ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3766/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 3181 din 07 decembrie 2016, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere.

A dispus modificarea hotărârii de stabilire a despăgubirilor (precum și a procesului-verbal - anexa hotărârii) nr. x din 03 decembrie 2012 și a hotărârii de stabilire a despăgubirilor (precum și a procesului-verbal - anexa hotărârii) nr. x din 20 august 2012 în sensul că se dispune acordarea despăgubirilor pentru terenul situat în Voluntari, jud. Ilfov, nr. cadastral x, în suprafață de 410 mp, în cuantum de 28.593 RON, și pentru terenul situat în Voluntari, jud. Ilfov, nr. cadastral x, în suprafață de 454 mp, în cuantum de 31.662 RON.

A obligat pârâtul la plata către reclamanți a despăgubirilor menționate și a sumei de 8000 RON cheltuieli de judecată.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor pentru diminuarea valorii terenului rămas în proprietatea reclamanților ulterior exproprierii și a dobânzii legale aferente, ca neîntemeiat.

A luat act de renunțarea la judecata capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor produse ca urmare a lipsei de folosință a terenurilor expropriate.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr. x/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de recuzare a membrilor completului de judecată "C2 Apel" constituit din d-nele judecătoare D. și E.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că din actele dosarului nu rezultă împrejurări care să ateste afirmațiile petenților în sensul că judecătorii recuzați și-ar fi spus părerea cu privire la care se judecă și că o simplă prezumție a părții cu privire la soluția ce urmează a fi dată în speță, bazată pe modul de rezolvare a unor aspecte prealabile, nu satisface cerințele impuse de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prefigurarea soluției în concepția părții nereprezentând situația în care judecătorul cauzei și-a spus părerea cu privire la pricină.

Împotriva încheierii din camera de consiliu din 15 ianuarie 2018, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamanții au declarat recurs.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit conform art. 493 C. proc. civ., s-a opinat că recursul este prematur introdus, întrucât, la data declarării recursului, din verificarea evidenței informatizate a instanțelor - ECRIS, conform art. 154 pct. 8 C. proc. civ., Dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă, reieșea că apelul era pendinte, calea de atac a recursului fiind exercitată înainte de pronunțarea hotărârii definitive, prin care să se fi soluționat apelul. Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu art. 499 teza finală, potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ. "Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Prin urmare, dispozițiile procedurale enunțate, deși recunosc părții interesate dreptul de a ataca încheierea prin care s-a respins recuzarea, exercițiul acestui drept trebuie să fie corelat cu pronunțarea unei hotărâri de soluționare a cauzei, fără a exista posibilitatea ca încheierea de respingere a recuzării să poată fi atacată înainte de pronunțarea hotărârii finale.

Rațiunea instituirii acestei proceduri de către legiuitor rezidă în necesitatea de a înlătura posibilitățile de tergiversare a cauzei prin exercitarea abuzivă a acestei căi de atac și de sporire a celerității în soluționarea cauzei, dat fiind faptul că, cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv de către autorul cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărui scop este cel al asigurării desfășurării normale a judecății.

Dosarul în care reclamanții au formulat cererea de recuzare are ca obiect o cerere în materia exproprierii iar hotărârea prin care urmează să se soluționeze apelul este definitivă, conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Așa fiind, în exercitarea recursului împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, incidente sunt dispozițiile art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În speță, reclamanții au declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, înainte ca instanța de apel să fi soluționat pricina printr-o hotărâre definitivă, nefiind îndeplinită cerința impusă de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.

În acest context, calea de atac a recursului, deși admisibilă, nu e deschisă pe durata cercetării judecătorești în dosarul în care au formulat cererea de recuzare ce a fost respinsă, ci doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care se soluționează cauza.

Constatând că recursul împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a fost declarat de reclamanți înainte ca pricina să fi fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, cauza aflându-se pendinte pe rolul instanței de apel (cu termen de judecată la 30 octombrie 2018), Înalta Curte, în raport de art. 53 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva încheierii din camera de consiliu, pronunțată la data de 15 ianuarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca prematur, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 15 ianuarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2015.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT