ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2285/2019

Asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 30 septembrie 2019, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut din data de 21 martie 2019, împotriva debitorului B., la solicitarea creditoarei C..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. (1) și alin. (3), art. 666 alin. (1) și art. 782 C. proc. civ.

2.1. Prin Sentința civilă nr. 6795 din 10 octombrie 2019, Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

În motivarea hotărârii s-a reținut incidența art. 651 C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Instanța a mai reținut că, potrivit titlului executoriu - contractul de împrumut din 21 martie 2018, debitorul principal al obligației de plată este D., iar numitul B. are calitatea de fidejusor.

Totodată, s-a mai reținut că în dosarul de executare silită s-a formulat o singură cerere, atât cu privire la debitorul principal, cât și cu privire la fidejusor.

Conform art. 112 C. proc. civ. în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali, în speță creditorul formulând o singură cerere de executare silită atât cu privire la debitorul principal, precum și cu privire la fidejusor.

Prin urmare, a concluzionat Judecătoria Sectorului 6 București, instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului principal, iar în speță, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului D. era în comuna Cernătești, județul Buzău, conform verificării din baza de date de la dosar

2.2. Prin Sentința civilă nr. 5545 din 25 octombrie 2019, pronunțată de Judecătoria Buzău, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, instanța a dispus suspendarea cauzei și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui incident procedural.

În considerentele hotărârii s-a reținut că, în cauză, calitatea de debitor o are debitorul girant, iar dispozițiile art. 651 C. proc. civ. nu disting relativ la competența instanței de executare, după cum este vorba de un debitor principal sau un alt garant al obligației de executare.

Dispozițiile art. 112 C. proc. civ. nu își găsesc aplicabilitate în materia executărilor silite, întrucât executarea silită are reguli proprii de competență.

Pentru aceste considerente, raportat la domiciliul debitorului garant - B. de la data sesizării organului de executare (București, str. x), instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie cererea prin care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare silită nr. x/2019, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut din data de 21 martie 2019, împotriva debitorului B., la solicitarea creditoarei C..

Se reține că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul debitorului principal sau garantului.

În primul rând, este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că, din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut, cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari întrucât o caracteristică fundamentală a executării silite este reprezentată, ca regulă, de caracterul ei unipatrimonial, ceea ce înseamnă că, în mod obișnuit, în cadrul unei executări silite nu poate fi urmărit silit decât un singur debitor, coparticiparea procesuală neputând fi decât pasivă.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează în sensul că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată împotriva debitorului girant B..

Astfel, se constată că creditoarea C. a înțeles să se îndrepte împotriva garantului, care dobândește, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanței, reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc, este indicată respectiva persoană.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, domiciliul numitului B. era, la data sesizării organului de executare, în București, în circumscripția Judecătoriei sectorului 6 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 noiembrie 2019.

GGC - CL