ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2019

Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:

I. Cadrul procesual

Prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019, Biroul Electoral Central constituit în baza Legii nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European din 2019 a respins protocolul de constituire a alianței electorale "A.".

Pentru a hotărî astfel, BEC a reținut că a fost învestit cu cererea nr. 1/PAE/BEC/PE/2019 din 3 martie 2019, formulată de B., reprezentat prin C., și de D., reprezentat prin E., iar potrivit mențiunilor înscrise la poziția nr. 125 din Registrul Partidelor Politice, președintele B. este F. și potrivit mențiunilor înscrise la poziția nr. 181 din Registru este G..

Prin urmare, cererea de admitere a protocolului de constituire a alianței electorale "A. "a fost formulată de persoane care nu au calitatea de reprezentanți ai celor două partide.

Analizând și cererile formulate de Biroul Național al D. (înregistrată sub nr. x/2019 din 5 martie 2019), de D. (înregistrată sub nr. x/2019 din 6 martie 2019), și de doamna G. (înregistrată sub nr. x/2019 din 6 martie 2019), precum și cererea formulată de domnul H., înregistrată sub nr. x/2019 din 7 martie 2019, cerere depusă peste termenul legal prevăzut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, care s-a împlinit la data de 6 martie 2019 potrivit celor prevăzute la pct. 7 din H.G. nr. 81/2019 privind aprobarea programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2019, cu observarea și a celor hotărâte de Biroul Electoral Central prin Decizia nr. 1/D din 3 martie 2019 privind datele la care se consideră împlinite termenele prevăzute de Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare, la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European din 26 mai 2019, în temeiul dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, republicată, cu modificările ulterioare, Biroul Electoral Central a hotărât respingerea protocolului.

B., D. și A. au formulat, în termenul legal, contestație împotriva Deciziei nr. 3/D/07 martie 2019 emisă de Biroul Electoral Central, în temeiul art. 7 alin. (5) din Legea nr. 33/2007, solicitând anularea deciziei BEC și admiterea Protocolului de constituire a alianței electorale "A.".

În motivare, au arătat că, la data de 03 martie 2019, B. și D. au depus la Biroul Electoral Central, prin adresa 1/PAE/BEC/PE/2019, Protocolul de constituire a alianței electorale "A.", conform dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007 privind organizarea și desfășurarea alegerilor pentru Parlamentul European.

Prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019, BEC a decis respingerea protocolului menționat mai sus, invocând lipsa calității domnului C. de reprezentant legal al B. a și lipsa calității domnului E. de reprezentant legal al PLUS.

Au susținut contestatorii că Protocolul a fost semnat de către președinții celor două partide, aleși statutar: pentru B. a semnat domnul C., ales în funcția de Președinte prin Hotărârea Congresului B. din 28 octombrie 2017, iar pentru PLUS a semnat domnul E., ales în funcția de Președinte prin Hotărârea Convenției Naționale PLUS din 26 ianuarie 2019.

În ceea ce privește B., la data de 1 iunie 2017, domnul F. care figurează ca Președinte al B. în Registrul partidelor politice, și-a depus demisia din calitatea de membru al partidului, încetându-i de drept și cu efect imediat calitatea de președinte, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 și ale art. 65 lit. a) din Statutul B..

În urma vacantării funcției de președinte al B. și, în baza art. 54 lit. s) din Statutul B., Biroul Național al B., prin Decizia nr. 2 din 7 iunie 2017, a constatat îndeplinirea condițiilor statutare de exercitare a funcției de Președinte interimar de către vicepreședintele cu cel mai mare număr de voturi, domnul H.

În vederea alegerii noului Președinte al B. s-a organizat Congresul Extraordinar al B. din data de 28 octombrie 2017, care a hotărât, ca urmare a procesului de vot, alegerea domnului C. în funcția de Președinte al B..

În baza art. 52 din Statutul B., Comitetul Politic al partidului, prin Decizia nr. 1 din 2 februarie 2019, a decis aprobarea încheierii Protocolului de constituire a alianței electorale "A.".

