ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 722/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 21 decembrie 2017, Executor Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei B., urmare a cererii formulată de creditoarea C. S.A.

Judecătoria sectorului 6 București, secția civila, prin sentința nr. 159 din 12 ianuarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

S-a constatat, prin prisma dispozițiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., că potrivit contractului de credit nr. x din 2 septembrie 2008, debitorul obligației este D., numita B., având calitatea. de garant și nu de debitor, iar la data sesizării executorului judecătoresc, respectivul debitor avea domiciliul în Constanța.

Prin sentința nr. 1140 din 6 februarie 2018, Judecătoria Constanța, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) și art. 648 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. și având în vedere că creditorul a înțeles să declanșeze executarea silită doar împotriva fidejușorului, al cărui domiciliu se afla în raza Judecătoriei sectorului 6 București, că acestei instanțe îi aparține competența soluționării cererii.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care Executorul judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite prin toate formele de executare împotriva debitoarei B., urmare a cererii formulată de creditoarea C. S.A.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliui debitorului sau fidejușorului.

in primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se allă, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut cât și de debitorii garanți, fie ei ridejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora " creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul m care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de credit de consum nr. x din 2 septembrie 2008 a fost formulată împotriva debitoarei B., care are calitatea de garant/fidejusor în respectivul contract.

Astfel, se constată că C. S.A., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva fidejusorului, care dobândește, în atare împrejurare, calitate procesuală, câta vreme în actul de învestire al instanței reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, domiciliui numitei B. era la data sesizării organului de executare în București, sectorul 6, în circumscripția Judecătoriei sectorului 6 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. Definitiva.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 martie 2018.