ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1058/2019

HOTĂRÂRE

29.05.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1058/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6. București. la data de 26 martie 2019, BEJ A., prin executor judecătoresc B., a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviințarea executării silite împotriva debitorului D., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, a titlului executoriu: contract de împrumut nr. x din 24 aprilie 2017, și contract de garant nr. x din 24 aprilie 2017.

Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă, prin încheierea din 9 aprilie 2019, a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu. A dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei Găești.

S-a constatat, în esență, prin prisma art. 651, art. 644, art. 645, art. 648 și art. 112 din C. proc. civ., că legiuitorul a acordat terțului fidejusor ori garantului ipotecar calitatea de terț garant, iar nu pe aceea de debitor, iar în cauză, debitorul principal este E., cu domiciliul în orașul Găești.

Prin Sentința civilă nr. 1.072 din 25 aprilie 2019, Judecătoria Găești, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și având în vedere că debitorul împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite are domiciliul în raza Judecătoriei sectorului 6 București, că acestei instanțe îi aparține competența soluționării cererii.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care BEJ A. a solicitat, la cererea creditoarei C., încuviințarea executării silite împotriva debitorului D., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, a titlului executoriu reprezentat de contract de împrumut și contract de garant.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 din C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul debitorului sau garantului.

În primul rând este de remarcat că art. 651 din C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) din C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod, potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a contractului de împrumut nr. x din 24 aprilie 2017 a fost formulată împotriva debitorului D., care are calitatea de garant în respectivul contract.

Astfel, se constată că C., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva garantului, care dobândește, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanței reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, domiciliul numitului D., era la data sesizării organului de executare în București, în circumscripția Judecătoriei sectorului 6 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.