ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2012

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 379/ com din 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1461/99/2010, judecătorul din cadrul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R.G. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.T.A. SA prin SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași, a admis cererea de intervenție a SC A.Ț.L. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 58.982 Euro. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta, în calitate de utilizator al autoturismului ce a făcut obiectul poliței de asigurare facultativă tip CASCO încheiat între intervenienta forțată și pârâtă, pretinde obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru producerea evenimentului asigurat.

Judecătorul a apreciat că interesul reclamantei în promovarea acțiunii rezultă din clauza din contractul de leasing dintre ea și intervenienta forțată, potrivit căreia în caz de daună totală sau furt, locatorul va returna utilizatorului, din suma totală a plăților efectuate de către acesta în contractul de leasing și contravaloarea despăgubirilor de la societatea de asigurare, diferența ce depășește valoarea totală a contractului de leasing. Aceeași clauză mai prevede că în condițiile producerii riscului asigurat, locatorul este obligat să solicite despăgubiri, conform poliței de asigurare. În raport de această clauză contractuală și raportat la atitudinea pasivă a locatorului – intervenient forțat de a solicita despăgubirile, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta are un interes legitim, născut și actual, personal și direct, suficient pentru a-i conferi legitimare procesuală.

Pentru aceste considerente, judecătorul a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă. Pe fondul cauzei, judecătorul a apreciat temeinicia cererii în despăgubire formulată de reclamantă, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, furtul autoturismului, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile inserate în contractul de asigurare. În ce privește nepredarea certificatului de înmatriculare, judecătorul a apreciat că reclamanta a făcut dovada în condițiile art. 1169 C. civ., că a fost imposibilitate de a preda actele originale ale mașinii deoarece aceste acte au fost pierdute de prepusul său, ori i-au fost furate anterior sustragerii autoturismului. Considerând că au fost respectate clauzele contractului de asigurare, judecătorul a apreciat că reclamantei este în drept să primească despăgubirea solicitată.

Sentința a fost apelată de pârâta SC A.T.A. SA, care a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei, criticile sale vizând soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale active și a fondului cauzei, cu raportare la clauzele contractului de asigurare. Prin decizia nr. 47/2011 din 15 iunie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Iași, secția comercială, a respins apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a reținut corecta soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, apreciindu-se corecta interpretare dată de judecătorul fondului clauzelor contractului de leasing, pe fondul pasivității intervenientei forțate; s-a reținut în plus că reclamanta, achitând integral ratele de leasing a devenit proprietara autoturismului, substituindu-se în drepturile societății de leasing.

Pe fondul cauzei, completul de judecată a reținut corecta apreciere de către judecătorul fondului a imposibilității de executare a obligației de predare a certificatului de înmatriculare, în condițiile pierderii sau furtului acestuia anterior producerii evenimentului asigurat. A apreciat că această situație nu poate conduce la lipsirea reclamantei de dreptul său la despăgubiri, imposibilitatea de predare putând fi asimilată cazului fortuit. Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC A.T.A. SA, care a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Pârâta a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., criticând decizia de apel sub următoarele aspecte: - greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active; a arătat că reclamanta nu a dovedit că ar fi fost desemnată de asigurat ca beneficiară a asigurării, iar conform contractului de asigurare, despăgubirea se achită locatorului, nu utilizatorului; - greșita interpretare a clauzelor contractuale, cu raportare la art. 969 C. civ.; pârâta a arătat că pentru plata despăgubirii era necesară, ca o condiție contractuală, depunerea certificatului de înmatriculare al autoturismului, neputând fi reținută susținerea neglijenței reclamantei în pierderea sau sustragerea acestuia; a susținut că potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părților, astfel încât reclamanta nu poate invoca neglijența sau culpa sa, pentru a justifica neîndeplinirea obligației asumate.

Prin întâmpinare, reclamanta SC M.R.G. SRL a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ., susținând că pârâta nu a formulat critici de nelegalitate, susținerile acesteia vizând netemeinicia deciziei de apel, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel atât din perspectiva soluției date excepției lipsei calității procesuale active (în raport de clauzele contractului de leasing și de dobândirea la scurt timp a dreptului de proprietate asupra autovehiculului), cât și din perspectiva fondului cauzei, judecătorii reținând corect imposibilitatea de predare a certificatului de înmatriculare, ca urmare a furtului acestuia cu două zile anterior sustragerii autoturismului.

Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Examinându-se cu prioritate excepția de nulitate invocată de reclamantă, s-a procedat mai întâi la calificarea acesteia, în raport de motivele invocate în susținere. S-a constatat că temeiul de drept aplicabil excepției este cel prevăzut de art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., articolul de lege invocate de reclamantă vizând o altă situație de nulitate. Excepția a fost respinsă în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012, reținându-se că pârâta a formulat critici de nelegalitate ce pot fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Analizându-se legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se reține următoarele: Este înlăturată critica pârâtei referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.

Se apreciază că judecătorii apelului au interpretat corect clauzele contractului de leasing, coroborat cu atitudinea pasivă a intervenientei forțate de a nu a acționa în sensul formulării cererii în despăgubire. Legitimarea procesuală în această situație este dată de art. 974 C. civ., reclamanta fiind un creditor la debitorului, intervenientă forțată, prin raportare la clauzele contractului de leasing care îi dădeau dreptul reclamantei la obținerea unei diferențe din despăgubirea ce urma a fi achitată intervenientei forțate. Legitimarea procesuală este dată și de dobândirea ulterioară a calității de proprietar al autoturismului, prin achitarea integrală a ratelor contractuale. În consecință, se reține legala soluționare a excepției lipsei calității procesuale active.

Se reține critica pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la greșita interpretare a clauzelor contractuale, în raport de dispozițiile art. 969 C. civ. Astfel, conform clauzelor contractuale, reclamanta s-a obligat să depună, o dată cu anunțarea evenimentului asigurat, atât cheile originale ale autoturismului, cât și certificatul de înmatriculare. De asemenea, contractul prevedea în mod expres că nu sunt acordate despăgubiri în situația în care asiguratul nu depune, printre altele, și certificatul de înmatriculare în original al autoturismului. Deși cunoștea această prevedere contractuală, reclamanta a acționat cu neglijență, creând condițiile propice dispariției certificatului de înmatriculare al autoturismului.

Or, reclamanta avea obligația de a acționa ca un proprietar diligent, în condițiile în care avea cunoștință și de clauzele contractuale de excludere de la despăgubire. Potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea părților, reclamanta fiind astfel obligată să execute întocmai dispozițiile contractuale asumate. Din această perspectivă, se constată că reclamanta nu a respectat dispozițiile contractuale, nepredând la momentul anunțării evenimentului asigurat, și nici în termenul de 24 de ore, certificatul de înmatriculare al autoturismului. Se reține, totodată, că reclamanta a invocat atât pierderea, cât și furtul acestui document, fără a dovedi că a făcut vreun demers legal pentru remedierea oricăreia dintre situațiile susținute (nu a dovedit declararea nici a furtului, nici a dispariției, coroborat cu publicarea anunțului obligatoriu în mica publicitate).

Pe de altă parte, avându-se în vedere obligația reclamantei de a acționa cu diligență în păstrarea și conservarea bunului asigurat, nu se poate acorda caracterul de caz fortuit împrejurărilor invocate de aceasta ca motivație pentru nepredarea certificatului de înmatriculare, cu atât mai mult cu cât acestea nici nu au fost dovedite. În consecință, se apreciază că decizia de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv pentru care, în baza considerentelor reținute și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul pârâtei va fi admis. Decizia de apel va fi modificată în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței de fond, care va fi schimbată în parte cu consecința respingerii acțiunii și cererii de intervenție forțată.

Vor fi menținute dispozițiile sentinței doar în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale active. În considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., intimatele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de recurentă, constând în taxa judiciară de timbru. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei Secției comerciale a Curții de Apel Iași nr. 47 din 15 iunie 2011. Modifică decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței comerciale a Secției comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Iași nr. 379/ com din 23 februarie 2011. Schimbă sentința în parte, în sensul că respinge acțiunea și cererea de intervenție. Menține în rest dispozițiile sentinței. Obligă intimatele să plătească recurentei suma de 3314,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2012.