ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 107/2012

Ședința publică de la 19 ianuarie 2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 379/

com din 23 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. 1461/99/2010, judecătorul

din cadrul Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, a

admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.R.G. SRL în contradictoriu cu

pârâta SC A.T.A. SA prin SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași, a admis cererea de

intervenție a SC A.Ț.L. SA și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

58.982 Euro.

În considerentele

sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta, în calitate de

utilizator al autoturismului ce a făcut obiectul poliței de asigurare

facultativă tip CASCO încheiat între intervenienta forțată și pârâtă, pretinde

obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri pentru producerea evenimentului

asigurat. Judecătorul a apreciat că interesul reclamantei în promovarea

acțiunii rezultă din clauza din contractul de leasing dintre ea și

intervenienta forțată, potrivit căreia în caz de daună totală sau furt,

locatorul va returna utilizatorului, din suma totală a plăților efectuate de

către acesta în contractul de leasing și contravaloarea despăgubirilor de la

societatea de asigurare, diferența ce depășește valoarea totală a contractului

de leasing. Aceeași clauză mai prevede că în condițiile producerii riscului

asigurat, locatorul este obligat să solicite despăgubiri, conform poliței de

asigurare. În raport de această clauză contractuală și raportat la atitudinea

pasivă a locatorului – intervenient forțat de a solicita despăgubirile,

judecătorul fondului a apreciat că reclamanta are un interes legitim, născut și

actual, personal și direct, suficient pentru a-i conferi legitimare procesuală.

Pentru aceste considerente, judecătorul a respins excepția lipsei calității

procesuale active invocată de pârâtă.

Pe fondul cauzei,

judecătorul a apreciat temeinicia cererii în despăgubire formulată de

reclamantă, ca urmare a producerii evenimentului asigurat, furtul

autoturismului, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile inserate în

contractul de asigurare. În ce privește nepredarea certificatului de

înmatriculare, judecătorul a apreciat că reclamanta a făcut dovada în

condițiile art. 1169 C. civ., că a fost imposibilitate de a preda actele

originale ale mașinii deoarece aceste acte au fost pierdute de prepusul său,

ori i-au fost furate anterior sustragerii autoturismului. Considerând că au

fost respectate clauzele contractului de asigurare, judecătorul a apreciat că

reclamantei este în drept să primească despăgubirea solicitată.

Sentința a fost

apelată de pârâta SC A.T.A. SA, care a solicitat admiterea apelului și

schimbarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei,

criticile sale vizând soluționarea greșită a excepției lipsei calității

procesuale active și a fondului cauzei, cu raportare la clauzele contractului

de asigurare.

Prin decizia nr. 47/2011

din 15 iunie 2011, completul de judecată din cadrul Curții de Apel Iași, secția

comercială, a respins apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a reținut

corecta soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, apreciindu-se

corecta interpretare dată de judecătorul fondului clauzelor contractului de

leasing, pe fondul pasivității intervenientei forțate; s-a reținut în plus că

reclamanta, achitând integral ratele de leasing a devenit proprietara

autoturismului, substituindu-se în drepturile societății de leasing.

Pe fondul cauzei,

completul de judecată a reținut corecta apreciere de către judecătorul fondului

a imposibilității de executare a obligației de predare a certificatului de

înmatriculare, în condițiile pierderii sau furtului acestuia anterior

producerii evenimentului asigurat. A apreciat că această situație nu poate

conduce la lipsirea reclamantei de dreptul său la despăgubiri, imposibilitatea

de predare putând fi asimilată cazului fortuit.

Decizia de apel a fost

recurată de pârâta SC A.T.A. SA, care a solicitat admiterea recursului și

modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul respingerii acțiunii

reclamantei.

Pârâta a invocat

prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticând decizia de apel sub următoarele

aspecte:

- greșita soluționare

a excepției lipsei calității procesuale active; a arătat că reclamanta nu a

dovedit că ar fi fost desemnată de asigurat ca beneficiară a asigurării, iar

conform contractului de asigurare, despăgubirea se achită locatorului, nu

utilizatorului;

- greșita

interpretare a clauzelor contractuale, cu raportare la art. 969 C. civ.; pârâta

a arătat că pentru plata despăgubirii era necesară, ca o condiție contractuală,

depunerea certificatului de înmatriculare al autoturismului, neputând fi

reținută susținerea neglijenței reclamantei în pierderea sau sustragerea

acestuia; a susținut că potrivit art. 969 C. civ., contractul este legea

părților, astfel încât reclamanta nu poate invoca neglijența sau culpa sa,

pentru a justifica neîndeplinirea obligației asumate.

