ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3726/2018

HOTĂRÂRE

23.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3726/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București sub nr. x/2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare a titlului executoriu constând în Contractul de credit nr. x din 12.03.2008 - Condiții generale din data de 12.03.2008 și Condiții speciale din data de 14.03.2008, cu Act adițional nr. x din data de 18.04.2008, Act adițional nr. x din data de 13.03.2009, Act adițional nr. x din data de 09.04.2009, Act adițional nr. x din data de 12.03.2010, Act adițional nr. x din data de 17.03.2011 și Contractul de fidejusiune din data de 17.03.2011 aferent Contractului de credit nr. x din 12.03.2008 condiții generale și speciale, urmare a cererii de executare silită formulate de creditoarea B. SA, împotriva debitoarei C., pentru recuperarea sumei de 189.975,62 RON compusă din: suma de 165.767,07 RON reprezentând debit principal restant, suma de 5.024,23 RON reprezentând dobândă restantă și suma de 19.184,32 RON reprezentând penalități.

Prin Sentința nr. 2.946 din 19 aprilie 2018, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

La pronunțarea acestei soluții, instanța a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

În considerentele hotărârii se menționează că, în condițiile în care din verificarea bazei de date a O.N.R.C. din data de 03.06.1999 rezultă că debitoarea își are sediul în sat Brătășanca, comuna Filipeștii de Târg, județ Prahova, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Câmpina, cererea de executare silită fiind formulată la data de 03.04.2018.

Prin adresa emisă la data de 07.05.2018 cauza a fost înaintată Judecătoriei Sectorului 5 București.

Judecătoria Sectorului 5 București, prin Sentința civilă nr. 4.491 din 31.05.2018, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Prin Sentința nr. 2.798 din 1 octombrie 2018, Judecătoria Câmpina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, din cuprinsul interogării bazei de date DEPABD, rezultă că la data sesizării organului de executare, anume 03.04.2018, domiciliul lui C., potrivit înscrisului aflat la dosarul Judecătoriei Sectorului 5 București se afla în sectorul 6 București.

S-a avut în vedere că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 112 C. proc. civ. întrucât creditoarea, prin cererea de executare silită, a solicitat doar executarea silită a fidejusorului persoană fizică C., iar cererea de încuviințare a executării silite o privește exclusiv pe C., astfel că nu există situația unei cereri de încuviințare a executării silite cu pluralitate de debitori.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că Judecătoria Sectorului 6 București este competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, motiv pentru care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Câmpina și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Contractul de credit a fost încheiat între creditorul B. SA, SC D. SRL în calitate de împrumutat, C. având calitatea de garant.

În contractul de fidejusiune C. figurează ca fidejusor ce garantează, în mod irevocabil și necondiționat, în solidar cu împrumutatul, îndeplinirea întocmai de către împrumutat a tuturor obligațiilor sale asumate prin contractul de credit, iar prin cererea de executare silită creditorul a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul principal din raportul obligațional.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul" și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

Înalta Curte reține că în cauza de față cererea de încuviințare a executării silite este formulată numai împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ. (care privesc faza judecății, iar nu a executării silite) potrivit cărora "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Ca atare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ. - normă de competență proprie fazei de executare silită - potrivit cărora:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a cererii privind încuviințarea executării silite aparține, în speță, judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului urmărit, soluție care rezultă din aplicarea coroborată a prevederilor art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele arătate și de textele legale evocate, precum și față de împrejurarea că la data sesizării organului de executare debitorul garant C., împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite, avea domiciliul în municipiul București, competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite este Judecătoria Sectorului 6 București.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.