ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3849/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3849/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința comercială nr. 13212 pronunțată la data de 17 decembrie 2010

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis cererea de chemare în

judecată formulată de reclamanta SC K.N.S. Sebeș SA și a obligat pârâta SC P.P.

SA la plata către reclamantă a sumei de 922.656,13 Euro, în echivalentul în lei

la data plății, constituind debit, a sumei de 45.999,75 lei, constituind

cheltuieli de judecată, a sumei de 39.974,15 lei, cheltuieli de executare și

dobânda legală la aceste sume, de la data de 14 august 2008 până la achitarea

debitului și, totodată, a obligat pârâta la plata sumei de 47.789,55 lei

cheltuieli de judecată, având în vedere în acest sens considerentele menționate

în cuprinsul sentinței.

Apelul

formulat de pârâta SC P.P. SA împotriva acestei sentințe a fost anulat ca

netimbrat de Curtea de Apel București prin decizia comercială nr. 132 A din 10

martie 2011, reținând, în esență, că apelanta deși a fost citată cu mențiunea

timbrării cererii de apel cu suma de 23.894,5 lei taxa judiciară de timbru și 5

lei timbru judiciar, însă aceasta nu s-a conformat dispozițiilor legale.

Împotriva

acestei decizii pârâta SC P.P. SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art.304 punctele 3, 5 și 9 C. proc. civ.

În

susținerea motivelor de recurs invocate, recurenta a arătat, în esență, că

instanța de apel nu a pus în vedere societății prin citație comunicată taxarea

apelului și comunicarea primului termen de judecată, procedura fiind viciată în

conformitate cu dispozițiile art. 91 C. proc. civ., iar procesul verbal de

citare nu este semnat de un reprezentant legal sau convențional al societății

fiindu-le pricinuită o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea

deciziei recurate.

În

susținerea motivului de recurs prevăzut de punctul 3 al art. 304 C. proc. civ.

recurenta a arătat că instanța de apel avea obligația de a-și verifica propria

competență, având în vedere că unul dintre motivele de apel invocate a fost cel

privitor la excepția de ordine publică a competenței materiale a instanței ce

s-a pronunțat asupra fondului potrivit naturii și obiectul pricinii –

întoarcerea executării silite pe cale separată.

Totodată,

recurenta susține că instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 720

1

,

iar reclamanta avea obligația să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de

Codul de procedură civilă privind invitația la conciliere directă, iar lipsa

dovezii privind procedura prealabilă este un viciu fundamental și deși a fost

invocată această excepție nu a fost luată în considerație.

Pentru

aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Recursul

este nefondat.

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivului de recurs,

raportat la soluția instanței de apel, de anulare a cererii de apel ca

netimbrată, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală, pentru

următoarele considerente :

Art.

304 pct. 5 C. proc. civ. - Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere

numai pentru motive de nelegalitate atunci când, prin hotărârea dată, instanța

a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2) C. proc. civ.

Din

perspectiva acestui motiv, recurenta a invocat încălcarea formelor de procedură

prevăzute, sub sancțiunea nulității, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

susținând că procedura de citare a fost viciată nefiind îndeplinită cu

respectarea dispozițiilor art. 91 C. proc. civ., fiindu-i pricinuită o vătămare

ce nu se poate înlătura decât prin anularea deciziei recurate. S-a arătat că

procesul verbal de citare nu este semnat de un reprezentant legal sau

convențional al societății, astfel că nu a cunoscut termenul și nici dispoziția

instanței referitoare la timbrarea apelului.

Critica

este nefondată.

Din verificarea procedurii de

citare întocmită pentru termenul când s-a soluționat apelul se constată că

aceasta s-a realizat

cu respectarea

dispozițiilor art. 91 C. proc. civ. conform cărora „înmânarea citațiilor și a

tuturor actelor de procedură…. se poate face funcționarului sau persoanei

însărcinate cu primirea corespondenței, care își va arăta în clar numele și

prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada”.

Din

analiza procesului-verbal de înmânare a citației se observă că citația fost

înmânată numitei L.M. din cadrul serviciului de registratură în calitate de

secretară, semnând, indicând actul de identitate și ștampilând procesul verbal

de înmânare.

Astfel,

din înscrisul existent la fila 12 a dosarului de apel, rezultă că pârâta SC P.P.

SA a fost legal citată pentru termenul de judecată din data de 10 martie 2011,

cu mențiunea de a achita taxele judiciare de timbru aferente cererii de apel.

Secretara

societății comerciale, prin natura atribuțiilor sale de serviciu, are ca

obligație și distribuirea corespondenței persoanelor cărora le este adresată

și, în primul rând, celor care, datorită funcțiilor pe care le ocupă, angajează

societatea în relații cu terții sau trebuie să o reprezinte în fața instanțelor

judecătorești. Prin urmare, citația emisă pentru termenul când s-a soluționat

apelul a fost primită de o persoană abilitată în acest sens.

În

contextul arătat instanța de apel, cu respectarea art. 137 C. proc. civ.

raportat la art. 20 alin. (1)și (3) din Legea nr. 146/1997, a luat în examinare

excepția de netimbrare a cererii și a aplicat în mod corect sancțiunea anulării

apelului ca netimbrat, iar în lipsa taxei judiciare de timbru, analiza criticilor

care au fost aduse sentinței fondului nu a mai putut fi realizată.

În alți termeni fața de considerentele precedente se

poate reține că accesul la justitie presupune respectarea cerințelor formale în

legatură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea

dispozițiilor imperative în legatură cu plata taxelor judiciare de timbru fără

de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în acea instanță.

Referitor

la celelalte critici încadrate de recurentă în punctele 3 și 9 ale art. 304 C.

proc. civ., se constată că recurenta nu a observat că decizia Curții de Apel

s-a oprit asupra unei excepții și că instanța nu a intrat în cercetarea

criticilor privind dezlegările date pe fondul cauzei, astfel încât, chestiunile

de fond nu pot fi supuse controlului de nelegalitate, în fața instanței de

recurs.

Pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte urmează

a respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta S.C. P.P. S.A. împotriva deciziei comerciale nr. 132

A din 10 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2011.