ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2406/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 26 iulie 2006,

reclamantul M.G. a chemat în judecată Direcția Județeană Prahova pentru Cultură,

Culte și Patrimoniu Cultural Național și Primăria Ploiești - Direcția Generală de

Urbanism, solicitând obligarea pârâtelor să excludă clădirea situată în Ploiești,

strada G.C. de pe lista imobilelor care fac parte din patrimoniul cultural național

și să elibereze autorizație de demolare a construcției.

În motivarea cererii,

reclamatul a arătat că în baza sentinței civile nr. 3190/2006 a Judecătoriei Ploiești,

irevocabilă, deține proprietatea asupra mobilului a cărui declarare ca monument

istoric de interes național este lovită de nulitate, nefiind respectată procedura

impusă de Legea nr. 422/2001.

S-a precizat de asemenea,

că imobilul este în stare avansată de degradare, prezentând un real pericol de prăbușire.

În ședința publică din

7 noiembrie 2006, Tribunalul Prahova, învestit cu judecarea acțiunii, a dispus introducerea

în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Culturii și Cultelor și a Comisiei

Naționale a Monumentelor Istorice.

Aceeași instanță, prin

sentința nr. 381 din 5 decembrie 2006 a dispus declinarea competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ.

Această din urmă instanță

a pronunțat sentința nr. 183 din 30 noiembrie 2007 prin care a respins acțiunea

ca nefondată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, în esență, că pârâții nu pot fi obligați să declaseze

imobilul de pe lista monumentelor istorice, întrucât reclamantul, ca proprietar,

nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 14 din Legea nr. 422/2001 și

art. 13 din Ordinul nr. RR/2003 al Ministerului Culturii și Cultelor.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul M.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamantul a

învederat că instanța a ignorat faptul că însăși clasarea imobilului s-a făcut cu

respectarea dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor

istorice.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod corect faptul că imobilul situat în Ploiești strada G.C., construit

în secolul al XVIII-lea, constituie monument de arhitectură de importanță națională,

înscris în lista monumentelor istorice din anul 2004, sub denumirea „Casa cu prăvălie

I.L.”, neputând fi declasat decât de Comisia Națională a Monumentelor Istorice care

va acorda avizul său, conform procedurii prevăzute de art. 13 -15 din Legea nr.

422/2001.

Din probele administrate

rezultă că situația de fapt a fost corect stabilită, reclamantul neîndeplinindu-și

obligațiile legale privind depunerea documentației aferente cererii de declasare,

iar pârâții învederând că, deși imobilul este în stare avansată de degradare, se

poate restaura, având o valoare istorică, culturală și arhitecturală deosebită.

Referitor la critica invocată

în recurs privind nerespectarea procedurii de clasare prevăzute de Legea nr. 422/2001,

această susținere nu este reală, imobilul fiind clasat în anul 1990 și înscris în

lista pe țară a monumentelor ansamblurilor și siturilor istorice din anii 1991 -

1992, listă ce a fost doar reactualizată în anul 2004, urmare a intrării în vigoare

a noii legi privind protejarea monumentelor istorice și a Normelor metodologice

de clasare și evidență a acestora.

Așadar, întrucât clasarea

imobilului ca monument istoric a avut loc în anul 1990, nu se putea aplica procedura

de clasare prevăzută de Legea nr. 422/2001, urmată de emiterea unui ordin care să

poată fi contestat de proprietarul clădirii.

În raport de cele expuse

mai sus, criticile formulate fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

M.G. împotriva sentinței nr. 183 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2008.