MAK c. TURQUIE

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA FINALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 9360/03 prezentate de Mesut MAK împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 10 ianuarie 2008 într-o cameră compusă din Boštjan M. Zupančič, președinte, Corneliu Bîrsan, R și de Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 februarie 2003, având în vedere decizia parțială din 6 decembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, domnul Mesut Mak, este un resortisant turc, născut în 1973 și are reședința la Bal. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul H. Aygün și Ö.U. Kaplan, avocați din Tunceli. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul a lucrat ca electrician contractual la sediul de distribuție de energie electrică din Tunceli. El a fost membru al sindicatului Enerji-Yap La 13 noiembrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune în anulare împotriva acestei decizii de transfer în fața Tribunalului Administrativ din Malatya. Prin hotărârea din 17 ianuarie 2003, Tribunalul Administrativ din Malatya a respins acțiunea reclamantului în măsura în care, în conformitate cu art. 7 din Decretul-lege 285, nici un act al prefectului regiunii aflate în situație de urgență nu putea face obiectul unei acțiuni în anulare în fața instanțelor. Prin hotărârea din 7 decembrie 2004, Consiliul d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285 promulgat la 10 iulie 1987 și privind prefectura regiunii aflate în stare de urgență, astfel cum a fost modificat prin Decretul-lege nr 425 din 9 mai 1990, care dispune că: ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 285 nu putea fi supus unei acțiuni în anulare, fusese anulată de Curtea Constituțională. Consiliul de Stat a soluționat cauza în fața instanței de primă instanță pentru a examina temeinicia acesteia. printr-o hotărâre din 31 martie 2005, Tribunalul Administrativ din Malatya s-a declarat incompetent loci în favoarea instanței administrative a lui Printr-o hotărâre din 30 septembrie 2005, Tribunalul Administrativ din Elaz Electrolux a respins acțiunea în anulare introdusă de solicitant. În așteptările sale, Tribunalul a indicat că, având în vedere documentele și informațiile conținute în dosarul cauzei, administrația și-a folosit marja de apreciere în conformitate cu dreptul și în interesul nevoilor serviciului public pentru a transfera reclamantul. La 9 mai 2007, la cererea grefei Curții, guvernul a informat că cauza era încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. Dreptul și practica internă relevantă Curtea se referă la avuția de drept intern stabilită în alte hotărâri, în special Bul September 2005). Legea nr. 657 privind funcționarii reglementează statutul și cariera funcționarilor. GRIEFS Invocând art. 11 din Convenție, reclamantul susține că decizia de transformare constituie o încălcare a dreptului său la libertatea de asociere. Invocând art. 13 din Convenție, reclamantul a declarat că există o cale de atac pentru a contesta decizia luată împotriva sa de prefectul regiunii aflate în situație de urgență. 657 privind funcționarii publici. În această privință și ținând cont de faptul că a fost vorba despre un litigiu între administrația națională și reclamant, el consideră că cererea trebuie respinsă pentru incompatibilitate rațională Materiae Reclamantul contestă această teză. Curtea reamintește că a avut deja de multe ori în trecut posibilitatea de a se pronunța și de a respinge această excepție (a se vedea, printre multe altele, Metin Turan c. Turcia, n 20868/02, § 19, 14 noiembrie 2006). Curtea nu menționează nicio circumstanță specială în prezenta cauză care ar putea determina o derogare de la concluziile sale anterioare. În concluzie, această excepție a guvernului nu poate fi reținută. Guvernul ridică, de asemenea, o excepție de la neobosirea căilor de atac interne. Acesta explică faptul că acțiunea administrativă intentată de reclamant este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. Reclamantul recunoaște, de asemenea, că cauza este încă în curs de desfășurare în fața instanțelor naționale. Curtea constată că nu se contestă de către părți faptul că cauza este încă în curs de desfășurare în fața Consiliului de Stat. Prin urmare, cererea trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4 din convenție. Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din convenție și să se declare cererea inadmisibilă. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibile. Santiago Quesada Bošjan M. Zupančič Moduler Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION FINALE

SUR LA RECEVABILITÉ

de la requête n

o

9360/03

présentée par Mesut MAK

contre la Turquie

La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 10 janvier 2008 en une chambre composée de

:

Boštjan M. Zupančič,

président,

Corneliu Bîrsan,

Rıza Türmen,

Elisabet Fura-Sandström,

David Thór Björgvinsson,

Ineta Ziemele,

Isabelle Berro-Lefèvre,

juges,

et de Santiago Quesada

,

greffier de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 24 février 2003,

Vu la décision partielle du 6 décembre 2005,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Mesut Mak, est un ressortissant turc, né en 1973 et résidant à Balıkesir. Il est représenté devant la Cour par M

es

H. Aygün et Ö.U. Kaplan, avocats à Tunceli.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le requérant travaillait comme électricien contractuel à l’établissement de distribution d’électricité de Tunceli. Il était membre du syndicat «

Enerji-Yapı Yol Sen

», rattaché au syndicat de la Fédération des syndicats du secteur public («

Kesk

»).

