ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3833/2011

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 354

din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2246/104/2010,

s-a respins ca neîntemeiată acțiunea cu precizarea din 13 octombrie 2010,

formulată de

reclamantul

C.G.

împotriva pârâtei SC V.P.C. Sâmburești SA.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul C.G. a chemat în judecată pe

pârâta SC V.P.C. Sâmburești SA, pentru a se dispune anularea hotărârilor 1, 3

și 4 din 31 mai 2010 ale AGA - SC V.P.C. SÂMBUREȘTI SA precum și radierea

tuturor înscrierilor efectuate la ORC, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței

nr. 354 din 10 noiembrie 2010 a declarat apel reclamantul C.G. care a fost

respins prin decizia nr. 50/2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că limitarea dreptului de vot

privește doar descărcarea gestiunii administratorilor sau o problemă în care

persoana sau administrația lor ar fi în discuție, astfel că hotărârea nr.4 a

fost luată în conformitate cu dispozițiile legale, în condițiile în care cei

doi administratori nu au participat la vot, iar celelalte hotărâri privesc alte

aspecte și au fost luate cu respectarea legii.

Împotriva deciziei

nr. 50/2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a declarat

recurs C.G. invocând ca motive de nelegalitate punctele 7 și 9 al art. 304 C.

proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a arătat că: 1. s-a aplicat greșit art. 126 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990 în sensul că acest text de lege este limitativ și se referă

numai la aprobarea situațiilor financiar anuale, nu însă și la aprobarea

rapoartelor de activitate și de gestiune ale Consiliului de Administrație

pentru anul 2009, aprobarea contului de profit și pierderi (Hotărârea nr. 1),

aprobarea contului de profit și pierderi pentru anul 2009 (Hotărârea nr. 3),

descărcarea de gestiune a membrilor Consiliului de Administrație pentru anul

2009 (Hotărârea nr. 4); 2. hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină

sau cuprinde motive străine de natura pricinii în sensul că s-a ignorat faptul

că hotărârile au fost adoptate cu votul unui pretins acționar, dl. J.V.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte reține că recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este

lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a

legii.

Doctrina a statuat că

este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost

redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea

ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când

instanța de apel a aplicat dispozițiile legale incidente cauzei, însă fie le-a

încălcat, fie le-a aplicat greșit.

Din această

perspectivă precum și din criticile deciziei recurate și nu în ultimul rând din

considerentele acesteia Înalta Curte nu poate exercita controlul judiciar

asupra legalității hotărârii atacate atât timp cât instanța de apel nu a

analizat legalitatea fiecărei hotărâri AGA în parte. Este de reținut că prin

cererea introductivă precizată la termenul din 13 octombrie 2010 reclamantul a

solicitat anularea hotărârilor nr. 1, 3 și 4 ale Adunării Generale Ordinare ale

Acționarilor S.C. V.P.C. Sâmburești S.A. Or, în considerentele deciziei

recurate instanța de apel a reținut că hotărârea nr.4 a fost adoptată cu

respectarea dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar în ceea

ce privește celelalte hotărâri a reținut generic că acestea „privesc alte

aspecte astfel că au fost luate cu respectarea legii”.

Față de această

motivare sumară Înalta Curte apreciază că instanța de apel nu a cercetat fondul

nearătând de ce hotărârile nr. 1 și 3 ale Adunării Generale Ordinare ale

Acționarilor S.C. V.P.C. Sâmburești S.A. sunt legale.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ.

va casa hotărârea recurată și pentru o judecată unitară va trimite cauza

instanței de apel cu recomandarea analizării celor trei hotărâri respectiv

hotărârea 1, 3 și 4 din 31 mai 2010 ale AGA ale S.C. V.P.C. Sâmburești S.A. în

funcție de motivele invocate.

De asemenea Înalta

Curte recomandă instanței de apel de a analiza calitatea de acționar a domnului

J.V. la S.C. V.P.C. Sâmburești S.A. față de decizia nr. 1880 din 16 mai 2011 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

În conformitate cu

dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc. civ. instanța de apel va ține seama de

toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamantul C.G. împotriva deciziei nr. 50/2011 din 12

aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează

decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță

– Curtea de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.