Mai mult, prin Decizia Biroului Național al B. din data de 27 februarie 2018, adoptată în baza art. 54 din Statutul B., s-a hotărât încheierea Protocolului de constituire a alianței electorale "A." și împuternicirea membrilor C. și I. pentru semnarea acestuia.

Inclusiv fostul președinte interimar, H., și-a exprimat acordul cu privire la încheierea, conținutul și semnarea de către cei menționați mai sus a Protocolului de constituire a alianței electorale "A." prin adresa x/2019, depusă la BEC la data de 7 martie 2019.

În ceea ce privește PLUS, la data de 26 ianuarie 2019 a avut loc Convenția Națională în cadrul căreia a fost ales în funcția de Președinte al PLUS domnul E., aspect consemnat în procesul-verbal din 26 ianuarie 2019.

La data de 2 februarie 2019, în temeiul art. 80 din Statutul PLUS, Consiliul Național al partidului, prin Decizia nr. 7, a decis formarea unei alianțe electorale cu B. prin aprobarea încheierii Protocolului de constituire a alianței electorale "A.".

Totodată, fostul președinte, G., și-a exprimat acordul cu privire la încheierea, conținutul și semnarea de către cei menționați mai sus a protocolului de constituire a alianței electorale "A." prin adresa x/2019 depusă la BEC la data de 7 martie 2019.

Au criticat contestatorii Decizia BEC nr. 3/D/07 martie 2019 ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele argumente:

- decizia este nemotivată în drept.

Susținerile BEC în sensul că C. și E. nu au calitatea de reprezentanți ai partidelor B. și PLUS nu este fundamentată pe niciun text din Legea nr. 14/2003 sau Legea nr. 33/2007, care constituie cadrul normativ în materie.

Nu există în legislația relevantă niciun text care să impună reguli pentru semnarea unui protocol de alianță electorală.

În consecință, prin raportare la norma cea mai apropiată de această materie, respectiv art. 28 alin. (1). lit. a) din Legea nr. 14/2003, trebuie observate prevederile referitoare la semnarea de către "organul competent/conducerile executive" a unui protocol de alianță politică sau a altor forme de colaborare.

Întrucât Legea nr. 14/2003 nu nominalizează în mod expres alianța electorală, prin sintagma "alte forme de asociere" legiuitorul a înțeles să se refere și la alianța electorală.

Nu există un raționament juridic din care să rezulte cum a ajuns BEC la concluzia că doar președinții ce apar în Registrul Partidelor Politice ținut la Tribunalul București pot semna protocolul de constituire al alianței electorale, prin urmare decizia este nemotivată și trebuie anulată pentru acest motiv.

Prin formularea generală a art. 28 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 14/2003, se trimite la statutele partidelor politice, ceea ce deschide posibilitatea mai multor persoane cu funcții de conducere în partid, care îndeplinesc condițiile statutare, să semneze acest protocol.

Termenul de "conducere executivă", astfel cum rezultă din lege și din statutele B. și PLUS, semnifică Biroul Național al B., respectiv Consiliul Național al PLUS.

După cum rezultă din documentele depuse la BEC, s-au depus și deciziile de ratificare a protocolului de constituire a alianței electorale A. de către ambele partide.

Referirile la Decizia nr. 1/D din 3 martie 2019 și la H.G. nr. 81/2019 nu au cum să fundamenteze motivarea BEC, deoarece normele respective se referă doar la calendarul electoral.

- Protocolul de constituire a alianței electorale îndeplinește condițiile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea 33/2007.

B. și PLUS sunt două partide naționale înregistrate legal în Registrul Partidelor Politice.

Legiuitorul nu a prevăzut în mod expres în sarcina BEC obligații cu referire la forma și conținutul protocolului de constituire a unei alianțe electorale și, mai mult, nu a indicat, sub sancțiuni specifice sau motive de nulitate, care sunt cerințele de fond și/sau de formă care ar trebui îndeplinite de un atare înscris.

- semnatarii protocolului au atribuții de semnare a acestuia stabilite de organele statutare ale celor două partide.

Numiții C. și E. au semnat protocolul de constituire a alianței electorale "A." în baza Deciziei nr. 1 din 2 februarie 2019 emisă de Comitetul Politic al B. și a Hotărârii nr. 7/2019 din 2 februarie 2019 emisă de Consiliul Național PLUS.

- partidele contestatoare nu au obligația menționării în Registrul Partidelor Politice a modificărilor organelor de conducere

Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 14/2003, odată ce partidul este înființat, este necesară depunerea la Tribunalul București doar a anumitor modificări din activitatea unui partid politic, pe care trebuie să se pronunțe instanța de judecată astfel sesizată.

Pentru celelalte categorii de hotărâri/decizii, printre care se găsește și numirea organelor de conducere în afara adunărilor generale ale partidului (congres), este suficientă adoptarea lor în conformitate cu prevederile statutului partidului. Atât PLUS cât și B. au depus aceste hotărâri/decizii în conformitate cu statutul în vigoare al fiecăruia, în vederea susținerii legalității protocolului de constituire a alianței electorale "A.".

- mențiunile din Registru au efect declarativ, nu constitutiv - BEC nu are atribuții să verifice calitatea de reprezentant

Hotărârile/Deciziile adoptate statutar în cadrul B. și PLUS prin care au fost aleși președinții C. și E. produc efecte încă de la momentul adoptării lor, potrivit dispozițiilor art. 212 C. civ., întărite de prevederile art. 22 alin. (1) din același act normativ.

O hotărâre a unui organ de conducere a unei persoane juridice (partidele intra în aceasta categorie) produce efecte juridice pentru toți membrii săi, indiferent dacă au votat pentru, împotriva, sau au lipsit.

Față de terți, hotărârile organelor de conducere produc efecte cu singura condiție de a se aduce la cunoștința acestora hotărârea în cauză.

Atât B. cat și PLUS au depus odată cu protocolul și actele care atesta hotărârile de numire a domnului J. în calitate de președinte B. și cea de numire a domnului E. în calitatea de președinte PLUS.

Din moment ce BEC, terțul menționat de art. 212 alin. (2) C. civ., a fost încunoștințat cu privire la aceste doua hotărâri, ele ii sunt opozabile și nu pot să fie ignorate, astfel cum s-a întâmplat prin Decizia nr. 3/D din 7 martie 2019.

- BEC a omis să rețină faptul că protocolul a fost ratificat de persoanele care dețineau funcții de conducere anterior numirii Președinților actuali ai B. (n.r. H.), respectiv PLUS (n.r. G.).

BEC a încălcat art. 1312 C. civ. prin lipsirea de efecte a ratificării făcute de persoanele care dețineau funcții de conducere anterior numirii președinților B. și PLUS, respectiv H. și G..

- Decizia BEC este ilegală întrucât a fost luată cu fraudarea legii

Frauda la lege reprezintă acea operațiune prin care, la întocmirea unui act juridic, în scopul eludării unor norme legale imperative, sunt utilizate alte norme legale, prin deturnarea acestora din urmă de la scopul în care au fost edictate de legiuitor.

În privința elementului obiectiv al fraudei, BEC, apelând la un formalism excesiv în interpretarea prevederilor legale, a considerat că în lipsa menționării calității de președinte, în Registrul Partidelor Politice, a domnului C. pentru B. și a domnului E. pentru PLUS, aceștia nu au calitatea de reprezentanți legali ai celor două partide și, implicit, protocolul nu poate produce efecte juridice. Au fost folosite astfel prevederile din Legea nr. 14/2003 într-un scop total diferit față de cel pentru care au fost edictate. Într-adevăr, prevederile din Legea nr. 14/2003 fac vorbire despre necesitatea înregistrării în Registrul Partidelor Politice a modificărilor statutare, însă sub nicio formă nu se menționează că în lipsa publicării în acest registru a persoanelor numite în funcții de conducere, acestea nu pot justifica calitatea de reprezentant.

Elementul subiectiv constă în intenția unora dintre membrii numiți de partidele politice în BEC de a împiedica A. să participe la alegerile europarlamentare.

- încălcarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., când instanța constată lipsa dovezii calității de reprezentant a celui care a acționat în numele părții, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se acoperă, cererea va fi anulată.

BEC este o autoritate cu puteri jurisdicționale. În exercitarea atribuțiilor sale, BEC trebuie să respecte prevederile C. proc. civ. În aceste condiții, dacă la momentul luării în dezbatere a A., membrii BEC observau existența unei probleme legate de calitatea persoanelor care au semnat protocolul, trebuiau să facă aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., în vederea acoperirii lipsurilor. Dimpotrivă, persoanele pe care BEC le-a considerat reprezentanți legali au fost evacuate din sediul BEC, nefiindu-le permis accesul în ședință pentru complinirea pretinsului viciu.

Omițând să procedeze în acest fel, BEC a pronunțat o decizie cu încălcarea prevederilor imperative ale legii, împrejurare ce atrage nulitatea ei.

- decizia BEC încalcă prevederile art. 3 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Dreptul la alegeri libere) și art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Libertatea de întrunire și de asociere)

Potrivit art. 3 din Protocolul 1 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, "înaltele părți contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere cu vot secret, în condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ."

Alegerile libere pot avea loc în ipoteza în care Partidelor le este permisă asocierea liberă, în acord cu prevederile art. 11 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, nu se poate pune problema unor alegeri libere în ipoteza în care sunt ridicate bariere serioase în legătură cu posibilitatea de a candida. Astfel, pentru a putea candida este necesară strângerea unui număr minim de semnături (200.000), pentru fiecare partid în parte. Perioada în interiorul căreia trebuie strânse aceste semnături este una foarte scurtă, de aproximativ 30 de zile. B. și PLUS au demarat procedura de strângere de semnături în numele alianței, reușind până în acest moment să strângă aproximativ 180.000.

În ipoteza în care alianța B. PLUS nu va fi validată, pentru a putea participa la alegerile europarlamentare, în mod separat, atât B. cât și PLUS vor trebui să pornească cu strânsul semnăturilor de la zero, fiecare partid trebuind, în cele două săptămâni rămase, să strângă câte 200.000 de semnături. Această împrejurare, generată prin Decizia BEC, încalcă în mod evident dreptul la alegeri libere.

În plus, formalismul excesiv la care a apelat BEC, ce a rezultat în interzicerea asocierii între B. și PLUS, încalcă inclusiv prevederile art. 12 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Toate aceste impedimente, raportate la situația concretă conduc la concluzia că B. și PLUS sunt împiedicate să participe la alegeri, ceea ce este de nepermis într-o democrație reală.

- nelegalitatea deciziei BEC urmare a nesocotirii termenelor legale

În susținerea acestui motiv de nelegalitate au arătat contestatorii că, în conformitate cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, "Protocolul de constituire a alianței electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înființarea acestuia."

În fapt, întrucât înființarea BEC a avut loc la data de 3 martie 2019, rezultă că depunerea protocolului de constituire a alianței electorale putea fi realizată în orice zi din intervalul cuprins între 3 martie 2019 și 5 martie 2019, cu respectarea limitei orare.

Potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 33/2007, "Biroul Electoral Central se pronunță în ședință publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianței electorale, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acestuia."

În speță, întrucât Protocolul de constituire a alianței electorale "A." a fost înregistrat la data de 3 martie 2019, rezultă că BEC avea obligația să se pronunțe asupra acestuia până cel târziu la data de 4 martie 2019, cu respectarea limitei orare.

BEC a programat următoarea ședință pentru data de 7 martie 2019, așadar 4 zile mai târziu, perioadă în care nu s-a adoptat nicio decizie în privința protocoalelor de constituire a alianțelor electorale care au fost înregistrate, în intervalul legal de 48 de ore.

Într-adevăr, potrivit pct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 81/2019 privind aprobarea Programului calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2019, admiterea sau respingerea protocolului de constituire a alianței electorale se face "În termen de 24 de ore de la înregistrarea protocolului, cel mai târziu la data de 7 martie 2019", însă aceasta reprezintă o dată maximală.

