ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1757/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 6 București, sub nr. x/2020, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din data de 06 iulie 2018, privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. și pe debitorul C., ce formează obiectul dosarului de executare silită nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 3244 din 26 iunie 2020, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu- Jiu, reținându-se, în esență, că instanța de executare competentă să se pronunțe asupra cererii de încuviințare a executării silite este cea de la domiciliul debitorului principal, D., iar nu cea de la domiciliul numitului C., care este garant în contractul de împrumut ce constituie titlu executoriu, în același sens fiind și dispozițiile art. 651 C. proc. civ., care prevăd că instanța de executare este cea de la domiciliul debitorului, așadar a debitorului principal, iar nu a terțului garant ori a fidejusorului.

Învestită prin declinare, prin sentința civilă nr. 3093/2020 din 08 iulie 2020, Judecătoria Târgu Jiu, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. și pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sector 6 București; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Târgu-Jiu și Judecătoria Sector 6 București și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a hotărî asupra conflictului ivit.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că potrivit contractului nr. x din 06 iulie 2018, debitor principal și beneficiar al împrumutului solicitat este D., iar C. este garant, asumându-și prin același contract obligația de a plăti, în mod solidar și indivizibil, suma împrumutată, în cazul în care debitorul principal nu rambursează debitul și dobânzile scadente, renunțând la beneficiile de diviziune și discuțiune.

Astfel, din perspectiva procedurii executării silite, ținând cont de prevederile art. 648 alin. (1) C. proc. civ., instanța a apreciat că debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, iar nu doar de debitorul din raportul obligațional.

A mai reținut instanța că, prin cererea formulată, executorul judecătoresc a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. și pe debitorul C., cu domiciliul în București, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut anterior arătat, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Conchizând, instanța a avut în vedere și modalitatea de învestire a instanței cu cererea de executare silită, de către executorul judecătoresc, care a înțeles să declanșeze această procedură numai împotriva numitului C., în calitate de garant.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul prezentei cauze îl constituie cererea înregistrată la 22 iunie 2020, pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București, sub nr. x/2020, prin care Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, la cererea creditoarei Casa de Ajutor Reciproc B., împotriva debitorului C., în oricare dintre modalitățile prevăzute de lege, simultan sau succesiv.

Conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Judecătoria Târgu Jiu a fost generat de modul de interpretare a dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, Judecătoria Sectorului 6 București a apreciat că art. 651 C. proc. civ. trebuie interpretat ca vizând domiciliul/sediul debitorului principal, iar nu pe cel al terțului garant, iar Judecătoria Târgu Jiu a reținut că, potrivit art. 651 alin. (1) coroborat cu art. 648 alin. (1) C. proc. civ., debitorul urmăribil poate fi și garantul, iar nu numai debitorul principal.

În cauză, între Casa de Ajutor Reciproc B., în calitate de împrumutant, D., în calitate de împrumutat, și C., în calitate de girant, a fost încheiat contractul de împrumut nr. 1945 din 06 iulie 2018, contract prin care girantul și-a asumat obligația de a plăti, în mod solidar și indivizibil cu împrumutatul, ratele de împrumut și dobânzile scadente, renunțând la beneficiul diviziunii și discuțiunii, în temeiul art. 2294 și art. 2300 C. civ.

Prin încheierea din 17 iunie 2020, executorul judecătoresc A. a admis, în parte, cererea de executare silită formulată de creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B., a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al BEJ A. și a deschis dosarul de executare silită nr. x/2020, împotriva debitorului C., domiciliat în București, Calea x.

Prin aceeași încheiere, executorul judecătoresc a refuzat cererea creditoarei de deschidere a procedurii de executare silită, prin poprire, împotriva debitorului D., domiciliat în județul Gorj, iar, partea de cerere respinsă, încheierea executorului judecătoresc nu a fost atacată cu plângere.

Înalta Curte reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 645 alin. (1) din C. proc. civ., care dispun că:

"sunt părți în procedura de executare silită creditorul și debitorul", precum și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, care statuează în sensul că:

"Creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel."

În raport de cele anterior expuse, se reține că, în faza executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de girant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor", iar alin. (3) al aceluiași text legal prevede că instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite.

Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Or, în speță, se constată că la data sesizării organului de executare, debitorul C., împotriva căruia se solicită încuviințarea executării silite, avea domiciliul în București, fapt ce rezultă din înscrisul de la dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. și pe debitorul C., în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A., privind pe creditoarea Casa de Ajutor Reciproc B. și pe debitorul C., având ca obiect "încuviințare executare silită", în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2020.