Prin întâmpinare,

reclamanta SC M.R.G. SRL a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 306 C.

proc. civ., susținând că pârâta nu a formulat critici de nelegalitate,

susținerile acesteia vizând netemeinicia deciziei de apel, a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel

atât din perspectiva soluției date excepției lipsei calității procesuale active

(în raport de clauzele contractului de leasing și de dobândirea la scurt timp a

dreptului de proprietate asupra autovehiculului), cât și din perspectiva

fondului cauzei, judecătorii reținând corect imposibilitatea de predare a

certificatului de înmatriculare, ca urmare a furtului acestuia cu două zile

anterior sustragerii autoturismului.

Nu au fost

administrate înscrisuri noi în recurs.

Examinându-se cu

prioritate excepția de nulitate invocată de reclamantă, s-a procedat mai întâi

la calificarea acesteia, în raport de motivele invocate în susținere. S-a

constatat că temeiul de drept aplicabil excepției este cel prevăzut de art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., articolul de lege invocate de reclamantă vizând o altă

situație de nulitate. Excepția a fost respinsă în ședința publică din data de 19

ianuarie 2012, reținându-se că pârâta a formulat critici de nelegalitate ce pot

fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizându-se

legalitatea deciziei de apel, în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se reține următoarele:

Este înlăturată

critica pârâtei referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei. Se apreciază că judecătorii apelului au

interpretat corect clauzele contractului de leasing, coroborat cu atitudinea

pasivă a intervenientei forțate de a nu a acționa în sensul formulării cererii

în despăgubire. Legitimarea procesuală în această situație este dată de art. 974

C. civ., reclamanta fiind un creditor la debitorului, intervenientă forțată,

prin raportare la clauzele contractului de leasing care îi dădeau dreptul

reclamantei la obținerea unei diferențe din despăgubirea ce urma a fi achitată

intervenientei forțate. Legitimarea procesuală este dată și de dobândirea

ulterioară a calității de proprietar al autoturismului, prin achitarea

integrală a ratelor contractuale. În consecință, se reține legala soluționare a

excepției lipsei calității procesuale active.

Se reține critica

pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare

la greșita interpretare a clauzelor contractuale, în raport de dispozițiile art.

969 C. civ. Astfel, conform clauzelor contractuale, reclamanta s-a obligat să

depună, o dată cu anunțarea evenimentului asigurat, atât cheile originale ale

autoturismului, cât și certificatul de înmatriculare. De asemenea, contractul

prevedea în mod expres că nu sunt acordate despăgubiri în situația în care

asiguratul nu depune, printre altele, și certificatul de înmatriculare în

original al autoturismului. Deși cunoștea această prevedere contractuală,

reclamanta a acționat cu neglijență, creând condițiile propice dispariției

certificatului de înmatriculare al autoturismului. Or, reclamanta avea

obligația de a acționa ca un proprietar diligent, în condițiile în care avea

cunoștință și de clauzele contractuale de excludere de la despăgubire. Potrivit

art. 969 C. civ., contractul este legea părților, reclamanta fiind astfel

obligată să execute întocmai dispozițiile contractuale asumate. Din această

perspectivă, se constată că reclamanta nu a respectat dispozițiile

contractuale, nepredând la momentul anunțării evenimentului asigurat, și nici

în termenul de 24 de ore, certificatul de înmatriculare al autoturismului.

Se reține, totodată,

că reclamanta a invocat atât pierderea, cât și furtul acestui document, fără a

dovedi că a făcut vreun demers legal pentru remedierea oricăreia dintre

situațiile susținute (nu a dovedit declararea nici a furtului, nici a

dispariției, coroborat cu publicarea anunțului obligatoriu în mica

publicitate).

Pe de altă parte,

avându-se în vedere obligația reclamantei de a acționa cu diligență în

păstrarea și conservarea bunului asigurat, nu se poate acorda caracterul de caz

fortuit împrejurărilor invocate de aceasta ca motivație pentru nepredarea

certificatului de înmatriculare, cu atât mai mult cu cât acestea nici nu au

fost dovedite.

În consecință, se

apreciază că decizia de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii,

motiv pentru care, în baza considerentelor reținute și în temeiul art. 312 C.

proc. civ., recursul pârâtei va fi admis. Decizia de apel va fi modificată în

sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței de fond, care

va fi schimbată în parte cu consecința respingerii acțiunii și cererii de

intervenție forțată.

Vor fi menținute dispozițiile

sentinței doar în ce privește soluționarea excepției lipsei calității

procesuale active.

În considerarea

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., intimatele vor fi obligate la plata

cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de recurentă, constând în taxa

judiciară de timbru.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de pârâta SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași, împotriva deciziei Secției

comerciale a Curții de Apel Iași nr. 47 din 15 iunie 2011.

Modifică decizia recurată

în sensul că admite apelul pârâtei împotriva sentinței comerciale a Secției

comerciale și de contencios administrativ a Tribunalului Iași nr. 379/ com din

23 februarie 2011.

Schimbă sentința în

parte, în sensul că respinge acțiunea și cererea de intervenție.

Menține în rest

dispozițiile sentinței.

Obligă intimatele să

plătească recurentei suma de 3314,8 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.