Întrucât Protocolul de constituire a alianței electorale "A." a fost înregistrat la data de 3 martie 2019, iar BEC avea obligația să se pronunțe asupra acestuia în 24 ore, pronunțându-se la data de 7 martie 2019 i-a privat în mod nelegal pe contestatori de posibilitatea remedierii în timp util a viciului constatat (prin depunerea unei noi cereri, semnate de F. și G., până cel mai târziu la data de 5 martie 2019, cu respectarea limitei orare).

Au invocat contestatorii o situație similară care s-a petrecut în perioada premergătoare a alegerilor membrilor din România în Parlamentul European din anul 2014, când prin Decizia BEC nr. 1 din 3 martie 2014, protocolul de constituire a alianței electorale "L." a fost respins în baza prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, decizia fiind pronunțată în termenul legal de 24 de ore de la data înregistrării, motiv pentru care cele 3 partide implicate au putut remedia în timp util viciul constatat, depunând un nou protocol la data de 4 martie 2014 (data limită prevăzută în programul calendaristic pentru realizarea acțiunilor necesare pentru alegerea membrilor din România în Parlamentul European în anul 2014), protocol care a fost admis prin Decizia BEC nr. 5 din 5 martie 2014.

În drept, contestația a fost întemeiată pe art. 24, 25, 26, 28, 29 din Legea nr. 14/2003, art. 7 alin. (1) și (5) și art. 69 alin. (1) din Legea nr. 33/2007, art. 4 din Legea nr. 554/2004 și celelalte prevederi legale invocate în cuprinsul său.

Au fost anexate următoarele înscrisurile la care s-a făcut referire în motivarea contestației.

La data de 8 martie 2019, numitul M. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea Biroului Electoral Central, solicitând menținerea ca temeinică și legală a deciziei de respingere a protocolului de constituire a alianței electorale dintre B. și D.

În motivarea cererii sale, a invocat faptul că numitul E., care a semnat protocolul, nu are calitatea de reprezentant al PLUS, nefiind înregistrat în Registrul partidelor politice, ce are rolul de a asigura opozabilitatea erga omnes.

Deși se susține că sus-numitul a fost ales președinte prin așa zisa Convenție Națională a partidului din 1 martie 2019, lucrările Convenției sunt lovite de nulitate absolută, delegații nefiind aleși prin vot secret astfel cum dispune art. 14 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, iar respectiva convenție nu a fost înregistrată în registru, modificările făcând obiectul unui dosar aflat în curs de judecare a apelului la Curtea de Apel București.

Prin urmare, numitul E. a semnat documentele PLUS fără drept, cu fraudă la lege, încercând să inducă în eroare instituțiile statului român.

În ședința publică din 8 martie 2019, Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de numitul M., pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție privind contestația

Analizând Decizia nr. 3D din 7 martie 2019, prin care Biroul Electoral Central a respins Protocolul de constituire a alianței electorale "A.", prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, pe baza înscrisurilor depuse la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 33/2007, cu modificările și completările ulterioare:

"(1) Partidele politice, alianțele politice și organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale se pot asocia între ele numai la nivel național, pe bază de protocol, constituind o alianță electorală, în scopul participării la alegerile pentru membrii din România în Parlamentul European. Un partid politic, o alianță politică sau o organizație a cetățenilor aparținând minorităților naționale nu poate face parte decât dintr-o singură alianță electorală. Alianța electorală care a participat la alegerile anterioare, indiferent de tipul acestora, sub o denumire o poate păstra numai dacă nu și-a schimbat componența inițială. De asemenea, denumirea respectivă nu poate fi utilizată de o altă alianță.

(2) Protocolul de constituire a alianței electorale se depune la Biroul Electoral Central în termen de 48 de ore de la înființarea acestuia.

(3) Biroul Electoral Central se pronunță în ședință publică asupra admiterii sau respingerii protocolului de constituire a alianței electorale, în termen de 24 de ore de la înregistrarea acestuia. (...)"

