ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2018

HOTĂRÂRE

16.05.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 22 ianuarie 2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele admise de lege, simultan sau succesiv, a debitorului B., în baza titlului executoriu - Contract de împrumut nr. x din 27 august 2015.

Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, prin sentința nr. 668 din 31 ianuarie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari.

S-a constatat, în esență, prin prisma dispozițiilor art. 666 raportate la cele ale art. 651 C. proc. civ., că potrivit contractului de credit, debitorul obligației este C., domiciliat în comuna Braniștea, județul Dâmbovița, B. având calitatea de garant.

Prin sentința civilă nr. 289 din 5 martie 2018, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei către Judecătoria sectorului 6 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța superioară și comună, competentă să soluționeze incidentul procedural. A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 666 și art. 651 C. proc. civ. și având în vedere că prin cererea adresată instanței s-a solicitat încuviințarea executării silite doar împotriva debitorului B., al cărui domiciliu se află în raza Judecătoriei sectorului 6 București, că acestei instanțe îi aparține competența soluționării cererii.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite, prin toate formele admise de tege, simultan sau succesiv, a debitorului B., în baza titlului executoriu - contract de împrumut nr. 3586 din 27 august 2015.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul debitorului principal sau al garantului (girant).

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut cât și de debitorii garanți.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că " sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul " raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora " creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. în acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de împrumut nr. 3586 din 27 august 2015 a fost formulată împotriva debitorului B., care are calitatea de garant în respectivul contract.

Astfel, se constată că deși D. S.A., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva ambilor debitori (obligați în mod solidar și indivizibil), acțiunea promovată de executorul judecătoresc pe rolul instanțelor judecătorești a fost îndreptată numai împotriva terțului - garant B., care dobândește astfel calitatea de debitor în procedura executării silite, în raport de domiciliul căruia se va determina competența teritorială.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, domiciliul numitului B. era la data sesizării organului de executare în București, sectorul 6, în circumscripția judecătoriei sectorului 6 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.