivată pe toate aspectele de nelegalitate invocate detaliat în faza procesuală a apelului, cu precădere în privința încălcării dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 963 C. civ. Nelegal s-a reținut că SC U.M. DRĂGĂȘANI SA nu mai beneficiază de facilitățile oferite de art. 18 din Legea nr. 137/2002 ca urmare a abrogării acestora prin O.U.G. nr. 26/2005. Înlesnirile la plata obligațiilor de care beneficiază SC U.M. DRĂGĂȘANI SA sunt prevăzute de lege și aprobate prin H.G. nr. 101/2004, intimata-reclamantă și Ministerul Finanțelor Publice având doar obligația elaborării și emiterii Ordinelor comune pentru înlesnirile la plata obligațiilor bugetare.

În speță operează puterea de lucru judecat, însă instanța de apel a contestat prezumția absolută și irefragrabilă de adevăr de care se bucură decizia civilă nr. 359/R din 2 mai 2006, contestându-se astfel legalitatea și temeinicia acesteia. Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 970 alin. (2) C. civ. tocmai pentru că dreptul de a beneficia de acele înlesniri este prevăzut de lege, în mod greșit fiind respinse cererea de chemare în garanție, cererea reconvențională și cererea conexă. Nu se impunea obligarea recurenților-pârâți la plata sumei de 307.500 Euro cu titlu de penalități pentru nerealizarea investițiilor în Etapa a II-a în condițiile în care cumpărătorii și-au îndeplinit integral obligațiile.

Recurenții au depus întâmpinări, prin care au cerut respingerea recursurilor declarate de părțile potrivnice. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenți, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente. Printr-o integrală și completă apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit o corectă situație de fapt și de drept a adevăratelor raporturi juridice dintre părți, cu reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, așa cum se regăsesc în clauzele contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4 din 6 mai 2004 încheiat între OFICIUL PARTICIPANȚILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE (O.P.S.P.I.) București în calitatea de vânzător, pe de o parte și B.G.

și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. Drăgășani în calitatea de cumpărător, pe de altă parte. Obiectul contractului, precizat în art. 2, l-a constituit vânzarea-cumpărarea, libere de orice sarcini, a unui număr de 833.727 acțiuni având valoarea nominală de 100.000 lei fiecare, în valoare totală de 83.372.700.000 lei și reprezentând 100/% din capitalul social al SC U.M. DRĂGĂȘANI SA. De comun acord, în art. 4 al contractului, a fost specificat detaliat prețul și modalitatea lui de plată, prețul convenit fiind de 16.000 lei pentru fiecare acțiune vândută, totalizând 13.339.632.000 lei, urmând a fi plătit în integralitate, fără nici o deducere. Având în vedere că vânzătorul a încasat de la cumpărător o garanție însumând 5.000.000.000 lei cu ordinul de plată FN din 16 octombrie 2003 emis de ING BANK N.V.

Amsterdam, sucursala București, plătitor G.B., restul de preț de 8.339.632.000 lei trebuia plătit în termen de până la 60 de zile de la data semnării contractului, respectiv cel mai târziu până la data de 5 iulie 2004. Au mai stipulat părțile, la art. 6.1.5 situația în care cumpărătorul nu plătește, la data scadenței prețul menționat la art. 4.1, acesta va plăti vânzătorului, pe lângă dobânda prevăzută la art. 6.1.2 și o penalitate de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, aplicată la suma neachitată din prețul de cumpărare, calculată de la data scadenței până la data încasării integrale.

Tot prin acordul lor de voință liber exprimat, cu rigurozitate, la art. 10 intitulat rezoluțiunea contractului, s-a menționat că acest contract se desființează de drept, fără nici o somație, notificare sau altă formalitate prealabilă și fără încuviințarea instanțelor judecătorești dacă cumpărătorul nu achită integral suma reprezentând prețul de cumpărare de la art. 4.1 până la data scadenței prevăzută la art. 6.1.2 la care se adaugă 30 de zile lucrătoare cu penalități și nu achită suma reprezentând penalitățile calculate de către vânzător conform art. 6.1.5 precum și dobânzile aferente în termen de 30 de zile lucrătoare de la comunicarea de către vânzător a cuantumului respectivelor penalități și dobânzi.