Art. 7 alin. (5) din același act normativ prevede că decizia Biroului Electoral Central de respingere a protocolului de constituire a alianței electorale poate fi contestată de semnatarii protocolului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în termen de 24 de ore de la afișare.

În privința procedurii de soluționare, art. 69 din lege dispune doar că judecarea " ... contestațiilor sau a oricăror altor cereri privind procesul electoral se face potrivit regulilor stabilite de lege pentru ordonanța președințială, cu participarea obligatorie a procurorului", hotărârea fiind definitivă, nesupusă vreunei căi de atac.

Reglementarea unei proceduri speciale, urgente, de soluționare a contestațiilor formulate în procesul electoral, care trebuie să respecte termene scurte și imperative, stabilite prin lege și prin H.G. nr. 81/2019, prin care s-a aprobat calendarul electoral, impune instanței de judecată să verifice sumar, aparența de legalitate a Protocolului de constituire a unei alianțe electorale, prin prisma dispozițiilor legii speciale, rațiunea legiuitorului în stabilirea unei asemenea proceduri fiind în mod evident aceea de a nu împiedica accesul competitorilor la alegeri.

O astfel de abordare se impune și prin prisma imperativului respectării dreptului de asociere și dreptului de a participa la alegeri, drepturi consfințite de art. 38 și art. 40 din Constituția României, de art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 3 din Protocolul adițional la aceasta.

Așa fiind, Înalta Curte reține, din art. 7 alin. (1), (2) din Legea nr. 33/2007, că pentru admiterea Protocolului de constituire a unei alianțe electorale în scopul participării la alegerile pentru Parlamentul european, Biroul Electoral Central are obligația să verifice dacă:

- respectiva alianță este formată la nivel național, din partide politice înscrise în Registrul partidelor politice, conform Legii partidelor politice nr. 14/2003 republicată, alianțe politice sau organizații ale cetățenilor aparținând minorităților naționale, care au fost legal înființate;

- partidul politic, alianța politică sau organizația cetățenilor aparținând minorităților naționale care figurează ca parte în protocol nu face parte dintr-o altă alianță electorală, deja înregistrată;

- sunt respectate condițiile legale referitoare la denumirea alianței electorale;

- protocolul a fost depus în termen de 48 de ore de la înființarea Biroului Electoral Central.

Înalta Curte constată, din motivarea deciziei contestate că niciuna dintre cerințele legale mai sus menționate nu a fost reținută de Biroul Electoral Central ca fiind încălcată.

Pe de altă parte, nu poate fi ignorat faptul că legiuitorul nu a prevăzut, sub sancțiuni specifice, alte cerințe de fond și/sau de formă ce ar trebui îndeplinite de înscrisul constatator al Protocolului și eventuala obligație a Biroului Electoral Central de a le verifica din oficiu.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în speță, depunerea/înregistrarea protocolului la Biroul Electoral Central, ca act de procedură, a fost realizată în termenul prevăzut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 33/2007, respectiv în termen de 48 de ore de la înființarea BEC (conform Procesului-verbal de constituire nr. x/PVC din 3 martie 2019).

Protocolul a fost încheiat, în scopul declarat al participării la alegerile pentru Parlamentul european în cadrul unei alianțe electorale, între două partide înregistrate la pozițiile nr. 125 (B.) și, respectiv, nr. 181 (PLUS) în Registrul partidelor politice ținut la Tribunalul București, potrivit prevederilor Legii nr. 14/2003, niciunul dintre partide nefigurând într-o alianță electorală înregistrată anterior.

Denumirea alianței electorale, "A.", este una nouă, neutilizată la alegeri anterioare și nici de către o altă alianță.

Cât privește considerentul deciziei contestate, în sensul că semnatarii protocolului nu figurează în Registrul partidelor politice în calitate de președinți ai celor două partide, Înalta Curte arată că din Legea nr. 33/2007 nu reiese că ar fi impusă o astfel de condiție pentru încheierea și depunerea protocolului.

Prin urmare, ceea ce este esențial este ca semnatarii protocolului să fi fost împuterniciți în acest sens de partidele în discuție, prin organele lor de conducere.

Or, în cauză această împrejurare este dovedită, pentru partidul B., de Decizia din 27 februarie 2019 a Biroului Național - organ de conducere prevăzut expres în Statutul B., prin care partidul a hotărât încheierea protocolului cu D. și au fost împuterniciți expres numiții C. și I. să semneze acest protocol.

Totodată, nu poate fi ignorat faptul că, prin Decizia civilă nr. 20/DEC/P din 20 martie 2018 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2017 și care se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie, potrivit art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., s-a luat act de "modificarea organului de conducere, prin schimbarea președintelui B. conform Hotărârii Congresului N., din 28 octombrie 2017, în persoana domnului C." și s-a dispus înscrierea modificărilor în Registrul partidelor politice.

În ceea ce privește D., Înalta Curte reține că, prin Hotărârea nr. 1 din 26 ianuarie 2019 a Convenției Naționale PLUS (care a primit dată certă la 4 martie 2019 prin depunerea spre înregistrare în Registrul partidelor politice în Dosar nr. x/2019 al Tribunalului București), a fost ales ca președinte al partidului numitul E..

Și în acest caz, Decizia civilă nr. 14/DEC/P din 1 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a luat act de modificările adoptate prin hotărârea mai sus menționată și s-a dispus înregistrarea lor în Registrul partidelor politice, se bucură de autoritate de lucru judecat provizorie.

De altfel, Protocolul propriu-zis de constituire a alianței electorale este un act juridic civil, supus ratificării în condițiile art. 1311 și art. 1312 din C. civ., texte legale care nu prevăd vreun termen pentru aceasta, cu excepția situației stipulate în art. 1312 alin. (2), neincidentă în cauză.

În speță, ratificarea (confirmarea încheierii, conținutului, semnăturilor și depunerii protocolului) din partea conducerilor executive ale celor două partide -așa cum figurau ele, conform ultimelor mențiuni, în Registrul partidelor politice - a intervenit înainte de pronunțarea Biroului Electoral Central și înlăuntrul termenului limită prevăzut de lege și de calendarul electoral pentru soluționarea cererilor de admitere a protocoalelor de constituire a alianțelor electorale, astfel: ratificările exprese din partea Biroului Național și a numitei G., pentru PLUS, au fost înregistrate sub nr. x/2019 din 5 martie 2019 și, respectiv, nr. 23/C/BEC/PE/2019 din 6 martie 2019, iar cea din partea vicepreședintelui H. (și președinte interimar ales, conform Deciziei nr. 2 din 7 iunie 2017 a Biroului Național, în condițiile în care ultimul președinte, F., demisionase - filele x), pentru B., a fost înregistrată sub nr. x din 7 martie 2019 .

În consecință, Înalta Curte apreciază contraargumentele la decizia BEC, prezentate în contestație, ca fiind dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, aparența dreptului de semnătură fiind în favoarea persoanelor care au semnat Protocolul.

În plus, Înalta Curte apreciază - așa cum a arătat, de altfel, constant în jurisprudența sa în materie electorală - faptul că în cadrul restrâns al unei contestații formulate în temeiul Legii nr. 33/2007 nu se poate cenzura voința politică a unui partid de a participa la alegeri într-o alianță electorală pe motive formale, legate exclusiv de calitatea semnatarului Protocolului alianței de reprezentant al partidului, din moment ce partidul, prin reprezentanții legali, nu a contestat această calitate sau nu a denunțat respectivul protocol.

III. Soluția Înaltei Curți și temeiul legal al acesteia

În temeiul art. 69 și art. 7 alin. (6) din Legea nr. 33/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată, va anula decizia contestată și, în considerarea alin. (1), (2) ale aceluiași articol, va admite protocolul de constituire a alianței electorale "A.".

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorii B., D. și A.

Anulează Decizia nr. 3D din 7 martie 2019 emisă de Biroul Electoral Central.

Admite protocolul de constituire a alianței electorale "A.".

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 martie 2019.

Procesat de GGC - LM