ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3519/2018

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 2188 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 a fost anulată, ca informă, cererea formulată de petenta A. privind strămutarea pricinii care face obiectul Dosarului nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

La data de 09 iulie 2018, A. a formulat cerere de revizuire împotriva Încheierii nr. 2188 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2018, fiind fixat termen de judecată la 10 octombrie 2018.

Prin cererea de revizuire s-a susținut că, de aproape trei decenii, nu se respectă Decizia definitivă nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Constanța, pronunțată în Dosarul nr. x/1990, definitivă prin decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție în Dosarul nr. x/1991.

La termenul din 10 octombrie 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 326 alin. (3) C. proc. civ., "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Art. 322 C. proc. civ., text care reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii, enumeră, limitativ atât categoriile de hotărâri ce pot fi atacate precum și motivele pentru care poate fi exercitată această cale de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În speță, cererea de revizuire a fost formulată împotriva unei încheieri pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare.

Potrivit art. 40 alin. (4) "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare și nu este supusă nici unei căi de atac. (...)".

Sintagma folosită de legiuitor cuprinde atât căile de atac ordinare, cât și pe cele extraordinare, din modul în care este redactat textul rezultând că legea nu face nicio distincție între acestea. Or, unde legea nu distinge, nici judecătorul nu poate face vreo distincție (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus).

Cum, în speță, revizuenta a exercitat calea de atac a revizuirii împotriva unei hotărâri judecătorești care nu este susceptibilă de nicio cale de atac (fiind pronunțată în soluționarea unei cereri de strămutare), astfel cum prevede art. 40 alin. (4) C. proc. civ. și nici nu a indicat vreunul din motivele limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Încheierii nr. 2188 din 30 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - CT