ÎCCJ, decizie (scj.ro #82105)

Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru acțiunile deținute la o societate preluată în mod abuziv de stat.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drept de proprietate. Cerere privind

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acțiunile deținute la o

societate preluată în mod abuziv de stat

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent

pentru acțiunile deținute la o societate preluată în mod abuziv de stat.

Legea nr. 10/2001: art. 3, art. 31

Legea nr.303/1947

Ordinul nr.3/2001 al Băncii Naționale a României

Potrivit art. 3 alin. (1) lit.b coroborat cu art. 31 alin. (1)

și alin. (4) din Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și

completărilor aduse prin Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociați ai

persoanei juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate, la data

preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv.

Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul

bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca

Națională a României, prin Ordinul nr.3/2001, a indicelui inflației stabilit de

Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr.303/1947 pentru

recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul

este anterior acesteia

În speță, împrejurarea că actele depuse de persoana îndreptățită

privesc bilanțul societății (pentru care aceasta solicită despăgubiri) pentru

anul 1946, nu o pot priva de drepturile recunoscute de lege, în condițiile în

care bilanțul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie 1948, iar

societatea a fost preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea

nr.119/1948, la 8 iunie 1948

.

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2720 din 14 martie

2006.

Prin decizia nr. 61 din 2 septembrie 2004 Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea prin care P.L. solicita

acordarea măsurilor reparatorii-sub formă de acțiuni la S.C. S.E.F. Petroforest

S.A. Piatra Neamț - pentru cele 2790 de acțiuni deținute de antecesorul său

B.A., la fosta S.C. Bistrița S.A.R. „pentru industria de parchete și lemnărie”

din Piatra Neamț, cu motivarea imposibilității calculării cuantumului măsurilor

reparatorii în echivalent.

P.L. a contestat această decizie învederând instanței că a depus

toate actele care atestă dreptul său la acordarea măsurilor reparatorii în

echivalent, situație în care cu încălcarea legii, notificarea a fost respinsă.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, prin sentința nr.1047 din 30 noiembrie 2004, a admis contestația și a

dispus anularea deciziei atacate, reținând în esență că persoana îndreptățită a

făcut dovada depunerii ultimului bilanț contabil al societății unde autorul

său  a deținut acțiunile, situație în care intimatei îi revenea obligația

cuantificării valorii acestor acțiuni, prin una din cele două metode înscrise

în pct.32.5 din Normele metodologice aprobate H.G. nr.498 din 18 aprilie 2003.

În esență, cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă,

prin decizia nr.1215 din 24 iunie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat

de AVAS.

În cauză, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor

Statului care, susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind

dată cu încălcarea legii, după care urmează:

-în mod greșit s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art.32 din Legea

10/2001, întrucât din interpretarea acestora rezultă că legiuitorul a avut în

vedere ultimul bilanț contabil pe anul 1947 publicat în Monitorul Oficial al

României – Partea a IV-a  sau înregistrat în Registrul comerțului,

înaintea naționalizării.

Astfel, se mai arată că actele normative vizând stabilizarea monetară - Legile

nr.287/1947 și nr.303/1947- au modificat esențial cadrul economic, activele

contabile ale tuturor societăților comerciale trebuind - la acea dată - a fi

modificate și calculate, conform dispozițiilor acestor legi.

-între 31 decembrie 1946 (data bilanțului contabil prezentat de reclamantă) și

decembrie 1947, activele societății puteau fi vândute sau ipotecate.

-de lege ferenda, ar trebui să se definească noțiunea de „ activ net” al

societăților comerciale, care intră sub incidența dispozițiilor art.32 din

Legea nr.10/2001.

Recursul este nefondat, și a fost respins în considerarea argumentelor ce

succed.

Potrivit art.3 alin. (1) lit.b coroborat cu art.31 alin. (1) și alin. (4) din

Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și completărilor aduse prin

Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care

dețineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în

mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind

regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv.

Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din

ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit

de Banca Națională a României, prin Ordinul nr.3 din 27 aprilie 2001, publicat

în M.Of. al României, Partea I, nr.229 din 4 mai 2001, a indicelui inflației

stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii

nr.303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul

în care bilanțul este anterior acesteia.

În noua sa redactare, textul conferă persoanei îndreptățite dreptul la

despăgubiri,

fiind eliminată opțiunea măsurilor reparatorii constând în acțiuni

acordate la societatea comercială care a preluat patrimoniul sau o altă

societate comercială tranzacționată pe piața de capital.

Totodată, alineatul 4, aduce precizări semnificative în ceea ce privește

metodologia de recalculare a valorii acțiunilor, de către instituția publică

implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul

persoanei juridice naționalizate, textul făcând în teza finală trimitere

expresă la Legea nr.303/1947, pentru situația când bilanțul prezentat este

anterior acesteia.

În speță, este de necontestat că reclamanta este moștenitoarea lui B A.., tatăl

său, care a deținut calitatea de acționar la fosta S.C. Bistrița S.A.R. „pentru

industrie de parchete și lemnării” din Piatra Neamț.

În complinirea cerințelor art.31 alin.(4) din lege, în varianta anterioară

republicării, persoana îndreptățită a depus ultimul bilanț contabil al

societății naționalizate, publicat în M.Of. nr.131 din 8 iunie 1948, bilanț

care a fost aprobat în Adunarea Generală a acționarilor din 10 decembrie 1947.

Împrejurarea că actul depus privește bilanțul societății pentru anul

1946, nu poate priva persoana îndreptățită de drepturile recunoscute de lege,

în condițiile în care bilanțul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie

1948, iar societatea a fost preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea

nr.119/1948, la 8 iunie 1948.

De altfel, dacă în varianta anterioară republicării legii, textul impunea

depunerea ultimului bilanț contabil, fără a  face o trimitere expresă la

anul financiar 1947, în redactarea actuală, dispoziția este chiar mai

permisivă, sub aspectul referirii la bilanțuri anterioare Legii nr.303/1947.

Nefondată este și critica vizând situația ipotetică în care, între 31 decembrie

1946 (data bilanțului contabil prezentat de reclamantă) și decembrie 1947,

activele societății ar fi putut fi vândute, în condițiile în care din „Lista…”

care certifică prezența acționarilor la adunarea generală a societății din 10

decembrie 1947, rezultă că autorul reclamantei deținea, la acea dată, 2790 de

acțiuni.

Față de cele ce preced, recursul a fost respins, ca nefondat.