ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3966/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 29 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații B., C. și Biroul executorilor judecătorești asociați "D.", a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite efectuate în dosarul de executare nr. x/IC/2017 al BEJA "D.", suspendarea executării, conform art. 721 alin. (4) C. proc. civ., anularea încheierii de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria sectorului 6 în cadrul dosarului instanței nr. x/2017, precum și a actelor subsecvente emise.

În subsidiar, contestatoarea a solicitat anularea încheierii privind cuantumul cheltuielilor de executare silită și a dispoziției de înființare a popririi asupra conturilor contestatoarei, acte emise în data de 22 ianuarie 2018 în cadrul dosarului de executare nr. x/IC/2017, pentru o creanță care nu este certă, lichidă și exigibilă, anularea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil E., deoarece acesta nu a fost comunicat contestatoarei, lipsa îndeplinirii procedurii de comunicare împiedicând-o să aprecieze modalitatea de calcul utilizată în cauză și formularea de obiecțiuni, restituirea sumei de 10.999,59 CHF reprezentând diferența din debitul pretins în sumă de 29.072,92 CHF, cuantum pe care nu-l datorează, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în măsura în care acestea vor fi necesare și în măsura în care le va dovedi.

Prin Sentința civilă nr. 4456 din 13 iunie 2018, Judecătoria sectorului 6 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

În considerente s-a reținut faptul că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Examinând actele din dosarul de executare silită nr. x/2017, instanța a constatat faptul aparține contestatoarei A. calitatea de debitor, iar aceasta are sediul în Olanda, 1101 CJ Amsterdam, Karspeldreef 6A, fiind înregistrată la Registrul Comerțului al Camerei de Comerț din Amsterdam.

Instanța a apreciat că sediul procesual ales al contestatoarei-debitoare, care este în sectorul 6 din București, nu are relevanță din prisma prevederilor art. 651 C. proc. civ., luând în considerare dispozițiile art. 229 C. civ. și ale art. 158 C. proc. civ., această alegere a sediului privind doar procedura de citare și de comunicare a actelor.

Pe cale de consecință, având în vedere dispozițiile art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că sediul debitoarei nu se află în țară, instanța a constatat că, în speță, competența se determină prin raportare la domiciliul creditorilor de la data sesizării organului de executare.

Or, întrucât creditorii-intimați B. și C. aveau, la momentul sesizării organului de executare domiciliul în municipiul Brașov, județul Brașov, instanța a reținut că Judecătoria Brașov este instanța de executare competentă teritorial să soluționeze prezenta contestație la executare.

Învestită prin declinare, Judecătoria Brașov, prin Sentința civilă nr. 7814 din 3 septembrie 2018, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat soluționarea cauzei și a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru regulator de competență.

În motivarea hotărârii s-a reținut faptul că, potrivit susținerilor contestatoarei din cererea formulată, aceasta are calitatea de cesionar al creanței rezultate din contractul de credit nr. x din 13 decembrie 2007, încheiat între F. S.A. și intimații B. și C..

Având în vedere această calitate a contestatoarei debitoare, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 50/2010, potrivit cu care:

"Cesionarul contractului de credit, respectiv cesionarul creanței, este obligat să aibă sediul social, o sucursală sau un reprezentant în România pentru rezolvarea eventualelor litigii și pentru a răspunde contravențional și/sau penal în fața autorităților publice".

Potrivit înscrisului aflat la fila x din volumul II al dosarului Judecătoriei sectorului 6 București, reprezentantul în România al contestatoarei debitoare, respectiv G. S.A, are sediul social la adresa din București, B-dul x, nr. x, Clădirea H., adresă la care aceasta a solicitat să i se comunice toate actele de procedură atât în cadrul dosarului execuțional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătorești asociați "D.", cât și în cadrul prezentului dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din C. proc. civ.:

"Cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta".

În raport de dispozițiile legale mai sus menționate, Judecătoria Brașov a apreciat că, în mod greșit, în motivarea Sentinței civile nr. 4456 din 13 iunie 2018, Judecătoria sectorului 6 București a reținut faptul că societatea debitoare nu are sediu în țară, situație în care competența se determină prin raportare la domiciliul creditorilor la data sesizării organelor de executare.

Prin urmare, Judecătoria Brașov a apreciat că sediul debitoarei din dosarul execuțional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătorești asociați "D." este la adresa din București, B-dul x, nr. x, Clădirea H..

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 133 pct. 2 din același cod, Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. au atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

De asemenea, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare

Conform art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că:

"Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

În speță, creditorii din cadrul dosarului execuțional nr. x/2017 al Biroului executorilor judecătorești asociați "D.", respectiv intimații din prezentul dosar - B. și C., au solicitat Judecătoriei sectorului 6 București încuviințarea executării silite împotriva debitoarei A., contestatoarea din prezentul dosar, în temeiul titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 276/C/2017 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2016, cerere admisă prin încheierea din data de 9 ianuarie 2018, pronunțată în dosarul civil nr. x/2017

Debitoarea A. are sediul în Olanda, 1101 CJ Amsterdam, Karspeldreef 6A, fiind înregistrată la Registrul Comerțului al Camerei de Comerț din Amsterdam, iar creditorii B. și C. aveau, la momentul sesizării organului de executare, domiciliul în municipiul Brașov, județul Brașov.

Faptul că debitoarea A., care are sediul în Olanda, are un reprezentant în România, respectiv G. S.A, cu sediul social în București, B-dul x, nr. x, Clădirea H., nu prezintă relevanță în determinarea instanței competente să soluționeze cererea privind contestația la executare, câtă vreme dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că în cazul în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului.

Cum domiciliul creditorilor B. și C. era, la momentul sesizării organului de executare, în municipiul Brașov, județul Brașov, instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Brașov.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "D.", C. și B., având ca obiect "contestație la executare", în favoarea Judecătoriei Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM