ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3716/2011

Ședința publică din 18 noiembrie 2011 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC N.P.D.I. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC T.C.T. SRL, solicitând rezilierea contractului 39 din 30 aprilie 2007 privind construcția unui grajd, obligarea pârâtei să restituie prețul plătit pentru lucrările neexecutate, respectiv a sumei de 557.721,84 lei, să plătească penalitățile pentru întârzierea lucrărilor, în sumă de 292.246,24 lei și obligarea la cheltuieli de judecată. Reclamanta a susținut că prin contractul de antrepriză de lucrări de construcții, pârâta s-a obligat să execute lucrarea până la data de 1 decembrie 2007, dată modificată prin două acte adiționale, pe care nu le-a respectat.

Tribunalul Prahova, prin sentința 449 din 22 octombrie 2010, a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii privind plata penalităților de întârziere, a admis acțiunea precizată, reziliind contractul de execuție nr. 39/2007 și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 522.057,34 lei încasată pentru lucrări neexecutate și la 14.155 lei cheltuieli de judecată. Instanța de fond a reținut, în esență, acordul pârâtei de a se rezilia contractul iar din rapoartele de expertiză, plata de către reclamantă a sumei de 522.057,34 lei care nu se regăsește în lucrările executate. Curtea de Apel Ploiești, prin decizia 27 din 10 martie 2011, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința atacată și a obligat pe aceasta la plata sumei de 351.257,84 lei reprezentând lucrări plătite de reclamantă și neexecutate de pârâtă, a menționat celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pe reclamantă la 4.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de apel a considerat că, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere răspunsul expertului la obiecțiuni , prin care menționa că din suma plătită de reclamantă, de 1.017,611,84 lei pârâta a executat lucrări în valoare de 666.354 lei, diferența de restituit fiind de 351.257,84 lei. În privința materialelor aflate pe șantier, instanța de apel, în considerarea probelor administrate, a reținut că nu s-au făcut dovezi care să ateste dreptul de proprietate al pârâtei. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a considerat valoarea lucrărilor executate ca fiind de 666.354 lei, fără a ține cont de remedierea defecțiunilor pentru care s-a plătit suma de 84.643,19 lei.

Totodată, recurenta susține că expertizele nu au calculat corect valoarea lucrărilor, în raportul inițial aceasta excluzând TVA pentru ca în răspunsul la obiecțiuni să includă TVA. Mai mult, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a specificat diminuarea valorii lucrărilor cu sumele necesare remedierii deficiențelor. Mai susține recurenta că instanța de apel nu argumentează de ce a preferat răspunsul la obiecțiuni, lipsind hotărârea de motivare și printr-o greșită aplicare a legii nu a sesizat greșeala expertului de a scădea din suma plătită care nu conținea TVA, suma care conține. Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune. Prevederile art. 304 C. proc. civ.

stabilesc imperativ situațiile în care hotărârea atacată cu recurs va fi modificată sau casată. Astfel, prin abrogarea pct. 11 al textului de lege citat, instanța de recurs nu mai poate cenzura hotărârea atacată care se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, controlul de legalitate limitându-se în situația de față la motivele pe care le cuprinde hotărârea (pct. 7) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În privința motivării contradictorii sau străină de natura pricinii, se constată netemeinicia criticii formulate. Instanța de apel a analizat probatoriu administrat, respectiv raportul de expertiză și răspunsul la obiecțiuni în care se menționează că toate valorile conțin TVA, mai puțin valorile ce se referă la manoperă (fila 36 vol. II al tribunalului).

Astfel, făcând trimitere la raportul de specialitate întocmit mențiunea includerii sau nu a TVA nu mai era utilă. Aceeași remarcă se referă și la critica de nelegalitate relativă la includerea sau nu a acestei taxe în calculele efectuate. Pe de altă parte criticile aduse priveau și pronunțarea sentinței 449/2010 a tribunalului, pe care recurenta nu a atacat-o, prin calea de atac a apelului, așa încât ele nu pot face obiectul criticii direct în recurs. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 27 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești. Având în vedere dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. și ținând cont de culpa procesuală a recurentei, instanța o va obliga la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.P.D.I. SRL A.R. împotriva deciziei nr. 27 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă SC T.C.T. SRL SIBIU. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.