Documentația existentă la dosarul cauzei, respectiv corespondența dintre Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie și pârâții B.G. și Asociația Salariaților de la U.M.

Drăgășani demonstrează că diferența de preț de 8.339.632.000 lei a fost integral achitată în data de 11 august 2004, în cadrul termenului de 30 de zile lucrătoare calculat de la data scadenței stabilită în contract, iar penalitățile și dobânda fiind și ele achitate în termen, la data de 23 septembrie 2004. Mai mult, prin adresa nr. 8199 din 2 decembrie 2004 reclamantul Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie confirmă plata prețului acțiunilor, a dobânzilor și a penalităților aferente conform prevederilor art. 4.1, art. 6.1.2 și art. 6.1.5 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4/2004 la data de 23 septembrie 2004 precum și plata sumei reprezentând actualizarea cu inflația a sumelor datorate cu titlu de penalități, conform prevederilor art. 9.24 din același contract, la data de 22 noiembrie 2004 (fila 7 volumul 2 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, dosar nr. 31988/3/2006).

Este de necontestat că reclamanta O.P.S.P.I. a cerut prin demersul său juridic rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 4 din 6 mai 2004 pentru neîndeplinirea de către cumpărători a obligațiilor contractuale investiționale, arătând sub un prim aspect că momentul la care s-a transferat dreptul de proprietate asupra acțiunilor de la vânzător la cumpărător a fost data de 22 noiembrie 2004, când pârâții au înțeles să achite restul prețului convenit, deci cu mai mult de patru luni de la data stabilită în contract, (fila 5 volumul 1, dosar fond) iar sub un al doilea și al treilea aspect neîndeplinirea obligațiilor investiționale aferente Etapei I și Etapei II, temeiul de drept fiind dispozițiile art. 1021 C. civ.

Relevanță în această corectă apreciere a situației expusă de recurenta-reclamantă o are și raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil F.P., care amplu documentat, pe bază de înscrisuri prevăzute de părțile litigante, a concluzionat prin răspunsul la obiectul nr. 7 că obligațiile investiționale asumate de cumpărător aferente anului 1 investițional, Etapa I, scadente la data de 22 februarie 2005 au fost integral realizate, sumele de bani corespunzătoare intrând în conturile SC U.M. DRÂGĂȘANI SA, ele făcând parte din suma de 175.000 Euro reprezentând aport de capital circulant.

A fost făcută dovada și a investițiilor pentru mediu, așa cum o atestă Autorizația de Mediu nr. 4 din 5 ianuarie 2006 emisă de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor precum și de Programul de Conformare care este parte integrantă a autorizației, acte necontestate de reclamantă, aceasta contestând că nu s-au cercetat împrejurările inițial stabilite în contract, care nu au fost respectate întocmai. Din perspectiva celor expuse anterior, nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante care să conducă la rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea parțială a obligațiilor contractuale vizând nerealizarea obligațiilor contractuale vizând nerealizarea investițiilor aferente Etapei a Ii-a, prin aceea că au fost îndeplinite corespunzător toate celelalte obligații asumate contractual, iar pentru nerealizarea obligațiilor investiționale părțile au prevăzut de comun acord numai clauze penale nu și un pact comisoriu expres.

