ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3716/2011

Ședința publică din 18 noiembrie 2011

Asupra recursului, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta

SC N.P.D.I.

SRL, a chemat

în judecată pe pârâta SC T.C.T. SRL, solicitând rezilierea contractului 39 din

30 aprilie 2007 privind construcția unui grajd, obligarea pârâtei să restituie

prețul plătit pentru lucrările neexecutate, respectiv a sumei de 557.721,84

lei, să plătească penalitățile pentru întârzierea lucrărilor, în sumă de

292.246,24 lei și obligarea la cheltuieli de judecată.

Reclamanta a susținut că

prin contractul de antrepriză de lucrări de construcții, pârâta s-a obligat să

execute lucrarea până la data de 1 decembrie 2007, dată modificată prin două

acte adiționale, pe care nu le-a respectat.

Tribunalul Prahova, prin

sentința 449 din 22 octombrie 2010, a luat act de renunțarea reclamantei la

judecata cererii privind plata penalităților de întârziere, a admis acțiunea

precizată, reziliind contractul de execuție nr. 39/2007 și a obligat pe pârâtă

la plata sumei de 522.057,34 lei încasată pentru lucrări neexecutate și la

14.155 lei cheltuieli de judecată.

Instanța de fond a

reținut, în esență, acordul pârâtei de a se rezilia contractul iar din

rapoartele de expertiză, plata de către reclamantă a sumei de 522.057,34 lei

care nu se regăsește în lucrările executate.

Curtea de Apel Ploiești,

prin decizia 27 din 10 martie 2011, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte

sentința atacată și a obligat pe aceasta la plata sumei de 351.257,84 lei

reprezentând lucrări plătite de reclamantă și neexecutate de pârâtă, a

menționat celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pe reclamantă la 4.000

lei cheltuieli de judecată.

Curtea de apel a

considerat că, în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere răspunsul

expertului la obiecțiuni , prin care menționa că din suma plătită de

reclamantă, de 1.017,611,84 lei pârâta a executat lucrări în valoare de 666.354

lei, diferența de restituit fiind de 351.257,84 lei.

În privința materialelor

aflate pe șantier, instanța de apel, în considerarea probelor administrate, a

reținut că nu s-au făcut dovezi care să ateste dreptul de proprietate al

pârâtei.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenta susține că în

mod greșit instanța de apel a considerat valoarea lucrărilor executate ca fiind

de 666.354 lei, fără a ține cont de remedierea defecțiunilor pentru care s-a

plătit suma de 84.643,19 lei.

Totodată, recurenta

susține că expertizele nu au calculat corect valoarea lucrărilor, în raportul

inițial aceasta excluzând TVA pentru ca în răspunsul la obiecțiuni să includă

TVA. Mai mult, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a specificat diminuarea valorii

lucrărilor cu sumele necesare remedierii deficiențelor.

Mai susține recurenta că

instanța de apel nu argumentează de ce a preferat răspunsul la obiecțiuni,

lipsind hotărârea de motivare și printr-o greșită aplicare a legii nu a sesizat

greșeala expertului de a scădea din suma plătită care nu conținea TVA, suma

care conține.

Recursul este nefondat și

va fi respins pentru considerentele ce se vor expune.

Prevederile art. 304 C.

proc. civ. stabilesc imperativ situațiile în care hotărârea atacată cu recurs

va fi modificată sau casată.

Astfel, prin abrogarea

pct. 11 al textului de lege citat, instanța de recurs nu mai poate cenzura

hotărârea atacată care se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând

dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, controlul de legalitate

limitându-se în situația de față la motivele pe care le cuprinde hotărârea

(pct. 7) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În privința motivării

contradictorii sau străină de natura pricinii, se constată netemeinicia

criticii formulate.

Instanța de apel a

analizat probatoriu administrat, respectiv raportul de expertiză și răspunsul

la obiecțiuni în care se menționează că toate valorile conțin TVA, mai puțin

valorile ce se referă la manoperă (fila 36 vol. II al tribunalului). Astfel,

făcând trimitere la raportul de specialitate întocmit mențiunea includerii sau

nu a TVA nu mai era utilă.

Aceeași remarcă se referă

și la critica de nelegalitate relativă la includerea sau nu a acestei taxe în

calculele efectuate.

Pe de altă parte criticile

aduse priveau și pronunțarea sentinței 449/2010 a tribunalului, pe care

recurenta nu a atacat-o, prin calea de atac a apelului, așa încât ele nu pot

face obiectul criticii direct în recurs.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge ca nefondat recursul declarat împotriva deciziei 27 din 10 martie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și ținând cont de culpa procesuală a

recurentei, instanța o va obliga la cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei

reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamanta SC N.P.D.I.

SRL A.R. împotriva deciziei

nr. 27 din 10 martie 2011 pronunțată de Curtea de

Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli

de judecată către intimata-pârâtă SC T.C.T. SRL SIBIU.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.