Par une décision du 26 août 2001, à la demande du préfet de la région soumise à l’état d’urgence du 5 octobre 2001, le requérant fut muté à Balıkesir.

Le 13 novembre 2001, le requérant introduisit un recours en annulation contre cette décision de mutation devant le tribunal administratif de Malatya.

Par un jugement du 17 janvier 2003, le tribunal administratif de Malatya rejeta le recours du requérant dans la mesure où, selon l’article 7 du décret-loi

n

o

285, aucun acte du préfet de la région soumise à l’état d’urgence ne pouvait faire l’objet d’un recours en annulation devant les tribunaux.

Par un arrêt du 7 décembre 2004, le Conseil d’Etat cassa le jugement du tribunal administratif de Malatya au motif que l’article 7

du décret-loi n

o

285 promulgué le 10 juillet 1987 et portant sur la préfecture de la région soumise à l’état d’urgence, tel que modifié par le décret-loi n

o

425 du 9

mai 1990, disposant qu’aucun acte administratif pris en application du décret-loi n

o

285 ne pouvait être l’objet d’un recours en annulation, avait été annulé par la Cour constitutionnelle. Le Conseil d’Etat renvoya l’affaire devant le tribunal de première instance pour en examiner le bien-fondé.

Par un jugement du 31 mars 2005, le tribunal administratif de Malatya se déclara incompétent

ratione

loci

au profit du tribunal administratif d’Elazığ.

Par un jugement du 30 septembre 2005, le tribunal administratif d’Elazığ rejeta le recours en annulation introduit par le requérant. Dans ses attendus, le tribunal indiqua que, compte tenu des documents et informations contenus dans le dossier de l’affaire, l’administration avait utilisé sa marge d’appréciation dans le respect du droit et dans l’intérêt des besoins du service public pour muter le requérant.

Le 9 mai 2007, sur demande du greffe de la Cour, le Gouvernement informa que l’affaire était toujours pendante devant le Conseil d’Etat.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

La Cour se réfère à l’aperçu du droit interne établi dans d’autres arrêts, notamment

Bulğa et autres c. Turquie

(n

o

43974/98, §§

52-60, 20 septembre 2005), et

Ertaș Aydın et autres c. Turquie

(n

o

43672/98, §§

29-37, 20

septembre 2005).

La loi n

o

657 relative aux fonctionnaires régit le statut et la carrière des fonctionnaires.

GRIEFS

Invoquant l’article 11 de la Convention, le requérant prétend que la décision de mutation constitue une atteinte à son droit à la liberté d’association.

Invoquant l’article 13 de la Convention, le requérant allègue l’inexistence de voie de recours pour contester la décision prise à son encontre par le préfet de la région soumise à l’état d’urgence.

EN DROIT

Le Gouvernement explique que le statut des fonctionnaires est régi par la loi n

o

657 sur les fonctionnaires. A cet égard et tenant compte du fait qu’il s’agit d’un litige entre l’administration nationale et le requérant, il estime que la requête doit être rejetée pour incompatibilité

ratione

materiae

.

Le requérant conteste cette thèse.

La Cour rappelle qu’elle a déjà eu maintes fois par le passé l’occasion de se prononcer et de rejeter cette exception (voir, parmi beaucoup d’autres,

Metin Turan c. Turquie

, n

o

20868/02, §

19, 14 novembre 2006). La Cour ne relève aucune circonstance particulière dans la présente affaire pouvant l’amener à déroger à ses précédentes conclusions. En conclusion, cette exception du Gouvernement ne saurait être retenue.

Le Gouvernement soulève également une exception tirée du non-épuisement des voies de recours internes. Il explique que le recours administratif intenté par le requérant est toujours pendant devant le Conseil d’Etat.

Le requérant reconnaît également que l’affaire est toujours pendante devant les juridictions nationales.

La Cour constate qu’il n’est pas contesté par les parties que l’affaire est toujours pendante devant le Conseil d’Etat.

Il s’ensuit que la requête doit être rejetée pour non-épuisement des voies de recours internes, en application de l’article 35

§§

1 et

4 de la Convention.

En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article

29

§

3 de la Convention et de déclarer la requête irrecevable.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Déclare

le restant de la requête irrecevable.

Santiago

Quesada

Boštjan M. Zupančič

Greffier

Président