Respingerea pretențiilor formulate de reclamantă la capătul 3 din cererea de chemare în judecată, având ca obiect obligarea pârâților la plata de daune interese este fundamentată pe caracterul accesoriu față de cererea principală, fiind făcută aplicarea principiului „accesorium sequitur principale ". Nici criticile aduse de recurenții-pârâți nu pot fi primite, din cele expuse anterior rezultând că ambele instanțe au interpretat corect voința liber exprimată a părților, în deplină concordanță cu obiectul contractului, obligațiile reciproc asumate, conceperea clauzelor, intenția părților și modalitatea efectivă de executare. Recurenții-pârâți au invocat constant, în toate fazele procesuale că se impune anularea cererii de chemare în judecată formulată în numele O.P.S.P.I.

pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a persoanei care a formulat și semnat acțiunea, neexistând încheiat un contract de asistență juridică între avocatul mandatat să semneze, să depună și să reprezinte reclamanta în proces. Cererea de chemare în judecată a reclamantului Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie a fost semnată de avocat prin SCA „M.

și Asociații" din Baroul București și ștampilată, așa rezultă din împuternicirea avocațială nr. 144843 din data de 14 septembrie 2006. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, sub nr. 31988/3/2006 la data de 22 septembrie 2006, din conținutul împuternicirii avocațiale stabilindu-se că în baza contractului de asistență juridică nr. 144843 din 14 septembrie 2006 Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie a împuternicit SCPA M. ȘI ASOCIAȚII să exercite în fața instanței competente următoarele activități: asistare și reprezentare pentru rezoluțiune contract de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 4 din 6 mai 2004. Chiar dacă împuternicirea avocațială nu este semnată de client, reglementările cuprinse în Statutul profesiei de avocat în forma în vigoare la acel moment, evidențiau expres că semnătura pe împuternicirea avocațială nu era necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea de reprezentare.

Fără a se face o distincție între împrejurarea că avocatul este angajat de o persoană fizică sau de o persoană juridică, nu este necesară semnătura pe împuternicirea avocațială în măsura în care sunt întrunite celelalte condiții enumerate de Statutul profesiei de avocat. Reclamanta are calitate procesuală activă conferită de prevederile art. 1 și 3 din O.U.G. nr. 88/2001 privind înființarea Oficiului Participanților Statului și Privatizării în Industrie, acesta exercitând în numele Ministerului Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri atribuțiile de instituție publică implicată în domeniul privatizării, derulând în numele Ministerului Industriei și Resurselor activitățile legate de exercitarea calității de acționar al statului la societățile comerciale din portofoliul său.

Decizia recurată a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 963 C. civ. și a celor cuprinse în Legea nr. 137/2002 cu modificările și completările ulterioare, a H.G. nr. 101/2004 și a O.U.G. nr. 26/2005, deoarece nu există dispoziție legală sau contractuală care să nască în sarcina O.P.S.P.I. obligația acordării de înlesniri solicitate de pârâți iar în privința acordării facilităților la data de 31 decembrie 2002 reclamanta a întocmit proiectul de ordin comun cu condiția ca acesta să intre în vigoare la data emiterii deciziei de către Consiliul Concurentei. Nu poate fi primită nici teza potrivit căreia în speță operează puterea de lucru judecat. Art. l201 C. civ. prevede că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate.

Decizia civilă nr. 359/R din 2 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost în legătură cu o contestației la executare privind somația nr. 2662 din 5 octombrie 2005 din dosarul execuțional nr. 256/2005, astfel că între cele două pricini nu există identitate de cauză. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instituției, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., constituie elementele silogismului judiciar, premisele care au condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul de judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. In soluționarea cauzei, instanța de apel a ținut seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere a acțiunilor, dar și de motivele formulate în calea de atac.

Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria A, nr. 37, p.16, paragraful 33) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real, „ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizată. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul Oficiul Participanților Statului și privatizării în Industrie și de pârâții B.G., ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI și SC U.M. DRĂGĂȘANI SA împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantul OFICIUL PARTICIPAȚIILOR STATULUI ȘI PRIVATIZĂRII ÎN INDUSTRIE București și de pârâții ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR DE LA U.M. DRĂGĂȘANI, B.G. și SC U.M. DRĂGĂȘANI SA împotriva deciziei comerciale nr. 128 din 9 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 mai 2012.