ÎCCJ, decizie (scj.ro #82105)

Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acțiunile deținute la o societate preluată în mod abuziv de stat. Cuprins pe materii . Drept civil. Drept de proprietate. Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acțiunile deținute la o societate preluată în mod abuziv de stat Index alfabetic . Drept civil. - Cerere privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acțiunile deținute la o societate preluată în mod abuziv de stat.

Legea nr. 10/2001: art. 3, art. 31 Legea nr.303/1947 Ordinul nr.3/2001 al Băncii Naționale a României Potrivit art. 3 alin. (1) lit.b coroborat cu art. 31 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României, prin Ordinul nr.3/2001, a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr.303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia În speță, împrejurarea că actele depuse de persoana îndreptățită privesc bilanțul societății (pentru care aceasta solicită despăgubiri) pentru anul 1946, nu o pot priva de drepturile recunoscute de lege, în condițiile în care bilanțul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie 1948, iar societatea a fost preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea nr.119/1948, la 8 iunie 1948 . Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2720 din 14 martie 2006. Prin decizia nr. 61 din 2 septembrie 2004 Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea prin care P.L.

solicita acordarea măsurilor reparatorii-sub formă de acțiuni la S.C. S.E.F. Petroforest S.A. Piatra Neamț - pentru cele 2790 de acțiuni deținute de antecesorul său B.A., la fosta S.C. Bistrița S.A.R. „pentru industria de parchete și lemnărie” din Piatra Neamț, cu motivarea imposibilității calculării cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent. P.L. a contestat această decizie învederând instanței că a depus toate actele care atestă dreptul său la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, situație în care cu încălcarea legii, notificarea a fost respinsă.

Investit cu soluționarea litigiului, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr.1047 din 30 noiembrie 2004, a admis contestația și a dispus anularea deciziei atacate, reținând în esență că persoana îndreptățită a făcut dovada depunerii ultimului bilanț contabil al societății unde autorul său a deținut acțiunile, situație în care intimatei îi revenea obligația cuantificării valorii acestor acțiuni, prin una din cele două metode înscrise în pct.32.5 din Normele metodologice aprobate H.G. nr.498 din 18 aprilie 2003. În esență, cu aceeași motivare, Curtea de Apel București, secția a IV-a Civilă, prin decizia nr.1215 din 24 iunie 2005, a respins ca nefondat apelul formulat de AVAS.

În cauză, a declarat recurs pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului care, susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, după care urmează: -în mod greșit s-a apreciat că au fost respectate dispozițiile art.32 din Legea 10/2001, întrucât din interpretarea acestora rezultă că legiuitorul a avut în vedere ultimul bilanț contabil pe anul 1947 publicat în Monitorul Oficial al României – Partea a IV-a sau înregistrat în Registrul comerțului, înaintea naționalizării. Astfel, se mai arată că actele normative vizând stabilizarea monetară - Legile nr.287/1947 și nr.303/1947- au modificat esențial cadrul economic, activele contabile ale tuturor societăților comerciale trebuind - la acea dată - a fi modificate și calculate, conform dispozițiilor acestor legi.

-între 31 decembrie 1946 (data bilanțului contabil prezentat de reclamantă) și decembrie 1947, activele societății puteau fi vândute sau ipotecate. -de lege ferenda, ar trebui să se definească noțiunea de „ activ net” al societăților comerciale, care intră sub incidența dispozițiilor art.32 din Legea nr.10/2001. Recursul este nefondat, și a fost respins în considerarea argumentelor ce succed. Potrivit art.3 alin. (1) lit.b coroborat cu art.31 alin. (1) și alin. (4) din Legea nr.10/2001, republicată urmarea modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.247/2005, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României, prin Ordinul nr.3 din 27 aprilie 2001, publicat în M.Of. al României, Partea I, nr.229 din 4 mai 2001, a indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și a prevederilor Legii nr.303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia. În noua sa redactare, textul conferă persoanei îndreptățite dreptul la despăgubiri, fiind eliminată opțiunea măsurilor reparatorii constând în acțiuni acordate la societatea comercială care a preluat patrimoniul sau o altă societate comercială tranzacționată pe piața de capital.

Totodată, alineatul 4, aduce precizări semnificative în ceea ce privește metodologia de recalculare a valorii acțiunilor, de către instituția publică implicată în privatizarea societății comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice naționalizate, textul făcând în teza finală trimitere expresă la Legea nr.303/1947, pentru situația când bilanțul prezentat este anterior acesteia. În speță, este de necontestat că reclamanta este moștenitoarea lui B A.., tatăl său, care a deținut calitatea de acționar la fosta S.C. Bistrița S.A.R. „pentru industrie de parchete și lemnării” din Piatra Neamț. În complinirea cerințelor art.31 alin.(4) din lege, în varianta anterioară republicării, persoana îndreptățită a depus ultimul bilanț contabil al societății naționalizate, publicat în M.Of.

nr.131 din 8 iunie 1948, bilanț care a fost aprobat în Adunarea Generală a acționarilor din 10 decembrie 1947. Împrejurarea că actul depus privește bilanțul societății pentru anul 1946, nu poate priva persoana îndreptățită de drepturile recunoscute de lege, în condițiile în care bilanțul pe anul 1947 urma să fie aprobat în decembrie 1948, iar societatea a fost preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea nr.119/1948, la 8 iunie 1948. De altfel, dacă în varianta anterioară republicării legii, textul impunea depunerea ultimului bilanț contabil, fără a face o trimitere expresă la anul financiar 1947, în redactarea actuală, dispoziția este chiar mai permisivă, sub aspectul referirii la bilanțuri anterioare Legii nr.303/1947.

Nefondată este și critica vizând situația ipotetică în care, între 31 decembrie 1946 (data bilanțului contabil prezentat de reclamantă) și decembrie 1947, activele societății ar fi putut fi vândute, în condițiile în care din „Lista…” care certifică prezența acționarilor la adunarea generală a societății din 10 decembrie 1947, rezultă că autorul reclamantei deținea, la acea dată, 2790 de acțiuni. Față de cele ce preced, recursul a fost respins, ca nefondat.