ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 20 mai 2019, Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei Asociația B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului girant C., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, a titlului executoriu contract de împrumut nr. 18 din 22 februarie 2018.

2.1. Prin Sentința nr. 3888 din 30 mai 2019, Judecătoria sectorului 6 București, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect încuviințare executare silită în favoarea Judecătoriei Buzău.

S-a constatat, în esență, prin prisma art. 666 alin. (1), art. 651, art. 644 și art. 645 C. proc. civ., că textele de lege incidente trebuie interpretate ca vizând domiciliul/sediul debitorului principal, iar nu pe cel al terțului garant.

S-a apreciat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., competența urmând a se stabili în funcție de debitorul principal vizat de cererea creditorului de executare, iar nu de fidejusor care este obligat accesoriu, reținându-se și reglementarea, ca regulă, a unicității instanței de executare.

2.2. Prin Sentința nr. 3313 din 20 iunie 2019, Judecătoria Buzău, secția civilă a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cerere de încuviințare a executării silite, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. A constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

S-a reținut, în esență, în raport de prevederile art. 666 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) C. proc. civ., că, în speță, competența se stabilește în funcție de domiciliul debitorului principal vizat de cererea creditorului de executare, or, în cauză, calitatea de debitor o are debitorul fideiusor.

Totodată, s-a apreciat că noțiunea de unicitate a instanței trebuie interpretată în sensul că instanța de la domiciliul debitorului, indiferent că-i principal, garant sau fideiusor, încuviințează executarea silită, soluționează contestațiile la executare sau alte cereri în legătură cu respectiva executare.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul cererii deduse judecății îl constituie acțiunea prin care Biroul Executorului Judecătoresc A., a solicitat, la cererea creditoarei Asociația B., încuviințarea executării silite împotriva debitorului girant C., pentru punerea în executare, în oricare din formele prevăzute de lege, a titlului executoriu Contract de împrumut nr. 18 din 22 februarie 2018.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere situația particulară a speței, respectiv în funcție de domiciliul debitorului principal sau garantului.

În primul rând este de remarcat că art. 651 C. proc. civ., la alin. (1), stipulează în sensul că instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Se reține însă că din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de debitorul principal din convenția de împrumut cât și de debitorii garanți, fie ei fidejusori sau ipotecari.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "sunt părți în procedura de executare creditorul și debitorul" raportate la cele ale art. 648 alin. (1) din cod potrivit cărora "creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel".

Din interpretarea textelor de lege menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului.

Or, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată împotriva debitorului girant C.

Astfel, se constată că Asociația B., în calitate de creditoare, a înțeles să se îndrepte împotriva garantului, care dobândește, în atare împrejurare, calitate procesuală, câtă vreme în actul de învestire al instanței reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite formulată de către executorul judecătoresc este indicată respectiva persoană.

Față de toate cele de mai sus și cum, în cauză, domiciliul numitului C. era la data sesizării organului de executare în București, în circumscripția Judecătoriei sectorului 6 București, se va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 octombrie 2019.

GGC - NN