ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 276/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 276/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
276/2018
Asupra
conflictului de competență de față, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată pe
rolul Judecătoriei Constanța la data de 17 octombrie 2017, B.E.J. A.
a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului B.,
la cererea creditoarei SC C. SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de
Sentința civilă nr. 10.592 din 15 decembrie 2015, pronunțată
de Judecătoria sectorului 6 București în Dosarul nr. x/303/2015,
schimbată în tot prin Decizia civilă nr. 1.868A din 30 mai 2016,
pronunțată de Tribunalul București, pentru suma totală de
30.193,79 RON, din care suma de 24.915,06 RON reprezentând contravaloarea
facturilor neachitate, 1.351 RON cheltuieli de judecată, taxa
judiciară de timbru și 1.644,79 RON onorariu avocat, precum și
sumele de 675,5 RON taxă judiciară de timbru și 1.606,93 RON
onorariu avocat.
Prin
Sentința civilă nr. 11.659 din 20 octombrie 2017, Judecătoria
Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, declinând
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
sectorului 6 București.
Reținând
incidența în cauză a prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.,
potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a
cărei circumscripție se află, la data sesizării organului
de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara
cazurilor în care legea dispune altfel, Judecătoria Constanța a
arătat că prin dispozițiile legale enunțate legiuitorul a
instituit o competență teritorială exclusivă a
instanței de executare în materia cererilor de încuviințare a
executării silite, pe care părțile nu o pot înlătura.
Constatând
că din actele dosarului reiese că, la data sesizării
executorului judecătoresc, domiciliul debitorului B. era în
București, instanța a admis excepția necompetenței
teritoriale, invocată din oficiu și, în temeiul art. 132 alin. (3) C.
proc. civ., a decimat competența de soluționare a cererii în favoarea
Judecătoriei sectorului 6 București.
Învestită
prin declinare, Judecătoria sectorului 6 București a pronunțat
Sentința civilă nr. 9.555 din 23 noiembrie 2017, prin care a admis
excepția necompetenței teritoriale a instanței. A declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Galați. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a
suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de
Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de
competență.
În considerentele
hotărârii s-a reținut faptul că din actele de executare
rezultă că s-a solicitat de către creditor executarea
silită împotriva debitorului B.
Astfel cum
rezultă din relațiile comunicate de Serviciul pentru Imigrări,
debitorul este cetățean străin, pe teritoriul României având
doar reședința declarată, iar nu și domiciliul stabilit în
România.
Ca atare,
instanța apreciază că, întrucât domiciliul debitorului nu se
află în țară, conform art. 651 alin. (1) teza a II-a este
competentă judecătoria în a cărei circumscripție se afla,
la data sesizării organului de executare, sediul creditorului. Conform
verificărilor în baza de date a O.N.R.C., sediul creditorului se afla, la
data depunerii cererii de executare silită, în circumscripția
Judecătoriei Constanța.
Cu privire la
conflictul negativ de competența, cu a cărui judecată a fost
legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Judecătoria
Constanța a fost învestită cu o cerere având ca obiect
încuviințarea executării silite.
Potrivit art.
666 alin. (1) din C. proc. civ., încuviințarea executării silite se
dispune de către instanța de executare.
Conform art.
651 alin. (1) din C. proc. civ. "instanța de executare este
judecătoria în a cărei circumscripția se află, la data
sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă
domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în
țară, este competentă judecătoria în a cărei
circumscripție se află, la data sesizării organului de
executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă
acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei
circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc
învestit de creditor".
Din Adresa
din 21 noiembrie 2017, emisă de Serviciul pentru imigrări
Constanța (Dosar nr. x/212/2017 al Judecătoriei sectorului 6
București), rezultă faptul că debitorul B. este
cetățean iordanian, având stabilită pe teritoriul României doar
reședința, respectiv în București, dar nu și domiciliul,
potrivit verificărilor tăcute în evidența D.E.B.A.P.D. (Dosar
nr. x/212/2017 ai Judecătoriei sectorului 6 București).
Prin urmare,
stabilirea instanței competente să soluționeze cauza se va face
prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ., în sensul că este competentă judecătoria în a cărei
circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare,
domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.
Se
constată faptul că creditorul avea, la data sesizării organului
de executare, sediul în Constanța (Dosar nr. x/212/2017 al
Judecătoriei sectorului 6 București), sediu aflat în
circumscripția Judecătoriei Constanța.
În
considerarea celor ce preced, competența soluționării cauzei
revine Judecătoriei Constanța.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei
Constanța.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 30 ianuarie 2018.
Procesat de